”Eu n-am mai întâlnit un politician ca Bolojan. Nu e viclean. Nu e onctuos. Nu vorbește mult și aiurea, dar nici nu fuge de presă. E precis, calm, politicos. E decența întruchipată.
Omului ăstuia chiar îi pasă. E serios, într-o lume plină de hahalere.
E diametral opus unui escroc cinic ca Georgescu, delirul întruchipat, viclenia și ticăloșia împletite. Sau golanului iresponsabil Simion, al cărui zâmbet pervers și viclean trădează un caracter capabil de orice ticăloșie, cum am și văzut.
Bolojan e cel mai bun lucru care i se putea întâmpla României, și unul pe care nu-l merită, la cum au votat majoritatea concetățenilor.
Dacă Bolojan e lăsat să asaneze statul, România va avea un imens noroc, și vom trăi cu toții într-o țară mai salubră”, a transmis Papahagi, duminică seară, pe Facebook.
Urmează o săptămână importantă pentru politica din România. Curtea Constituțională decide, în câteva zile, dacă să respingă sau să accepte sesizările de neconstituționalitate pe proiectele de reformă adoptate în Pachetul 2 al guvernului Bolojan. Cea mai importantă din punct de vedere simbolic fiind reforma pensionărilor speciale a magistraților. Premierul Bolojan a dat de înțeles că va demisiona dacă CCR îi respinge reformele. Asta ar duce România într-o zonă periculoasă din punct de vedere politic și economic.
La economie trebuie să ne uităm în primul rând. Piețele penalizează vidul de putere. În 2025, doar perspectiva instabilității (criza prezidențială, tensiuni electorale) a dus la saltul randamentelor și presiune pe leu, iar BNR a intervenit pentru a calma piața. O cădere a guvernului ar reaprinde aceleași focuri: probleme cu finanțarea, adică ar trebui să vindem titluri de stat cu dobânzi mai mari, plus deprecierea leului, ceea ce scumpește datoria și importurile.
Mai e și ratingul de țară, adică însăși posibilitatea de a ne împrumuta. Fitch a menținut România la „BBB-” cu perspectivă negativă, punctând explicit dependența de consolidarea fiscală sub un guvern stabil. O demisie ar alimenta scenariul de retrogradare, adică pierderea gradului de investiție dacă reformele și corecția deficitului rămân în aer. Efectele ar fi costuri mai mari la împrumuturi, potențiale ieșiri de capital și multe altele.
Ca să nu mai vorbim despre riscurile privind fondurile europene. Riscurile directe, adică posibilitatea de a fi suspendate din cauza deficitului, dar și pe cele care decurg din existența unui guvern interimar care cu greu poate să performeze precum unul interimar.
Cât despre investitori, ei nu privesc cu ochi buni tulburările politice, așa că ne-am putea aștepta la o reducere a fluxului investițional.
Din punct de vedere politic, un nou guvern înseamnă haos, conflicte și mai ales întârzieri.
Este ultimul lucru de care are nevoie România în acest moment. Ar însemna cel puțin câteva luni pierdute. Cu tensiuni care se răsfrâng în societate, laolaltă cu neîncrederea și frustrarea.
Cu sprijin pentru forțele extremiste, așa-zise „antisistem”. AUR este deja la 40-41% în sondaje. La cât ar putea ajunge pe fondul instabilității politice?
Adăugăm în acest mix nedorit și pierderea de credibilitate pe care ar avea-o România pe plan extern cu o nouă schimbare de guvern și o nouă doze de instabilitate.
Pe scurt, demisia Guvernului Bolojan ar opera ca un șoc de încredere într-o economie deja tensionată fiscal, o erodare a a posturii internaționale a României și ca un accelerator politic pentru forțele antisistem.
Cu argumentele economice pe prim plan. Niciun alt guvern nu poate evita măsurile dure din punct de vedere fiscal. Pe scurt, căderea guvernului Bolojan ar fi o mare problemă pentru România.