Măsura, cunoscută în presa portugheză drept „legea burqa”, vizează în practică inclusiv burqa și niqabul purtate de unele femei musulmane, dar textul este formulat ca o interdicție generală privind ascunderea feței. Cei care încalcă noile reguli riscă amenzi cuprinse între 150 și 3.000 de euro, fiind prevăzute însă mai multe excepții. Șeful statului a recunoscut că subiectul are o „mare sensibilitate socială și culturală”, dar a argumentat că fața reprezintă un element esențial al identității și comunicării.
Președintele Portugaliei, Antonio José Seguro, a promulgat legea care interzice purtarea articolelor vestimentare destinate să ascundă fața unei persoane în spațiile publice.
Actul normativ nu menționează exclusiv veșmintele musulmane, ci stabilește o regulă generală privind îmbrăcămintea care ascunde fața sau împiedică identificarea unei persoane. În practică, însă, măsura afectează în special femeile musulmane care poartă burqa sau niqab, motiv pentru care textul a devenit cunoscut drept „legea burqa”.
Legea are la bază o inițiativă a partidului de dreapta radicală Chega. O primă versiune a proiectului fusese aprobată de Parlament încă din octombrie 2025, iar forma finală a trecut de Legislativ cu o majoritate de două treimi.
Forma finală a primit voturile coaliției de guvernare de dreapta și ale parlamentarilor extremei drepte. Partidele de stânga s-au opus măsurii.
Legea introduce și o prevedere separată privind persoanele obligate de altcineva să își ascundă fața. Este interzisă constrângerea unei persoane să își acopere chipul din motive legate de sex sau religie.
Promulgarea nu a venit fără rezerve. Președintele Antonio José Seguro, fost lider al Partidului Socialist, a admis că legislația intervine într-un domeniu extrem de sensibil, aflat la intersecția dintre securitate, libertatea religioasă și drepturile individuale.
„Chipul trebuie considerat un element central al identității umane și al comunicării”, a declarat președintele portughez, potrivit AFP, citată de Mediafax.
În același timp, șeful statului a descris problema drept una „de mare sensibilitate socială și culturală”.
Susținătorii interdicției au invocat, încă de la prezentarea proiectului, atât argumente de securitate, cât și protejarea drepturilor femeilor. Chega a susținut că identificarea persoanelor în spațiul public trebuie să fie posibilă și că femeile nu ar trebui constrânse să poarte articole vestimentare care le acoperă complet fața.
Textul final a fost formulat însă ca o interdicție universală privind ascunderea feței, nu ca o prohibiție adresată explicit unei anumite religii sau comunități.
Persoanele care încalcă interdicția riscă sancțiuni financiare importante. Potrivit formei promulgate a legii, amenzile sunt cuprinse între 150 și 3.000 de euro.
Interdicția nu este însă absolută. Legislația prevede mai multe situații în care acoperirea feței rămâne permisă.
Excepțiile se aplică atunci când există motive de sănătate, profesionale, artistice sau climatice. De asemenea, acoperirea feței este permisă în lăcașurile de cult, în sediile misiunilor diplomatice și la bordul avioanelor.
Așadar, o persoană care își acoperă fața din motive medicale sau în cadrul exercitării unei profesii nu intră automat sub incidența interdicției.
Burqa și niqabul sunt două tipuri diferite de veșminte islamice. Burqa acoperă corpul și fața, inclusiv zona ochilor prin intermediul unei plase, în timp ce niqabul lasă, în general, ochii vizibili. Hijabul, care acoperă părul, dar lasă fața descoperită, nu intră în aceeași categorie de acoperire integrală a feței.
Adoptarea legii a provocat și reacții puternice din partea organizațiilor pentru drepturile omului.
Amnesty International a criticat interdicția generală și a avertizat că aceasta poate afecta libertatea religioasă, libertatea de exprimare și drepturile femeilor musulmane. Organizația a susținut că o asemenea măsură riscă să producă exact efectul opus celui invocat de susținătorii săi: femeile care consideră purtarea vălului integral o obligație religioasă ar putea ajunge să evite spațiul public.
Organizația a contestat și argumentul potrivit căruia interdicția ar reprezenta în sine o măsură de emancipare a femeilor, subliniind că protejarea acestora împotriva constrângerii trebuie realizată fără limitarea disproporționată a libertății celor care aleg singure să poarte asemenea veșminte.
De cealaltă parte, inițiatorii au pus accentul tocmai pe combaterea constrângerii și pe posibilitatea identificării persoanelor în spațiul public. Legea sancționează separat obligarea unei persoane să își acopere fața din considerente de sex sau religie.
Portugalia se alătură astfel mai multor state europene care au introdus, în forme diferite, restricții asupra acoperirii integrale a feței. Franța a fost primul stat european care a instituit o interdicție națională de acest tip în spațiul public, iar ulterior au fost adoptate măsuri similare sau parțiale și în alte țări.
În Portugalia, dezbaterea a durat mai multe luni și a împărțit scena politică. O primă variantă fusese aprobată în octombrie 2025, iar forma finală a obținut în iulie 2026 o majoritate de două treimi în Parlament.
Odată cu promulgarea de către Antonio José Seguro, controversata „lege burqa” trece însă de etapa disputei parlamentare. Noua regulă este construită juridic în jurul interdicției de a ascunde identitatea în spațiul public, dar efectul său cel mai dezbătut rămâne limitarea purtării burqa și niqabului de către femeile musulmane.