Israelul este una dintre puterile nucleare ale lumii. Si zilele astea, prin atacul asupra Iranului, incearca sa opreasca posibilitatea ca aceasta tara sa devina si ea o putere nucleara. Cu toate acestea, Israel nu recunoaste public ca detine armament nuclear. Nici nu dezminte public acest lucru, pur si simplu refuza sa-l comenteze. Aceasta politica se numeste una de „ambiguitate strategica” sau „opacitate strategica”.
Cand un fost ministru din cabinetul Netanyahu, Amihai Ben-Eliyahu, a declarat ca Israelul ar trebui sa arunce o bomba peste Fasia Gaza, el a fost aspru criticat si suspendat din functie de premier.
Scopurile acestei politici sunt multiple. Primul e de a avea o umbra de justificare atunci cand le ceri altor tari sa nu isi dezvolte propriile programe nucleare, ceea ce a fost trecut in asa-numita „doctrina Begin”, de decenii parte a gandirii strategice israeliene.
Apoi, de a nu pune aliati precum America in situatia de a discuta inarmarea nucleara a Israelului.
Pentru Israel e important si a evita deschiderea unor dezbateri despre capacitatile sale nucleare care s-ar putea traduce in informatii despre cate arme are si alte detalii importante.
Nu in ultimul rand, in lipsa discutiilor, inamicii Israelului nu vor sti nici cat de dispus este acest stat sa foloseasca armele nucleare in cazul in care este atacat.
Este insa cunoscut pe larg ca Israel a inceput sa lucreze la programul sau nuclear la scurt timp dupa nasterea statului. Un program nuclear civil la inceput, dezvoltat cu ajutor francez, el s-a dezvoltat in unul militar. In ciuda presiunilor Frantei si Americii in anii 60, Israelul a reusit sa faca prima sa bomba atomica undeva in anul 1966 sau 1967.
De atunci arsenalul israelian a tot crescut, fiind estimat la aproape 100 de arme, cu rezerve de plutoniu pentru a produce chiar 20, desi numarul exact este greu de estimat.
Cu toate acestea, Israelul nu a folosit niciodata aceste arme. Asta si datorita faptului ca armata sa conventionala este una puternica, bine pregatita, si ca se poate baza pe sprijinul unor aliati puternici, in primul rand America.