Decizia Varșoviei de a se retrage din Convenția de la Ottawa marchează încă pas în remilitarizarea flancului estic al Europei. Guvernul polonez a anunțat oficial că va reveni la producerea și utilizarea minelor antipersonal, invocând necesitatea consolidării frontierei estice în fața unei Rusii considerate tot mai agresive.
Anunțul a fost făcut de vicepremierul Apărării, Paweł Zalewski, care a argumentat că minele reprezintă „unul dintre cele mai importante elemente ale structurii de apărare” pe care Polonia o construiește la granița cu Rusia și Belarus. Decizia vine la mai bine de un deceniu după ce Varșovia ratificase tratatul (2012) și la șase ani după își distrusese complet stocurile naționale de mine antipersonal. Odată cu retragerea Poloniei, vine și retragerea statelor baltice și Finlandei din această convenție, principalul lor motiv fiind deteriorarea securității regionale.
Convenția de la Ottawa, adoptată în 1997, interzice utilizarea, producerea și stocarea minelor antipersonal, arme care rămân active ani sau chiar decenii după încheierea conflictelor. Impactul lor umanitar a fost devastator în țări precum Cambodgia, Angola sau Bosnia și Herțegovina, unde civilii au continuat să fie victime mult timp după încheierea ostilităților. Tratatul a fost semnat încă în „anii inocenței” din perioada care a urmat Războiului Rece, ani în care toată lumea a vrut să culeagă „dividendele păcii”.
Totuși, tratatul nu a fost universal. Printre statele care nu au aderat se numără Rusia și Statele Unite. Varșovia invocă tocmai această asimetrie: într-un context în care Moscova nu este constrânsă de regimul internațional, Polonia susține că nu își mai poate permite limitări unilaterale.
Decizia trebuie citită în cheia schimbărilor strategice generate de invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, care a determinat statele din Europa de Est să își regândească arhitectura de apărare.
Minele antipersonal nu reprezintă o măsură izolată, ci parte a unui proiect mai amplu de fortificare, cunoscut sub numele de „Eastern Shield” (Tarcza Wschód). Programul vizează consolidarea frontierei cu Belarus și cu enclava rusă Kaliningrad printr-un sistem integrat de obstacole fizice, senzori, sisteme de supraveghere și infrastructură defensivă, motivată de experiența ucraineană.
Obiectivul declarat este descurajarea unei eventuale agresiuni convenționale și creșterea capacității de reacție rapidă în cazul unui incident militar. În acest context, minele sunt prezentate drept un multiplicator de forță, capabil să încetinească sau să canalizeze mișcările unei forțe invadatoare.
Strategia indică o schimbare de paradigmă: Polonia nu mai mizează exclusiv pe mobilitate și pe sprijin aliat rapid, ci și pe apărare teritorială statică, pregătită pentru un scenariu de conflict de intensitate ridicată. În acest context, se poate observa și importanța Articolului 3 al NATO care are rolul de a îndemna statele să își dezvolte capabilitățile de apărare a propriului stat înainte de a fi participante într-un conflict de pe urma invocării Articolului 5.
Citește mai mult pe presshub.ro.