Ceea ce poate se stie mai putin sau se da uitarii (intentionat sau nu) este aparitia acestei constructii sub diferite forme inca din secolul 19.
Din pacate, cine nu isi cunoaste istoria risca sa o repete, in primul rand referitor la aspectele negative, ceea ce se observa in viata noastra publica in ultima perioada.
Cel mai important aspect care leaga aceste doua state este faptul ca au avut sub dominatia lor parti importante ale teritoriului romanesc pentru mari perioade de timp.
O prima dovada in acest sens este faptul ca, in secolul 19, politica externa a Imperiului Rus si a celui Austro-Ungar se apropiau foarte mult referitor la Romania.
Era singurul aspect unde erau de acord.
Trebuie remarcat totusi ca austro-ungarii prin comparatie au fost mai putin duplicitari decat rusii. Explicatia este mentalitatea occidentala, spre deosebire de mentalitatea clasei politice ruse, impregnata de duplicitatea asiatica preluata de la tatari.
Se vorbeste mai putin la noi de faptul ca Razboiul Crimeii (octombrie 1853 – februarie 1856) a fost declansat de Rusia.
Primul pas a fost ocuparea Moldovei si Valahiei in mai 1853. Tarul Nicolae I a estimat in mod gresit cand a recurs la aceasta decizie ca va fi sprijinit de Imperiul Habsburgic, drept recunostinta pentru inabusirea de catre armata rusa a miscarilor revolutionare din Transilvania si Ungaria.
Imparatul Franz Josef I a adoptat o solutie de compromis, prin pastrarea neutralitatii. La momentul de atunci deja se considera ca Rusia este un pericol mai mare decat Imperiul Otoman.
Razboiul s-a incheiat catastrofal pentru Rusia. Este de remarcat faptul ca una dintre batalii s-a purtat pe teritoriul nostru (lupta de la Oltenita – 4 noiembrie 1853), iar pe frontul din Caucaz, cecenii, condusi de celebrul Samil (avar din Daghestan, cunoscut din opera lui Tolstoi), au luptat de partea turcilor.
In cele din urma Razboiul Crimeii a avut efecte pozitive pentru noi, Moldova dobandind sudul Basarabiei, iar gurile Dunarii au scapat de sub monopolul Rusiei. De fapt, cel mai important efect a fost recunoasterea dreptului celor doua principate romane de a-si alege singure conducatorii.
Ulterior, cu ocazia Razboiului din 1877 – 1878, rusii si-au dovedit inca o data duplicitatea. Tarul Alexandru al II-lea si-a incalcat promisiunea de a respecta integritatea teritoriala a Romaniei, prin incorporarea sudului Basarabiei si prin intentia de a ocupa intreg teritoriul statului roman. Fara presiunile Germaniei, mai mult ca sigur ca asa ar fi decurs lucrurile. Dobrogea a fost dobandita de Romania abia dupa Congresul de la Berlin, unde toate celelalte mari puteri s-au aliat impotriva Rusiei. Din acest motiv, rusii au considerat congresul o infrangere, deoarece nu s-a reusit aducerea Balcanilor sub suveranitatea ruseasca.
Trebuie remarcat ca Rusia nu face nicio distinctie intre prieten si dusman atunci cand interesele i-o cer. ”Maskirovka” se aplica in primul rand in politica externa.
Austro-Ungaria a fost si ea rasplatita prin dobandirea controlului asupra Bosniei-Hertegovina, iar teritoriul de la Sud de Dunare a fost divizat in doua parti, adica Bulgaria si Rumelia de Est. Motivul a fost rusofilia bulgarilor, care se manifesta si astazi. Este de remarcat ca in majoritatea cartilor sau a altor lucrari istorice bulgare de cele mai multe ori se vorbeste despre razboiul ruso – turc.
Mai mult decat atat, in timpul razboiului a existat un plan secret intre generalul maghiar Gyorgy Klapka (nascut la Timisoara) si marele vizir otoman Midhat Pasa, prin care turcii urmau sa ocupe Bucurestiul, iar gherilele ungare sa atace in spatele armatei romane. Acest prim plan a fost stopat de guvernul imperial si s-a trecut la al doilea plan.
Citeste mai mult pe presshub.ro.