România, cel mai mare producător de cereale din Europa de Est, traversează o criză alimentară de proporții. Statul român exportă grâu masiv, dar importă aproape tot ce mănâncă cetățenii. Paradoxul economic este confirmat de ultimele date oficiale de la INS. Țara noastră nu reușește să își asigure nici măcar jumătate din alimentele de bază.
Balanța comercială agricolă arată un dezechilibru profund și periculos pentru siguranța națională. Potrivit Institutului Național de Statistică, gradul de autoaprovizionare a scăzut sub pragul critic. Produse precum carnea de porc, cartofii sau zahărul vin acum majoritar din afara granițelor, iar realitatea lovește direct în buzunarul consumatorului de rând.
Practic, românii depind de străini pentru produsele pe care le pun zilnic în coșul de cumpărături. Analiza recentă a anuarului „Disponibilitățile de consum” indică o lipsă cronică a capacităților de producție locale. În loc să procesăm materia primă acasă, preferăm să aducem marfă gata ambalată din Occident.
Situația cărnii de porc este probabil cea mai alarmantă pentru economia noastră. Producția internă a atins doar 330.000 de tone în cursul anului 2024. Totuși, consumul național a depășit pragul de 730.000 de tone în același interval. Diferența uriașă este acoperită prin camioane încărcate cu carne din Germania și Spania.
Tudorel Andrei, președintele INS, explică acest fenomen prin prisma rentabilității economice scăzute. Importăm din alte țări atunci când costul de producție local devine prea mare. Legumele reprezintă un exemplu clar al acestei probleme structurale. Iarna, producția românească presupune cheltuieli imense cu energia și încălzirea.
Importurile din Turcia sau Spania devin astfel mult mai atractive pentru marii retaileri. În 2024, România a consumat peste 3 milioane de tone de legume proaspete. Din această cantitate, aproximativ un milion de tone a provenit din import. Dependența de piețele externe a crescut astfel la un nivel îngrijorător de 33%.
Pe de altă parte, țara noastră suferă din cauza infrastructurii de depozitare extrem de precare. Producem milioane de tone de fructe, dar nu avem condiții să le păstrăm. Asta duce la pierderi masive din recolta internă în fiecare sezon agricol. Din cauza lipsei de viziune, fructele românești putrezesc adesea în livezi.
În cazul orezului, situația este de-a dreptul simbolică pentru declinul producției locale. Autoaprovizionarea a atins nivelul ridicol de doar 8% în ultimul an. România se bazează aproape total pe importuri din Myanmar și Thailanda, iar cultura orezului este afectată grav de secetă și de consumul uriaș de apă.
Dénes Laczkó, CEO în industria alimentară, cere investiții urgente în unități de îngrășare și procesare.
„Dacă costul de producţie este mai mare decât preţul obţinut, atunci importăm din alte ţări mai ieftin. La legume, de exemplu, nu putem produce tot anul din cauza climei. Producţia pe timp de iarnă presupune costuri mari, iar importurile din Turcia sau Spania sunt mai avantajoase. Este un lucru firesc.
În sectorul porcin importăm încă majoritatea consumului intern. Au existat programe de finanţare pentru fermele de reproducţie, însă este nevoie de investiţii suplimentare în ferme de îngrăşare, abatoare moderne şi procesare. Nu este normal ca principala sursă de proteină pentru români să fie în proporţie de peste 50% din import”, a spus acesta, conform ZF.