Delta Force ar putea încerca o misiune secretă pentru a captura uraniul îmbogățit al Iranului, cu condiția ca Teheranul să nu-l fi mutat deja într-o locație secretă, scrie The Times, care vorbește despre existența unei oportunități limitate în timp în care materialul nuclear ar putea intra în posesia SUA.
Mișcările în și din instalația nucleară de la Isfahan, unde se crede că este depozitată cea mai mare parte a uraniului îmbogățit al Iranului, sunt monitorizate constant de agențiile de spionaj americane. Sursele The Times sugerează că ar putea exista o fereastră îngustă de oportunitate în care uraniul ar putea fi recuperat, dacă nu a fost deja mutat într-o locație secretă.
Pentru a face acest lucru, forțele speciale americane ar trebui să organizeze o așa-numită „operațiune de capturare”. Chris Steele, fost ofițer de informații al MI6, a declarat pentru The Times: „Nu va fi ușor. [Uraniul] va fi dispersat și, dacă iranienii ar avea bun simț, ar fi pregătit planuri de urgență”.
O sursă cu experiență în astfel de operațiuni a explicat: „[Iranienii] ar putea să-l mute la fiecare 24 de ore sau ar putea să-l țină într-un buncăr subteran”. Informațiile exacte despre locație și starea uraniului sunt esențiale pentru succesul misiunii.
Se crede că Pentagonul a planificat deja securizarea stocului nuclear. Operațiunea ar implica probabil trupe de elită, posibil din Delta Force, unitatea de misiuni speciale a armatei americane, care ar fi creat o replică a depozitului pentru a exersa intrarea.
Odată ce misiunea ar fi aprobată, un grup avansat ar putea să sară cu parașuta sub acoperirea întunericului și să asigure o cale către punctele de intrare. Apoi ar sosi elicopterele, aducând restul trupelor. „Este posibil să fie nevoie să fie însoțite de oameni de știință specializați, care ar putea explica cum să se manipuleze materialul”, a spus sursa.
Dacă ceva nu merge bine, consecințele ar putea fi mortale. Elicopterele ar trebui să zboare fie la o altitudine foarte mare, fie la una foarte mică, pentru a evita radarul inamic. Sursa a mai adăugat: „O armată aeriană masivă ar sta deasupra pentru a proteja trupele, distrugând sistemele radar și apărarea aeriană. Totul va fi distrus, astfel încât aeronavele care transportă trupele să poată ateriza fără probleme”.
Regimul iranian nu a permis nicio inspecție la Isfahan, unde se crede că este depozitată cea mai mare parte a uraniului, nici la Fordow și Natanz, principalele situri de îmbogățire, care ar putea conține și cantități mici de uraniu. Toate trei au fost grav avariate în iunie anul trecut, iar imaginile din satelit arată lucrări compatibile cu securizarea lor, dar niciun semn al unei încercări serioase de reconstituire a programului.
Se crede că majoritatea centrifugelor de îmbogățire au fost distruse, în timp ce uraniul, depozitat sub formă gazoasă în canistre, ar fi fost îngropat adânc sub dărâmături. Atacurile cu rachete au provocat „daune grave” unei instalații de sterilizare prin iradiere din Isfahan sâmbătă, a raportat agenția de știri ISNA din Iran.
Se estimează că Iranul deține 440 kg de uraniu îmbogățit la 60%, suficient pentru a construi 11 ogive nucleare dacă ar fi îmbogățit la 90%. Nici măcar Agenția Internațională pentru Energie Atomică nu cunoaște locația exactă a întregului stoc sau dacă acesta poate fi recuperat. Este posibil ca și alte locații să conțină uraniu, inclusiv o instalație de rezervă lângă Natanz, la 80-100 m sub muntele Pickaxe.
Donald Trump a declarat luni: „Iranul încerca să-și reconstituie programul de armament într-o altă locație înainte de război, protejată de granit”. Aceasta pare o referire la munte și la instalațiile ascunse care complică orice operațiune militară.
Israelul susține că deține dovezi despre locații secrete pe care le vizează deja. „A fost o distrugere totală, nu au reușit să ajungă la ea”, a spus Trump în Air Force One referitor la Taleghan 2, o locație de testare a armelor lovită de Israel în 2024. „La un moment dat, poate că o vom face. Ar fi un lucru minunat. Dar, în acest moment, doar îi decimăm. Nu am intervenit încă. Este ceva ce putem face mai târziu.”