Profesoara Cristina Tunegaru: „Alegem si intre impostura si competenta, intre obraznicie si bun simt. Nicusor Dan, unul dintre putinii politicieni in care am incredere”
Cristina Tunegaru, profesoara care si-a dobandit notorietate pentru lupta cu sistemul anchilozat din invatamant, anunta ca duminica va vota cu Nicusor Dan.
„Cand indraznesti sa spui adevaruri incomode, cand ai un obiectiv la care nu renunti, risti sa fii atacat, haituit pe nedrept. Ceea ce vedem in campania pentru Bucuresti e un spectacol grotesc, o avalansa de insulte. In loc sa vorbim de problemele mari ale orasului, de solutii, o intreaga armata incearca sa-l traga pe Nicusor Dan in mocirla.
Pe Nicusor Dan l-am intalnit inainte de 2016 si inca din prima clipa mi-a inspirat decenta si bun simt. E unul dintre putinii politicieni in care am incredere.
Duminica nu alegem doar primarul. Alegem si intre impostura si competenta, intre obraznicie si bun simt, spunem ce fel de oameni vrem sa ne reprezinte. Si da, alegem si modele pentru copiii nostri”, a scris Cristina Tunegaru pe Facebook.
Scriitorul Andrei Plesu a anuntat si el public ca il sustine pe Nicusor Dan pentru functia de primar al Capitalei.
„De fiecare data a fost un gest de sustinere a aceluiasi candidat: dl Nicusor Dan. Dupa doua esecuri, domnia-sa face si anul acesta o incercare, pe care o sustin din nou, in speranta ca nu sint purtatorul lui de ghinion. Am luat decizia sa ma repet, vazind ca politicienii autohtoni dormiteaza, nevindecabili, in acelasi hamac de vanitate personala sau de partid, in aceeasi strategie vesnic perdanta, in aceeasi incapacitate de a gindi profitabil pentru cauza si nu pentru fudulia personala.
Opozitia nu pricepe (si nu e prima data!) ca, fara un gest de solidaritate care sa impuna o candidatura unica, acorda o sansa nemeritata celorlalti. Ca orgoliul privat sau de gasca nu e motivatia optima a unei campanii electorale reusite.
Nu-l inteleg pe dl Traian Basescu, fost ministru, fost primar, fost presedinte al tarii (de doua ori), cind decide sa lupte din nou pentru Primaria Capitalei, pentru a ajuta… partidul. S-ar zice ca nu Bucurestiul e de salvat, ci PMP-ul! Nu pun la indoiala eventuala sa performanta de primar reciclat, dar sint stingherit de pofta sa infinita de victorie, de putere, de functii publice, fara cintarirea contextului si a riscurilor pentru propria sa imagine.
De dl Tariceanu nu mai vorbesc. E un exemplu spectaculos, aproape comic, de valorificare tenace a… esecului. Nu-i prea iese, nu prea poate, dar o tine langa! Va defila in eternitate dinaintea patriei nerecunoscatoare, la concurenta cu dl Catarama si cu alti domni si doamne, specializati in paloare volubila… Rezum: de vreme ce dl Nicusor Dan candideaza a treia oara, republic si eu, pentru a treia oara, argumentatia votului meu. Poate avem noroc!”, a scris Plesu in Dilema Veche.
„Dintre candidatii viitoarei campanii electorale avind ca tinta Primaria Capitalei, cel mai plauzibil, din punctul meu de vedere, este dl Nicusor Dan. Nu-l cunosc personal, dar stiu ce a facut si ce face si mi se pare ca are marele atu de a nu semana cu nici unul dintre antecesorii si dintre contracandidatii sai. E limpede ca ii pasa de infatisarea orasului (in beneficiul careia a intervenit eficace in mai multe rinduri, chiar daca i-au lipsit „pirghii” de anvergura).
Initiativele pe care le anunta nu se deseneaza pe ceruri utopice, nu vorbesc despre autostrazi singaporene, suspendate fudul peste cicatricele orasului, nu anunta mari revolutii, ci accepta modestia filigranului, a interventiei de bun-simt, a functionalitatii bine cumpanite si transparente.
Atasant, in cazul lui, e si faptul ca e dispus sa participe la o cursa fara mari sanse de cistig, doar pentru a aduce in dezbaterea publica citeva teme esentiale pentru bucuresteni. Nu vrea, cu alte cuvinte, sa impuna un om, o efigie, ci o agenda. Pe de alta parte, nu e un idealist inconsistent: ceea ce a intreprins pina acum dovedeste, dimpotriva, talent organizatoric, realism si tenacitate. Ca sa nu mai vorbim de un anumit curaj civic si de o sanatoasa preocupare pentru binele comunitar.
Imi place si precaritatea – de care nu se lasa demobilizat – mijloacelor lui financiare, startul dezavantajos pe care il ia, alaturi de „veterani” agili, „baieti de baieti”, hirsiti in gherila politica dimboviteana. Imi place, pe scurt, gratuitatea, nu lipsita de o anumita noblete, a demersului sau. Istoria ultimilor ani m-a invatat sa fiu pregatit pentru orice dezamagire.
Orice promisiune se poate dovedi iluzorie, orice inzestrare umana poate da la iveala, cind e pusa intr-o situatie de putere, abisuri mlastinoase, de nebanuit inainte. Mai stiu si ca electoratul nostru are, adesea, din relativism, resemnare sau superficialitate, o inclinatie spre candidatul „de comitet”, populist, tantos, vazut des la televizor: un amestec de suporter de fotbal, militian, taclagiu, caftangiu, baiat „fin” de bodega si parvenit descurcaret, cu luciu. Cu toate astea, nu incetez sa sper si sa pariez pe sansa exceptiei. Poate, odata si odata, vom avea noroc”, scria Plesu despre Nicusor Dan acum opt ani si patru ani.
