„Poate avem noroc”. Andrei Plesu isi anunta sustinerea pentru Nicusor Dan si ii ironizeaza pe Basescu si Tariceanu

Adaugă ca sursă preferată pe Google

„De fiecare data a fost un gest de sustinere a aceluiasi candidat: dl Nicusor Dan. Dupa doua esecuri, domnia-sa face si anul acesta o incercare, pe care o sustin din nou, in speranta ca nu sint purtatorul lui de ghinion. Am luat decizia sa ma repet, vazind ca politicienii autohtoni dormiteaza, nevindecabili, in acelasi hamac de vanitate personala sau de partid, in aceeasi strategie vesnic perdanta, in aceeasi incapacitate de a gindi profitabil pentru cauza si nu pentru fudulia personala.

Opozitia nu pricepe (si nu e prima data!) ca, fara un gest de solidaritate care sa impuna o candidatura unica, acorda o sansa nemeritata celorlalti. Ca orgoliul privat sau de gasca nu e motivatia optima a unei campanii electorale reusite.

Intervenție a mascaților la domeniul clanului Buricea din Brăila. Acuzaţii de tentativă la omor, şantaj şi camătă – VIDEO

”Cu crucea în spate”. Încă un nemulțumit ”conservator” în PNL: ”Voi activa în interiorul PNL o Platformă Liberal-Conservatoare”

Nu-l inteleg pe dl Traian Basescu, fost ministru, fost primar, fost presedinte al tarii (de doua ori), cind decide sa lupte din nou pentru Primaria Capitalei, pentru a ajuta… partidul. S-ar zice ca nu Bucurestiul e de salvat, ci PMP-ul! Nu pun la indoiala eventuala sa performanta de primar reciclat, dar sint stingherit de pofta sa infinita de victorie, de putere, de functii publice, fara cintarirea contextului si a riscurilor pentru propria sa imagine.

De dl Tariceanu nu mai vorbesc. E un exemplu spectaculos, aproape comic, de valorificare tenace a… esecului. Nu-i prea iese, nu prea poate, dar o tine langa! Va defila in eternitate dinaintea patriei nerecunoscatoare, la concurenta cu dl Catarama si cu alti domni si doamne, specializati in paloare volubila… Rezum: de vreme ce dl Nicusor Dan candideaza a treia oara, republic si eu, pentru a treia oara, argumentatia votului meu. Poate avem noroc!”, a scris Plesu in Dilema Veche.

„Dintre candidatii viitoarei campanii electorale avind ca tinta Primaria Capitalei, cel mai plauzibil, din punctul meu de vedere, este dl Nicusor Dan. Nu-l cunosc personal, dar stiu ce a facut si ce face si mi se pare ca are marele atu de a nu semana cu nici unul dintre antecesorii si dintre contracandidatii sai. E limpede ca ii pasa de infatisarea orasului (in beneficiul careia a intervenit eficace in mai multe rinduri, chiar daca i-au lipsit „pirghii” de anvergura).

Initiativele pe care le anunta nu se deseneaza pe ceruri utopice, nu vorbesc despre autostrazi singaporene, suspendate fudul peste cicatricele orasului, nu anunta mari revolutii, ci accepta modestia filigranului, a interventiei de bun-simt, a functionalitatii bine cumpanite si transparente.

Atasant, in cazul lui, e si faptul ca e dispus sa participe la o cursa fara mari sanse de cistig, doar pentru a aduce in dezbaterea publica citeva teme esentiale pentru bucuresteni. Nu vrea, cu alte cuvinte, sa impuna un om, o efigie, ci o agenda. Pe de alta parte, nu e un idealist inconsistent: ceea ce a intreprins pina acum dovedeste, dimpotriva, talent organizatoric, realism si tenacitate. Ca sa nu mai vorbim de un anumit curaj civic si de o sanatoasa preocupare pentru binele comunitar.

Imi place si precaritatea – de care nu se lasa demobilizat – mijloacelor lui financiare, startul dezavantajos pe care il ia, alaturi de „veterani” agili, „baieti de baieti”, hirsiti in gherila politica dimboviteana. Imi place, pe scurt, gratuitatea, nu lipsita de o anumita noblete, a demersului sau. Istoria ultimilor ani m-a invatat sa fiu pregatit pentru orice dezamagire.

Orice promisiune se poate dovedi iluzorie, orice inzestrare umana poate da la iveala, cind e pusa intr-o situatie de putere, abisuri mlastinoase, de nebanuit inainte. Mai stiu si ca electoratul nostru are, adesea, din relativism, resemnare sau superficialitate, o inclinatie spre candidatul „de comitet”, populist, tantos, vazut des la televizor: un amestec de suporter de fotbal, militian, taclagiu, caftangiu, baiat „fin” de bodega si parvenit descurcaret, cu luciu. Cu toate astea, nu incetez sa sper si sa pariez pe sansa exceptiei. Poate, odata si odata, vom avea noroc”, scria Plesu despre Nicusor Dan acum opt ani si patru ani.