Presshub: Vlad Stroescu – „Sănătatea psihică a românilor stă undeva în centrul unor transformări sociale pe care le înțelegem greu, strâns conectate cu politicul”

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Am aflat de la Vlad Stroescu faptul că, în opinia lui, prioritizarea sănătății mintale trebuie să se traducă în buget, infrastructură și resursă umană și o lege modernă și adaptată a sănătății mintale, ceea ce în România nu există, pentru că „sănătatea psihică nu este și nu a fost niciodată o prioritate pentru instituțiile statului român”. Am discutat, de asemenea, despre stigmatizarea bolnavului psihic, despre depresia ascunsă la oameni aparent perfect funcţionali, dar şi despre cum vorbim, în societatea românească, despre suicid, despre rata ideaţiei suicidare şi despre motivele, ancorele care îl pot determina pe un om să renunţe la intenţia de a se sinucide şi care îi pot (re)da speranţa că va ajunge, totuşi, la ţărm.

PSD vrea să-l dea afară pe Dominic Fritz și de la șefia USR: ”Să îşi caute de lucru în mediul privat, unde lucrează din greu mulţi dintre votanţii pe care i-a înşelat”

Poliția îl caută pe șoferul acuzat de manifestări obscene la volan, în trafic, în Sectorul 2

Ada CODĂU: Ca medic psihiatru cu o experienţă de peste două decenii, cum credeţi că stau românii cu sănătatea mintală, raportându-vă la cazuistica întâlnită în activitatea dumneavoastră? E o dinamică fluctuantă? Stăm din ce în ce mai bine sau din ce în ce mai rău?

Vlad STROESCU: Cred că suntem în faza în care realizăm, încetul cu încetul, că problemele de sănătate mintală sunt mereu cu noi, în societate și în viețile noastre. Ideea veche a separării omenirii în „normali” și „anormali”, „nebuni” și „sănătoși” s-a dovedit, de atâtea ori, nu doar greșită, ci adesea rău intenționată, o potențială armă și o unealtă a discriminării. Nu există om care să nu aibă, niciodată pe parcursul vieții, o suferință de natură psihică, e ca și cum am putea ajunge la 80 de ani fără nicio viroză sau salt hipertensiv. Studiul Dunedin, care evaluează aceeași cohortă de oameni de peste 50 de ani, din cât mai multe puncte de vedere ale sănătății, a arătat că peste 80% din oameni fac o tulburare psihică, clinică, încadrabilă în clasificările DSM sau ICD, până împlinesc 45 de ani. Într-un fel, e firesc să fie așa: creierul e un organ făcut să se adapteze permanent la realitatea exterioară, iar în procesul ăsta e loc din plin de durere, erori, traume. Suferința psihică a existat dintotdeauna, chiar dacă, uneori, zicem că „depresia, ADHD, mai-știu-eu-ce sunt bolile secolului”.

Realizarea asta mai are un corolar: ne dăm seama tot mai mult de diferențele dintre noi și de cât de variată e, de fapt, omenirea; de ceea ce numim neurodiversitate și neurodivergență. Unele diagnostice se transformă în identități, vechea dualitate medic-pacient în care porneam de la o durere pusă în cuvinte simple și ne străduiam să punem oamenii în categorii recognoscibile și-a schimbat mult dinamica. Sănătatea psihică a românilor stă undeva în centrul unor transformări sociale pe care le înțelegem greu, strâns conectate, vrând-nevrând, cu politicul, ideologiile, însuși felul în care testăm realitatea a devenit problematic. Sunt lucruri grele pentru un psihiatru de cabinet: cred că avem nevoie, mai mult ca niciodată, să devenim multidisciplinari, să regăsim o antropologie a sănătății psihice.

Ada CODĂU: Ce efecte pe termen lung a avut pandemia de COVID19 asupra noastră? În ce fel ne-a schimbat?

Vlad STROESCU: Deși pandemia pare un vis urât rămas în urmă, cred că intuiția multora dintre noi că lucrurile nu vor mai fi vreodată la fel a fost corectă. În focul evenimentelor de atunci, ce a fost surprinzător pentru un psihiatru e cât de bine evenimentele și reacția instituțională oglindeau fenomenologia tulburărilor de anxietate. De altfel, mulți oameni care trăiau deja cu anxietăți tiranice s-au simțit profund validați de pandemie. Mulți dintre noi am dezvoltat comportamente obsesionale atunci: mi-aduc aminte cum citeam ore în șir articole științifice încă nerevizuite, în speranța că voi găsi o fărâmă de lumină, înțelegere, găsind, în schimb, cele mai gogonate idei și teorii. Au urmat lucruri și mai grave: personalul medical a fost întâi ridicat la gradul de sfințenie, apoi disprețuit și incriminat. Au apărut fracturi sociale cu facțiuni având fiecare versiuni foarte diferite ale realității și prin aceste fisuri s-au strecurat vechi racile cristalizate în ideologii. Nu pretind că înțeleg bine toate aceste lucruri, facultatea de Medicină nu m-a pregătit pentru ele, sunt observațiile personale ale unui medic care s-a trezit, peste noapte, politizat fără să vrea, precum toți colegii mei.

Citește mai mult pe presshub.ro.