În evaluarea sa, directorul INSCOP Research subliniază că „calm, moderație, echilibru sunt poate cuvintele cele mai rostite de președintele Nicușor Dan”, descriindu-l ca pe un lider care a evoluat de la o percepție inițială de „erou al publicului mai polarizat de tip USR (progresist)” către un profil prezidențial mai larg, susținut de o coaliție eterogenă de alegători.
Potrivit lui Ștefureac, „Nicușor Dan a devenit președinte, pe o platformă independentă, într-un moment excepțional al regimului democratic românesc”, fiind susținut de „și tineri și vârstnici, și useriști și liberali și pesediști, și din țară și din diaspora, și cu educație medie și cu educație superioară”.
Analiza mai arată că „doar o treime dintre alegătorii care l-au ales președinte sunt loialiștii din primul tur. Două treimi s-au alăturat ulterior în contextul sentimentului de urgență națională.”
Ștefureac afirmă că „primul an de mandat al președintelui Nicușor Dan sugerează o încercare evidentă de a ieși din bazinul strâmt al publicului progresist”, inclusiv prin „gesturi simbolice” și „poziționări politice provocatoare pentru partea cea mai vocală a vechilor săi susținători”.
În viziunea sa, „este evident că Nicușor Dan nu acționează după așteptările bulei social media, ci vizează atât impunerea propriului stil, cât și un efort de reprezentare politică/electorală mult mai largă”.
Sociologul consideră că președintele „pare că a început să construiască un veritabil proiect de ocupare a centrului politic”, într-un context în care „polarizarea excesivă a lăsat neacoperită o zonă importantă, aș spune majoritară sociologic, reprezentată de electoratul moderat”.
Potrivit analizei, strategia președintelui se bazează pe „agregarea unor segmente sociale diferite – electorat urban educat, votanți de dreapta dezamăgiți de radicalizare, dar și categorii pragmatice interesate prioritar de stabilitate administrativă și eficiență instituțională”.
Ștefureac descrie acest nucleu ca „o combinație de alegători atașați de modernizare și alegători cu valori conservatoare, uniți de nevoia de raționalitate și cumpătare pe fondul stridenței și fundamentalismului politic”.
El mai notează că președintele „mută competiția din registrul identitar și emoțional către unul al competenței, al încrederii instituționale și al echilibrului”, urmărind „să reducă intensitatea clivajelor ideologice clasice”.
În analiza sa, sociologul afirmă că „poziționarea lui Nicușor Dan în centrul politic îi oferă avantajul de a putea construi o majoritate electorală mai largă”, centrul fiind „spațiu de convergență pentru alegătorii care prioritizează stabilitatea, competența și predictibilitatea”.
Totodată, el subliniază că „ocuparea centrului reduce nivelul de respingere electorală”, deoarece „liderii moderați mobilizează uneori mai puțină pasiune, dar generează și mai puțină ostilitate intensă”.
Pe de altă parte, Ștefureac avertizează că „există însă și limite structurale ale acestei strategii”, întrucât „centrul politic este mai greu de fidelizat emoțional și mai vulnerabil la fluctuații de participare”.
El mai notează că „un proiect de construcție bazat pe echilibru și pragmatism este dificil într-un climat public dominat de conflict, emoție și cerere pentru lideri care comunică simplu, direct și polarizant”.
„Vom vedea în următorul an dacă un astfel de model poate avea sau nu succes într-un climat social dominat de neîncredere, ostilitate și ciocniri permanente”, concluzionează autorul, subliniind totodată că societatea „are nevoie ca de aer de puțină pace socială și construcție sănătoasă”.