Specialiștii în medicina somnului atrag atenția că nu contează doar cât dormim. Regularitatea programului, calitatea somnului și momentul în care mergem la culcare pot influența felul în care ne simțim în timpul zilei. Din acest motiv, nu există o singură oră ideală la care toate persoanele ar trebui să adoarmă.
Organismul are nevoi diferite de odihnă în funcție de etapa de dezvoltare. În primele luni și în primii ani de viață, somnul ocupă o mare parte din zi și contribuie la procesele de creștere și dezvoltare. Pe măsură ce copilul înaintează în vârstă, necesarul zilnic scade treptat.
Potrivit recomandărilor prezentate de CDC, bebelușii cu vârsta între 4 și 12 luni au nevoie, în general, de 12 până la 16 ore de somn într-un interval de 24 de ore, fiind incluse și perioadele de somn din timpul zilei. Copiii între 1 și 2 ani au nevoie de aproximativ 11 până la 14 ore, iar cei între 3 și 5 ani de 10 până la 13 ore.
Pentru copiii cu vârsta între 6 și 12 ani, recomandarea este de 9 până la 12 ore de somn pe zi. În cazul adolescenților, între 13 și 18 ani, necesarul este de aproximativ 8 până la 10 ore. Aceste intervale sunt susținute și de consensul specialiștilor American Academy of Sleep Medicine.
Odată cu atingerea vârstei adulte, numărul recomandat de ore se stabilizează. National Heart, Lung, and Blood Institute arată că pentru majoritatea adulților un interval de aproximativ 7 până la 9 ore de somn pe noapte este considerat potrivit. Somnul de peste 9 ore nu reprezintă automat o problemă și poate fi necesar în anumite perioade, inclusiv după acumularea unui deficit de somn sau în timpul recuperării după o boală.
CDC recomandă adulților între 18 și 60 de ani cel puțin șapte ore de somn pe zi. Pentru persoanele între 61 și 64 de ani, intervalul orientativ este de 7 până la 9 ore, iar după vârsta de 65 de ani recomandarea este de aproximativ 7 până la 8 ore.
Aceste valori sunt repere generale, nu reguli matematice care se aplică identic fiecărei persoane. Un adult poate funcționa foarte bine cu șapte ore și jumătate de somn, în timp ce altul poate avea nevoie de aproape nouă ore pentru a se simți odihnit și concentrat.
Specialiștii nu stabilesc o oră universală la care toată lumea ar trebui să meargă la culcare. Pentru un adult care are nevoie de opt ore de somn și trebuie să se trezească la ora 7 dimineața, programul ar trebui organizat astfel încât somnul efectiv să înceapă în jurul orei 23. Dacă trezirea are loc mai devreme, și ora de culcare trebuie mutată corespunzător.
Este important să fie luat în calcul și timpul necesar pentru adormire. Persoana care intră în pat la ora 23 nu înseamnă neapărat că adoarme în acel moment. Dacă adormirea durează în mod obișnuit 20 sau 30 de minute, pregătirea pentru somn ar trebui începută mai devreme.
Un alt element important este constanța. Un program în care orele de culcare și de trezire diferă foarte mult de la o zi la alta poate perturba ritmul circadian. Specialiștii recomandă menținerea unor ore relativ constante inclusiv în zilele libere, iar ora de trezire poate funcționa ca un reper important pentru stabilizarea ritmului somnului.
Durata este numai una dintre componentele unui somn sănătos. O persoană poate petrece opt ore în pat și totuși să se trezească obosită dacă somnul este fragmentat, dacă se trezește frecvent sau dacă există factori care îi afectează calitatea odihnei.
Un program regulat, un dormitor liniștit și confortabil și o rutină care favorizează relaxarea înainte de culcare pot contribui la un somn mai bun. Expunerea la lumină puternică și folosirea dispozitivelor electronice până foarte aproape de momentul adormirii pot face mai dificilă instalarea stării de somn pentru unele persoane.
Somnul suficient este asociat cu funcționarea normală a creierului și cu menținerea sănătății fizice. Lipsa repetată a somnului poate duce la acumularea unei datorii de somn, ceea ce înseamnă că orele pierdute în mod constant se adună în timp.
Necesarul individual de somn poate varia, iar felul în care o persoană se simte după trezire oferă informații importante. Dificultatea constantă de a se ridica din pat, somnolența accentuată pe parcursul zilei, problemele de concentrare sau nevoia frecventă de a recupera multe ore de somn în zilele libere pot arăta că programul obișnuit nu asigură suficientă odihnă.
Există și situații în care prelungirea timpului petrecut în pat nu rezolvă problema. Sforăitul intens, trezirile repetate, senzația de sufocare în timpul nopții, insomnia persistentă sau oboseala care continuă în ciuda unui număr aparent suficient de ore de somn merită discutate cu un medic.
Pentru majoritatea oamenilor, ora potrivită de culcare este cea care permite atingerea necesarului de somn specific vârstei și menținerea unei ore relativ constante de trezire. Mai important decât alegerea unei ore considerate perfecte este ca organismul să primească suficient timp pentru un somn regulat și de bună calitate.
Si cand lucrezi o zi ziua, alta noaptea, care e solutia?