Partidul de extremă dreapta a obținut aproximativ 44% din voturi, mai mult decât dublu față de rezultatul din 2021, când se oprise la 20,8%. Rezultatul marchează prima victorie a AfD într-un scrutin regional german și pune o presiune uriașă asupra partidelor tradiționale.
Dincolo de procentul spectaculos, însă, se află o întrebare esențială: cine sunt oamenii care au votat AfD?
Datele privind comportamentul electoral conturează un profil care ar trebui să dea de gândit în primul rând partidelor tradiționale și stângii germane. AfD a reușit să atragă un număr foarte mare de muncitori, alegători cu un nivel mai redus de educație și persoane care consideră că situația lor economică s-a deteriorat.
Una dintre cele mai spectaculoase cifre este cea referitoare la muncitori. Potrivit datelor de după scrutin, 61% dintre muncitori au votat cu AfD. Este un rezultat care arată cât de mult s-a schimbat baza electorală a partidului.
AfD nu mai poate fi privită doar ca o formațiune susținută de un nucleu ideologic radical. Partidul a reușit să transforme nemulțumirea economică și socială într-o formă de identitate politică.
Diferențele apar și în funcție de nivelul de educație. În rândul persoanelor cu educație de bază, sprijinul pentru AfD a fost de aproximativ 57%, în timp ce în categoria alegătorilor cu studii superioare procentul a fost mult mai redus, în jurul valorii de 31%.
Este un contrast care spune multe despre societatea germană actuală. Pe măsură ce sentimentul de insecuritate economică și socială crește, mesajele radicale ale AfD par să găsească un teren tot mai fertil.
Un alt indicator important este percepția asupra propriei situații financiare. În rândul celor care spun că se află într-o situație economică proastă, sprijinul pentru AfD ajunge la aproximativ 65%.
Partidul a reușit astfel să lege probleme foarte diferite — prețurile, economia, migrația, siguranța, locurile de muncă și neîncrederea în instituții — într-un singur mesaj politic.
În același timp, stânga germană pare să fi pierdut o parte importantă dintre alegătorii care, în mod tradițional, ar fi trebuit să se regăsească în discursul partidelor social-democrate.
Un exemplu este faptul că, în rândul alegătorilor care declară că situația lor economică este proastă, sprijinul pentru partidul socialist este de doar aproximativ 3%.
Această diferență este una dintre cele mai importante concluzii ale scrutinului. AfD a reușit să transforme nemulțumirea economică în vot, în timp ce stânga nu a reușit să convingă aceeași categorie de alegători că îi poate reprezenta.
O altă particularitate a rezultatului din Saxonia-Anhalt este diferența dintre generații. AfD a obținut rezultate foarte puternice în rândul alegătorilor de vârstă activă. În anumite categorii de vârstă, partidul a trecut chiar de pragul de 50%. În schimb, în rândul alegătorilor de peste 70 de ani, sprijinul pentru AfD a coborât la aproximativ 31%.
Diferența este importantă deoarece această generație este cea mai apropiată, prin experiență directă sau prin memoria familială, de perioada nazismului și de război. În cazul generațiilor mai tinere, distanța față de acea perioadă istorică este mult mai mare.
Fenomenul ridică o întrebare dificilă pentru Germania: pe măsură ce memoria directă a nazismului se estompează, devine mai ușor pentru formațiunile radicale să se prezinte drept o alternativă politică obișnuită?
Rezultatul din Saxonia-Anhalt arată, în orice caz, că AfD a reușit să depășească barierele electorale care îi limitau în trecut ascensiunea.
Partidul a obținut aproximativ 44% din voturi, în timp ce CDU, formațiunea tradițional dominantă în land, a coborât la aproximativ 17-18%. AfD a ajuns astfel la doar câteva mandate de majoritatea absolută în parlamentul regional.
Totuși, analiștii politici avertizează că victoria AfD în alegerile de duminică nu înseamnă automat că partidul va putea guverna. Formațiunile tradiționale continuă să excludă o alianță cu AfD, iar formarea unei majorități fără partidul câștigător este complicată.