Pragmatism politic sau lipsa capacităților militare? De ce Iranul nu a lansat un atac pe teritoriul SUA, în ciuda temerilor privind o posibilă escaladare

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Strategia SUA de combatere a terorismului, publicată în luna mai de administrația Trump, a numit Iranul și reprezentanții săi „cea mai mare amenințare la adresa Statelor Unite, provenită din Orientul Mijlociu”.

Conform informațiilor apărute în această săptămână, Israelul ar fi informat Statele Unite că Iranul are în vedere un plan de asasinare a președintelui Donald Trump. „Vor să-l elimine pe liderul american, pe mine”, a declarat Trump, miercuri, în cadrul unui summit al liderilor NATO, desfășurat la Ankara, în Turcia.

Vicepremierul Gheorghiu, de 10 August: „Nu vom uita. Va veni ziua în care veți plăti. De ce s-a dat cu gaze lacrimogene pe un bulevard plin de locuințe și nu s-a încercat prinderea celor considerați violenți?”

Becali îl amenință pe Bolojan, folosește un limbaj de interlop: ”Te luăm, te ascundem în pădure! Bagabontule!”

Totuși, analiștii consideră că este surprinzător faptul că atacurile anticipate și amenințările împotriva Statelor Unite nu s-au materializat, mai ales în contextul în care regimul iranian părea să aibă puțin de pierdut în lupta pentru supraviețuire, scrie publicația The Christian Science Monitor, într-o analiză.

Analiștii spun că, în primul rând, este dificil să organizezi un atac terorist pe teritoriul american. Este nevoie de coordonare, bani și de capacitatea de a evita rețelele extinse de supraveghere americane. Aceste rețele includ adesea comunități de imigranți strâns unite, care nu doresc violență sau atenția sporită a forțelor de ordine ce vine odată cu aceasta.

Absența unor astfel de atacuri indică, de asemenea, pragmatismul politic al Teheranului. Regimul ar putea evita în mod deliberat provocările care ar putea uni publicul american în spatele unui război, în general nepopular.

Liderii iranieni urmăresc atent politica americană, spune Daniel Byman, directorul Programului Război, Amenințări Neregulate și Terorism din cadrul Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale. „Nu au vrut să creeze o justificare pentru un război care, pentru mulți americani, nu are un scop.”

Ceea ce rămâne de văzut, spun analiștii, este modul în care vor afecta reducerile de personal de luna trecută de la Biroul Directorului de Informații Naționale, despre care criticii susțin că a devenit prea umflat și birocratic după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, viitoarele operațiuni antiteroriste.

Planul administrației de a reduce nivelul personalului agențiilor de informații cu 25-40% i-a determinat pe parlamentarii ambelor partide să avertizeze că o astfel de măsură ar putea submina securitatea națională.

Complotul iranian dejucat în 2011 și dificultatea organizării unui atac în SUA

SUA au dejucat o tentativă iraniană de a comite un atac pe teritoriul american în 2011. Autoritățile americane l-au acuzat de terorism pe Manssor Arbabsiar, un vânzător de mașini de origine iraniană, stabilit în Texas, împreună cu presupuși membri ai Forței Quds din Iran, ramura de operațiuni speciale a Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC).

Presupusul complot, care implica amplasarea unei bombe într-un restaurant din Washington pentru a-l ucide pe ambasadorul Arabiei Saudite în SUA, a fost „conceput, sponsorizat și dirijat din Iran”, a declarat procurorul general de atunci, Eric Holder.

Arbabsiar a pledat ulterior vinovat și a fost condamnat la 25 de ani de închisoare federală, în timp ce presupușii complici din Forța Quds au rămas în libertate. Generalul în retragere James Mattis, pe atunci comandantul suprem al operațiunilor militare americane din Orientul Mijlociu, a deplâns faptul că SUA nu au răspuns suficient de „energic” la complot.

„Am anticipat că [iranienii] se vor simți încurajați să ne provoace și mai mult în viitor”, a scris el în memoriile sale din 2019. Generalul Mattis a continuat să ocupe funcția de secretar al Apărării în timpul primului mandat al lui Trump, însă a demisionat după doi ani, din cauza dezacordurilor cu politica externă a Casei Albe.

Chiar și în timpul războaielor purtate de SUA în Irak și Afganistan, „primele trei lucruri pe care le-am transmis interlocutorilor mei când mă trezeam în fiecare dimineață”, spunea el în 2013, „au fost: Iran, Iran și Iran”. Dezvoltarea celulelor adormite implică însă investiții pe termen lung.

Iranul a făcut de mult timp astfel de investiții în Europa, unde asemenea atacuri sunt mai ușor de comis decât în SUA, spune Adrian Shtuni, cercetător asociat la Centrul Internațional pentru Combaterea Terorismului din Haga, Țările de Jos.

Totuși, asta nu înseamnă că aceste rețele sunt robuste. Ele tind să implice infractori de nivel scăzut și sunt marcate de lacune „semnificative” în ceea ce privește capacitățile lor. În loc să indice existența unor „armate sub acoperire” care așteaptă să lovească în Europa sau SUA, spune Shtuni, recruții desfășoară în principal operațiuni simbolice, pe care oficialii le pot nega cu ușurință.

Dr. Byman afirmă că reținerea Iranului este extrem de calculată. Chiar și după declanșarea războiului împotriva sa, conducerea iraniană a înțeles că atacarea teritoriului american ar putea produce un efect de „unire în jurul steagului”, crescând sprijinul populației pentru un conflict militar.

Succesul operațiunilor antiteroriste americane și provocările viitoare

Lipsa atacurilor iraniene pe teritoriul american reprezintă și o dovadă a eficienței operațiunilor de combatere a terorismului desfășurate de autoritățile SUA, spun analiștii.

Acest lucru a devenit evident atunci când autoritățile americane l-au acuzat, în luna mai, pe Mohammed Baqer Saad Dawood al-Saadi, un agent internațional și coordonator al miliției Kataib Hezbollah, susținută de Iran, de complot pentru atacarea unor sinagogi din Los Angeles, Arizona și New York.

Potrivit rechizitoriului, al-Saadi ar fi conspirat cu Forța Quds din Iran, colaborând fără să știe cu un informator FBI, care a transmis ulterior informațiile autorităților. Această acuzație oferă o imagine clară asupra modului în care operațiunile antiteroriste americane au făcut din ce în ce mai dificilă executarea unor astfel de atacuri, spune Dr. Byman.

„Trebuie să coordonezi lucrurile în străinătate. Trebuie să trimiți agenți. Trebuie să trimiți bani. Trebuie să te infiltrezi în Statele Unite, să faci supraveghere și să rămâi discret înainte de atac. Iar la fiecare pas există posibilitatea unei greșeli.” Există, de asemenea, aparenta penetrare a serviciilor de informații iraniene de către SUA și Israel.

„Niciun strat nu este perfect”, adaugă el, „dar atunci când le combini, rezultă ceva foarte puternic.” Scheme similare, puse în aplicare împotriva unor sinagogi din Europa de către recruți criminali mai puțin sofisticați, conectați la organizația teroristă a lui al-Saadi, par să fi fost concepute pentru a reduce la minimum numărul victimelor, întrucât au fost planificate pe timpul nopții, notează Shtuni.

„Scopul este de a genera frică și presiune politică. Acest lucru reflectă o autoconservare rațională, nu o sinucidere ideologică”, afirmă acesta. Atacul de acum un deceniu din clubul de noapte Pulse din Orlando, Florida, în care 49 de persoane au fost ucise, rămâne cel mai sângeros atac terorist de pe teritoriul american după 11 septembrie.

Autorul, Omar Mateen, născut la New York din părinți afgani, jurase loialitate grupării Stat Islamic și a fost ucis de forțele de ordine în timpul intervenției. Au existat mai multe avertismente privind radicalizarea sa. Declarațiile alarmante făcute la locul de muncă au determinat FBI să îl intervieveze de două ori. Proprietarul unui magazin de arme a contactat, de asemenea, autoritățile după ce Mateen a adresat întrebări suspecte despre veste antiglonț și muniție, însă anchetatorii au concluzionat că acesta nu reprezenta o amenințare.

Astăzi, spun analiștii, astfel de avertismente sunt tratate cu mult mai multă atenție. Totodată, aceste cazuri demonstrează o altă realitate: spre deosebire de unele state europene, comunitățile de imigranți din Statele Unite sunt mai dispuse să colaboreze cu autoritățile pentru dejucarea unor eventuale comploturi teroriste.

Totuși, reducerile de personal operate după numirea lui Bill Pulte ca director interimar al serviciilor naționale de informații au generat îngrijorări în cadrul ODNI, instituție creată după atentatele din 11 septembrie pentru a coordona schimbul de informații dintre agențiile federale. Deocamdată, operațiunile iraniene reprezintă „un exemplu clar” al eficienței sporite a forțelor de ordine federale, concluzionează Adrian Shtuni. „Profesioniștii din domeniul combaterii terorismului au făcut o treabă remarcabilă în această perioadă de înaltă tensiune.”