În postare, Stancu explică modul în care trebuie interpretat art. 74 alin. 1 lit. f din Codul penal, care prevede că, la stabilirea pedepsei, se ține cont și de conduita inculpatului după comiterea faptei și pe parcursul procesului penal.
În dosarul Chițoiu, atât judecătorul de la prima instanță, cât și procurorii și avocatul părții civile au interpretat textul în sensul că noțiunea de „conduită” a inculpatului în proces include nu doar acțiunile făcute personal, ci și pe cele realizate prin avocat. Instanța de fond a motivat această interpretare, iar inculpatul nu a atacat-o în apel – semn, spune Stancu, că a acceptat-o tacit.
Cu toate acestea, Inspecția Judiciară susține că singura interpretare corectă ar fi cea care ia în calcul doar acțiunile personale ale inculpatului, iar orice altă lectură a textului nu ar fi o interpretare legitimă, ci o „adăugare la lege” – practic inventarea unui criteriu de individualizare a pedepsei care nu există în Codul penal. Aceasta este, potrivit magistratului, acuzația centrală din rezoluția de trimitere în cercetare disciplinară.
Stancu atrage atenția asupra unui aspect pe care îl consideră esențial. În interpretarea pe care o susține Inspecția Judiciară, textul de lege ar deveni inaplicabil, pentru că, în afara declarațiilor date personal, aproape toate actele procesuale ale unui inculpat sunt făcute prin avocat. Așadar, un inculpat ar putea, teoretic, să își exercite abuziv toate drepturile procesuale prin apărător, fără ca instanța să poată vreodată aplica acest criteriu la individualizarea pedepsei.
Judecătorul mai subliniază că interpretarea pe care el și colegii din complet au aplicat-o nu este una singulară sau excentrică. Astfel, aceeași lectură a textului a fost făcută, în același dosar, de judecătorul de la prima instanță, de cei doi judecători din apel, de doi procurori (cel care a redactat motivele de apel și cel de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești) și de avocatul părților civile — în total șase profesioniști ai dreptului. În opinia lui Stancu, faptul că un singur inspector judiciar consideră că acești șase juriști nu au interpretat legea, ci au „inventat” o dispoziție inexistentă, reprezintă o abordare fără precedent.
Citește mai mult pe presshub.ro.