Capitele de fan aurii in forma de lacrimi au fost un simbol al vietii rurale din Romania de sute de ani, stivele de 3 metri inaltime sunt punctul culminant al zilelor de munca grea din partea familiilor, de la copii pana la bunici, in plina vara.
In cea mai mare parte a Europei de Vest, aparitia ingrasamintelor artificiale a pus capat pajistilor de fan bogate in fauna salbatica care ar fi acoperit odata peisajul rural. Regatul Unit a pierdut 97% din pajistile cu flori salbatice din anii 1930.
Lucrurile se schimba rapid si in Romania: pe masura ce tinerii parasesc satele in cautarea de lucru in alta parte din Europa, oamenii si caii sunt inlocuiti cu masini si ingrasaminte.
Adunarea fanului pentru iarna necesita forta de munca intensa si comunala si ajuta mult mai multe specii decat doar oamenii si animalele lor.
Cercetarile arata ca aceste pajisti sunt printre cele mai diverse ecosisteme terestre de oriunde, pline de lacuste, fluturi si paianjeni, precum si mai mult de 100 de specii de ierburi si flori, inclusiv ciuperci de iarba, paie de gard viu si plante perene.
Mai mult, studiile au descoperit ca pajistile traditionale de fan din Romania pot fi mai bogate in fauna salbatica decat pajistile gestionate ca rezervatii naturale. Din mai pana in iulie, inainte de taierea fanului, sunt umplute cu flori salbatice si insecte.
Potrivit The Guardian, activitatea umana este cea care face aceste habitate atat de bogate pentru fauna salbatica: sute de specii de plante, pasari si insecte s-au adaptat alaturi de secole de cultivare si recoltare pajisti, ciclurile lor de viata fiind impletite cu agricultura.
„Imi place locul in care am crescut. Vad valoarea uriasa a ceea ce au creat stramosii nostri – atingerea lor blanda asupra naturii, respectul lor pentru ea si modul in care lucreaza campurile, creand o biodiversitate atat de bogata”, spune Sarig Attila, fermier din Ghimes-Faget, un mic sat de munte din estul Carpatilor. Familia lui locuieste in sat de cel putin patru generatii.
Ghimes-Faget gazduieste 5.000 de oameni, ale caror ferme au fost in mare parte autosustinute timp de 400 de ani, cu un amestec de oi, vaci, grau si alte cereale.
In ultimii 15 ani, la Ghimes-Faget au ajuns masini mici de taiat si aranjat iarba in capite, fiind folosite si tractoare mai mari.
Attila spune: „Nu a fost aproape nicio schimbare in 300 sau 400 de ani, iar acum, in ultimii 30 de ani, totul se schimba extrem de repede. In ultimii ani s-a schimbat totul ca fulgerul”.
Acum sunt doar cateva familii care fac fan complet in mod traditional. Cum multi tineri au plecat, Attila nu poate plati pe cineva care sa-l ajute, asa ca ii este mai ieftin sa foloseasca mijloace motorizate pentru a-si putea face munca.
„Oamenii folosesc tractoare pentru ca acestea sunt mai puternice decat caii si pot face mai multe”, spune Attila, care este ingrijorat ca se pierde o conexiune de secole cu pamantul.
In ciuda orizontului pesimist, exista mai multi oameni lucreaza pentru a se asigura ca peisaje idilice din Romania nu devin relicve ale trecutului.
Nat Page este director al Fundatiei Adept, o organizatie pentru conservarea biodiversitatii si dezvoltarea rurala cu sediul in Romania, care lucreaza cu fermierii pentru a gestiona cel mai bine pasunile in mod profitabil.
De asemenea, el ajuta fermierii sa acceseze fonduri pentru protejarea biodiversitatii si sa creeze piete pentru produsele lor.
El a ajutat peste 5.000 de mici fermieri care administreaza 30.000 de hectare de pajisti la sud de Sighisoara, in sud-estul Transilvaniei.
„Transilvania este ultima tara europeana cu peisaje agricole traditionale mari, pe scara larga. Ne dorim sa oferim fermierilor mici un stimulent sa ramana,” spune Page.
Cu toate acestea, pe teren, distrugerea metodelor traditionale din Romania continua fara incetare, jumatate din pajistile de fan ramase necosite in unele zone.
Pierderea acestor pajisti traditionale de fan „se intampla peste tot”, spune Attila si, fara management uman, biodiversitatea scade. „Nu sunt destui oameni care sa faca treaba – cei mai tineri parasesc satul. „Pentru mine, este trist”, spune el. „Vad o valoare uriasa in asta, dar noua generatie nu o vede.”