Pokerul ramane in continuare captivant pentru romani (P)

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Romanii au inceput, timid, dupa Revolutie, cu pokerul cu cinci carti, dar au facut usor, usor tranzitia spre Texas Hold’em, indragostiti de apartenenta acestui joc la “visul american”. Asta pentru ca Texas Hold’em isi are originea chiar in Texas, Statele Unite ale Americii, undeva la inceputul seconului XX. Insa ce-i impresioneaza atat de mult pe romani de i-a determinat sa-l invete la scara larga?

Pentagonul, acuzat că refuză să acorde compensații familiilor militarilor morți în Iran pentru că oficial „nu este război”

Piperea se autopropune premier al unui guvern PSD-AUR și îl atacă pe Simion: ”În partid sunt mai multe plus-valori decât Simion”

Presupune minte, plus putin noroc

Pokerul intra la categoria jocuri de noroc, dar sustinatorii argumenteaza faptul ca pokerul e mai mult un joc al mintii, in care strategia si psihologia joaca roluri foarte importante. Este foarte greu sa nu fii curios de ceva ce-ti pune creierul in functiune. Sigur, norocul are si el partitura sa, fiindca nimeni nu poate sa anticipeze cum se vor aseza cartile. Dar, in rest, controlul deplin e la jucator.

Este un joc individual si nu depinzi de altcineva pentru a lua decizia corecta. Pana la urma, indiferent de ce carti posteaza dealerul, jucatorul e singurul care hotaraste ce sa faca in continuare. Pentru ca sunt multe maini care ajung la heads-up, in care se confrunta doar doi jucatori ramasi in mana respectiva, pokerul ofera individului si acel sentiment de cuceritor, de gladiator. Esti doar tu impotriva unui adversar, moment prielnic sa-ti afisezi calitatile. Pentru unii poate sa fie doar trufia, modalitatea prin care sa-si mangaie putin orgoliul, dar o parte dintre jucatori chiar isi doresc sa ajunga in aceasta postura, stiind ca au capacitatea sa-si domine psihic oponentul.

Premiile destul de mari

Ce ar mai fi jocurile de noroc fara castigurile mari puse la bataie? Cu siguranta nu ar mai trezi acelasi interes. Insa cand vezi premii de milioane de dolari, euro sau lire sterline puse pe masa la turneele importante de poker, pare imposibil sa nu-ti doresti sa incerci acest joc. Pana la urma, cat de greu poate sa fie? In ultimii ani, prapastia dintre jucatorii amatori si cei profesionisti s-a micsorat. Internetul a facut ca oricine sa aiba acces la informatii pretioase despre diferite strategii si optiuni ce pot sa fie implementate la masa de joc. Moneymaker a dat tonul in 2003 cu titlul de la WSOP Main Event si premiul in valoare de 2,5 milioane de dolari, iar jucatorii amatori la mesele finale nu mai reprezinta o surpriza acum. S-au incheiat zilele in care profesionistii profitau la mese de afaceristii bogati, dornici de senzatii tari, asa cum mai vedeam la “Poker After Dark”. Toti stiu ABC-ul jocului, si ceva in plus, insa tocmai acest lucru a dus la o alta revolutie – premiile sunt mari si consecvente.

Pokerul in societate

Pokerul ramane unul dintre principalele jocuri de noroc care permit si o socializare. In fapt, foarte multi jucatori prefera jocul exact pentru acest lucru: socializare.

Texas Hold’em-ul este un joc foarte interesant, captivant, care creeaza un excelent anturaj pentru socializare. Nu tine cont de sex, rasa, religie sau abilitati fizice, cel putin in mediul online. Intr-o societate tot mai dezbinata de diferentele de opinie dintre generatii, pokerul pare mai degraba un joc care uneste tinerii, adultii si varstnicii. Ajunge doar sa ne uitam la Doyle Brunson si la faptul ca a practicat acest joc pana la venerabila varsta de 85 de ani. Privind atent, nu e greu sa tragem concluzia ca pokerul nu e doar despre bani si faima, ci a devenit, in mod clar, un adevarat stil de viata.

Pokerul ramane in continuare captivant pentru romani

Netflix & chill asta-seara? Sau o FIFA cu baietii? Distractiile din mediul online sunt prezente in vietiile oamenilor cu precizia unui chirurg, indiferent de care generatie vorbim. Epoca internetului a modificat serios perceptia oamenilor despre metodele de amuzament, dorinta de diversitate devenind o constanta. Insa daca ceva a ramas neschimbat la romani in ultimii ani, cu siguranta este atractia pentru jocurile de noroc ca mijloc de distractie si amuzament. Si mai ales pentru un joc numit poker Texas Hold’em.

Romanii au inceput, timid, dupa Revolutie, cu pokerul cu cinci carti, dar au facut usor, usor tranzitia spre Texas Hold’em, indragostiti de apartenenta acestui joc la “visul american”. Asta pentru ca Texas Hold’em isi are originea chiar in Texas, Statele Unite ale Americii, undeva la inceputul seconului XX. Insa ce-i impresioneaza atat de mult pe romani de i-a determinat sa-l invete la scara larga?

Presupune minte, plus putin noroc

Pokerul intra la categoria jocuri de noroc, dar sustinatorii argumenteaza faptul ca pokerul e mai mult un joc al mintii, in care strategia si psihologia joaca roluri foarte importante. Este foarte greu sa nu fii curios de ceva ce-ti pune creierul in functiune. Sigur, norocul are si el partitura sa, fiindca nimeni nu poate sa anticipeze cum se vor aseza cartile. Dar, in rest, controlul deplin e la jucator.

Este un joc individual si nu depinzi de altcineva pentru a lua decizia corecta. Pana la urma, indiferent de ce carti posteaza dealerul, jucatorul e singurul care hotaraste ce sa faca in continuare. Pentru ca sunt multe maini care ajung la heads-up, in care se confrunta doar doi jucatori ramasi in mana respectiva, pokerul ofera individului si acel sentiment de cuceritor, de gladiator. Esti doar tu impotriva unui adversar, moment prielnic sa-ti afisezi calitatile. Pentru unii poate sa fie doar trufia, modalitatea prin care sa-si mangaie putin orgoliul, dar o parte dintre jucatori chiar isi doresc sa ajunga in aceasta postura, stiind ca au capacitatea sa-si domine psihic oponentul.

Premiile destul de mari

Ce ar mai fi jocurile de noroc fara castigurile mari puse la bataie? Cu siguranta nu ar mai trezi acelasi interes. Insa cand vezi premii de milioane de dolari, euro sau lire sterline puse pe masa la turneele importante de poker, pare imposibil sa nu-ti doresti sa incerci acest joc. Pana la urma, cat de greu poate sa fie? In ultimii ani, prapastia dintre jucatorii amatori si cei profesionisti s-a micsorat. Internetul a facut ca oricine sa aiba acces la informatii pretioase despre diferite strategii si optiuni ce pot sa fie implementate la masa de joc. Moneymaker a dat tonul in 2003 cu titlul de la WSOP Main Event si premiul in valoare de 2,5 milioane de dolari, iar jucatorii amatori la mesele finale nu mai reprezinta o surpriza acum. S-au incheiat zilele in care profesionistii profitau la mese de afaceristii bogati, dornici de senzatii tari, asa cum mai vedeam la “Poker After Dark”. Toti stiu ABC-ul jocului, si ceva in plus, insa tocmai acest lucru a dus la o alta revolutie – premiile sunt mari si consecvente.

Pokerul in societate

Pokerul ramane unul dintre principalele jocuri de noroc care permit si o socializare. In fapt, foarte multi jucatori prefera jocul exact pentru acest lucru: socializare.

Texas Hold’em-ul este un joc foarte interesant, captivant, care creeaza un excelent anturaj pentru socializare. Nu tine cont de sex, rasa, religie sau abilitati fizice, cel putin in mediul online. Intr-o societate tot mai dezbinata de diferentele de opinie dintre generatii, pokerul pare mai degraba un joc care uneste tinerii, adultii si varstnicii. Ajunge doar sa ne uitam la Doyle Brunson si la faptul ca a practicat acest joc pana la venerabila varsta de 85 de ani. Privind atent, nu e greu sa tragem concluzia ca pokerul nu e doar despre bani si faima, ci a devenit, in mod clar, un adevarat stil de viata.