PREMIERA. Unul dintre pompierii de la Colectiv face MARTURISIRI cutremuratoare

news

Unul dintre pompierii care au intervenit pentru stingerea incendiului de la Colectiv a acceptat sa vorbeasca cu presa. El a relatat in detaliu ce a vazut in acea noapte tragica.

Plutonierul-major Marian Floarea Ruscu lucreaza de noua ani in cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta (ISU), dar recunoaste, profund marcat, ca nu s-a mai confruntat niciodata cu o asemenea situatie. El  a povestit pentru mariustuca.ro prin ce a trecut in acea noapte.

„Am primit un apel de la dispecerat prin care eram anuntati sa ne deplasam cu fortele noastre la un club de pe Strada Tabacarilor, nr. 7 unde este posibil un inceput de incendiu. Ne-am deplasat cu fortele si mijloacele la locul interventiei. Cand am ajuns acolo nu ne venea sa credem… Persoanele cu care ne intalneam pe strada. Clubul este undeva la 150 de metri, de la strada principala. O poarta de acces era blocata, poarta care trebuia sa fie deschisa. Am plecat cu doua autospeciale cu apa si spuma si o ambulanta. Am ajuns acolo in 10 minute. Am fost un pic socati, cei care ieseau pe strada ne cereau ajutorul, sa le punem la dispozitie masini, sa le chemam taxiuri si sa-i ajutam“, povesteste pompierul pentru mariustuca.ro.

Vizibil afectat, el isi aminteste ca, pina sa ajunga in fata intrarii din club s-au intalnit cu cei care iesisera din incapere si se salvasera. Aveau insa mainile, parul si fata arse. Socul a fost si mai mare la intrarea in club, acolo unde vreo 15-17 corpuri, unele peste altele, blocau accesul in clubul groazei. „Ne-am gandit ca e vorba de mult mai putine persoane. Dar, cand am ajuns acolo si am vazut persoanele de la intrarea in club, de la usa… Usa fiind blocata de trupurile oamenilor. Nu se putea patrunde in interiorul clubului decat daca treceai peste acele persoane. Corpuri peste corpuri“, povesteste acesta.

Orice secunda era pretioasa, asa ca, impreuna cu seful Garzii de Interventie s-au constituit imediat echipe de interventie. „Am inceput sa extragem oamenii de la intrarea in club, i-am scos afara, erau unul peste celalat, inconstienti. Seful de interventie a solicitat cand a vazut despre ce este vorba, sprijin si cat mai multe forte. Nu stiam ca sunt foarte multi oameni inauntru, noi am ajuns si am fost un pic socati cand am vazut ce era acolo. Am inceput sa-i extragem pe cei de la usa care blocau accesul. Pe masura ce extrageam si puneam afara persoanele, ne si uitam- ca toti aveam cursul de paramedic – daca mai aveau semne vitale“, continua interlocutorul nostru.

Isi aminteste ca, in tot acel infern si clipe de disperare, un domn s-a apropiat de ei, cerandu-le sa-i scoata afara prietena care ramasese prinsa inauntru. „Ne ruga, ne implora. Era cu telefonul in mana si o tot suna. Fusesera impreuna in club, el reusise sa iasa, ea nu. Accesul era greu si era intuneric. Aveam la noi lanternele din dotare, asa s-au gasit oamenii cu lanterne din dotare si pe dibuite si mersul piticului cum spunem noi. Si unde gaseam ceva tipam. Si atunci, un coleg- doi veneau si ne ajutam intre noi pentru ca astfel nu se putea intra in acea incapere“, marturiseste plutonierul-major Marian Floarea Ruscu.

Tanara a fost gasita in toaleta. Nu era arsa, insa fumul o inecase. „A fost scoasa afara, chiar eu am fost acolo. Am incercat manevre de resuscitare. A venit apoi un domn asistent. Era inconstienta. A fost preluata de medici, iar eu m-am intors sa continui misiunea. Nu ne-a luat mult timp sa-i scoatem pe cei de la usa. A mers repede, deoarece eram axati doar pe acest lucru, adica sa deblocam incaperea si sa intram. Am cautat guri de aerisire, am cautat ferestre, nu am gasit nimic. Din cauza fumului, s-a produs foarte repede decesul persoanelor, intoxicarea cu acel fum“, mai povesteste acesta.

Au inceput apoi cautarile prin club, cu lanternele si cu aparatele de respirat din dotare, pentru ca  altfel nu se putea patrunde in club. „Riscam si noi alte probleme si atunci s-a patruns numai cu aparatele de respirat. Am inceput sa cautam fiecare loc, incepand cu scena, cu toaleta… Era foarte mult fum si totul era negru. Practic, nu se vedea nimic. Acest club nu avea ferestre, nu avea altceva, avea o singura usa de acces. Pana a iesit fumul, totul era negru. Nu se vedea nimic. Trebuia luat fiecare locsor in parte si vazut unde mai gasim persoane. Numai in echipa se poate lucra in astfel de cazuri, tot in echipa am scos si oamenii, e important sa te ajuti, sa te sprijini. Am tot sperat sa fie cat mai putine victime, noi am vrut sa salvam cat mai multi oameni.“

Marturiseste ca nu s-a mai intalnit cu o asemenea tragedie si, ca, in timpul operatiunii de salvare, nu i-a interesat practic nimic. Doar sa salveze cat mai multe persoane. „Dupa munca depusa acolo, in interiorul clubului, la un moment dat, cand mai erau doua-trei persoane practic nu mai aveai forta. Ca trebuia sa-i scoti intr-un timp foarte scurt si sa incerci sa-i duci si la ambulanta sau la un paramedic. Noi eram concentrati pe interior, interventie, scoaterea tuturor persoanelor, sa nu ramana niciuna inauntru. Nu am stat niciunul, nu ne-a interesat nici cat e ceasul, nimic, nici daca a trecut greu, daca a trecut repede, pentru noi impactul a fost destul de puternic. Erau foarte multi tineri, puteam sa fim si noi in locul lor, putea sa fie oricine. Am vazut de fapt cum intr-un timp foarte scurt nu au mai fost in viata“.

Povesteste ca, in interior, nu se auzea nimic. Niciun glas. Si ca totul era intuneric, negru si fum. Isi aminteste de un baiat de 20 si ceva de ani pe care l-au luat cu o targa. I-au ramas in minte si privirile disperate ale parintilor tanarului care il rugau sa le salveze copilul. „Tatal lui a venit langa mine. Apoi a venit si mama lui. Am mers in Piata Bucur (n.r.- piata din fata clubului Colectiv, insa distanta de la intrarea in club pana aici era de 80-100 de metri). Era plina de ambulante, fiecare ambulanta cu vreo 2-3 pacienti. Nu aveam in acel moment cui sa-l predau… Asa ca, l-am pus repede pe caldaram si am inceput sa-i fac manevreme de resuscitare pana a venit primul echipaj cu medic. Si mama lui era langa mine si ma implora : ‘va rog, salvati-l, salvati-l’. In timp ce ii faceam manevre, ma rugam sa-si revina. Ziceam: ‘Doamne, te rog, fa sa-si revina, vreau sa-si revina’. Mama lui statea langa mine. A fost cumplit“.

Cele mai grele momente au fost insa cele de dupa interventie. Abia atunci, oamenii din echipele de interventie aveau sa constientizeze, privind in jur, gravitatea evenimentului, amploarea si socul tragediei. „In momentul ala nu ne-am gandit decat sa-i scoatem mai repede afara si sa-i salvam pe cei prinsi inauntru. A fost foarte greu pentru noi. Suntem obisnuiti cu misiunile, insa… Sa vezi parinti tipand, implorand sa-i salvezi copilul…. Suntem si noi parinti. A fost o tragedie. Cea mai grea misiune a noastra de pana acum. Speram sa nu ne mai intalnim cu asemenea lucruri, speram sa uitam imaginea aceea, sa uitam ca lumea ne implora sa-i salvam“.

Revine la cazul fetei gasite in toaleta pe care a scos-o afara. I-a ramas in minte privirea ei, felul in care se uita- desi nu putea vorbi- atat la el, cat si la prietenul ei. Avea insa o disperare si o dorinta de a trai pe care focul si fumul negru nu le invinsese pana la capat. „Am iesit eu cu ea, am inceput sa-i fac manevre de resuscitare. A venit si prietenul ei langa mine.L-am rugat sa ma ajute. Eu numaram, faceam compresii si el ii sufla pe gura.  Apoi a venit asistentul. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu ea. Stiu ca au dus-o la ambulanta. Mi-a ramas in minte privirea ei, se uita in sus, aveam impresia ca se uita la mine, sau la prietenul ei. Voia, asa, sa traiasca. Toti voiau sa traiasca…“

Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook

Mai mult despre: , ,

Comentarii: