Conflictele din Siria si starea de alerta in care traiesc locuitorii ei, recentele distrugeri ale unor monumente de arta precrestina, in Palmira, ca si ferocitatea actiunilor Statului Islamic din ultimii doi ani au readus in atentie acel pasaj biblic despre care se crede ca, acum doua milenii si jumatate, profetea distrugerea Damascului, care va fi „scos din randul cetatilor” transformandu-se intr-o „gramada de ruine”. Dupa Palmira, urmatoarea tinta a Statului Islamic va fi Damascul, ce se doreste sters de pe fata pamantului, noteaza site-ul antenasatelor.ro
In acelasi capitol 17 apar si predictii referitoare la exodul sirienilor – „Ah! Aceasta zarva de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape mari; El le ameninta si ele fug departe, gonite ca pleava pe care vanturatorii o vantura in vant si ca vartejul de pulbere in vreme de furtuna.”
Chiar daca istoria pe care o traim, cu teroarea pe care o genereaza actiunile Statului Islamic in Siria, poate constitui un argument in favoarea teoriei ca in versetul biblic se ascunde o teribila profetie, nu sunt putini teologii care spun ca Bibilia nu se interpreteaza literal (adica in litera ei), ci in spiritul ei. „Nu e recomandat sa interpretezi asa Biblia si sa spui ca Noul Babilon este reprezentat de Statele Unite si ca profetia din Cartea lui Iasaia se refera la Damascul de azi”…
Ce motive ar avea insa fundamentalistii Statului Islamic sa isi transfere agresivitatea asupra unor situri din Siria? Ideologii crestini cred ca, desi Iisus Hristos nu a calatorit in spatiul Siriei de azi, crestinismul a lasat numeroase semne in acest teritoriu. Apostolul Pavel (sau Saul) a fost convertit la crestinism in apropierea Damascului, iar in Antiohia (un alt oras din Siria contemporana) aveau sa se refugieze primii crestini, care au fugit de persecutiile din Ierusalim. Primii teologi ai crestinismului, precum Sf. Ignatie, erau si ei originari din Damasc.
Iata mai jos si textul integral al Capitolului 17 din Cartea lui Isaia (Proorocie pentru Damasc):
1. Proorocie impotriva Damascului: “Iata, Damascul este scos din numarul cetatilor si a ramas o gramada de ruine.
2. Cetatile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de pascut turmele, care se culca acolo si nimeni nu le goneste.
3. Nici cetate intarita pentru Efraim si nici imparatie la Damasc. Tot asa va fi cu ramasita Siriei si cu marirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel, zice Domnul Savaot.
4. Si va fi in ziua aceea ca marirea lui Iacob se va imputina si acest trup gras se va usca.
5. Va fi atunci ca pe urma seceratorului ce secera holda, cand mana lui aduna spice si cum e cand oamenii aduna spice in valea Refaim;
6. Vor ramane pe urma cateva roade, ca la scuturatul maslinului, doua-trei masline pe varf, patru-cinci pe ramuri”, zice Domnul Dumnezeul lui Israel.
7. In ziua aceea, omul isi va intoarce privirea catre Ziditorul sau si ochii lui catre Sfantul lui Israel se vor intoarce.
8. Si nu va mai privi catre jertfelnice, lucrurile mainilor lui, si nu se va mai uita la faptura degetelor lui, la Astartele si statuile ridicate soarelui.
9. In vremea aceea, cetatile sale intarite vor fi parasite ca ale Amoreilor si Heveilor, lasate inaintea fiilor lui Israel si vor ramane pustii.
10. Caci tu ai uitat pe Dumnezeul izbavirii tale si de Stanca scaparii tale nu ti-ai adus aminte. Iata pentru ce tu intemeiezi gradini lui Adonis si acolo sadesti vie pentru un dumnezeu strain.
11. In ziua cand o sadesti, tu vezi ca se ridica si a doua zi are flori; dar de culesul roadelor nu te bucuri in ziua nenorocirii si durerea este fara leac.
12. Ah! Aceasta zarva de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape mari;
13. El le ameninta si ele fug departe, gonite ca pleava pe care vanturatorii o vantura in vant si ca vartejul de pulbere in vreme de furtuna.
14. In vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai inainte de a se face ziua, ei nu mai sunt. Iata partea, partea jefuitorilor nostri si soarta celor ce ne-au pradat pe noi.