Putin pierde tot mai mulți aliați și pârghii strategice în timp ce războiul din Ucraina consumă Rusia

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Siria a anunțat duminică faptul că baza aeriană Hmeimim și baza navală Tartus nu vor mai fi controlate exclusiv de Moscova, iar instalațiile militare vor fi transformate în centre comune de pregătire. Acestea erau singurele baze militare oficiale ale Rusiei din afara fostei Uniuni Sovietice.

Decizia intervine după ce Bashar al-Assad, un aliat esențial al Kremlinului, a fost înlăturat în 2024 de forțele rebele și înlocuit la conducerea Siriei de Ahmed al-Sharaa, comandant al insurgenței conduse de islamiști. Deși armata rusă îl susținuse pe al-Assad timp de nouă ani, perioadă în care au fost uciși mii de rebeli și civili sirieni, președintele Vladimir Putin le-a ordonat forțelor sale să rămână deoparte în momentul în care rebelii au intrat în Damasc.

De la caniculă la ploi și răcire accentuată. Cum va fi vremea în România până pe 20 septembrie

Avionul VIP-urilor către Mykonos: judecător CCR numit de PSD, Florin Manole (PSD), Victor Ponta, Bănicioiu (PSD), Gruia Stoica (miliardar). Ponta: ”Nu-mi amintesc”

Siria a descris acordul privind bazele de pe țărmul estic al Mediteranei drept „o reorganizare a prezenței ruse”, menită să pregătească „o nouă etapă a relațiilor siriano-ruse”. Damascul a insistat că înțelegerea a fost convenită cu Moscova și că va proteja interesele reciproce, dar a precizat că instalațiile civile din ambele baze vor fi predate autorităților siriene.

La momentul publicării analizei, Kremlinul nu comentase acordul, ale cărui detalii nu fuseseră făcute publice. Hanna Notte, expertă în politica externă rusă și în Orientul Mijlociu, a apreciat că este tot mai puțin probabil ca Rusia să poată utiliza în viitor bazele siriene în scopuri militare, deși această posibilitate nu trebuie exclusă complet.

„Există o mare neîncredere a Rusiei în privința măsurii în care al-Sharaa poate, în realitate, să se mențină la putere și să stabilizeze Siria”, a declarat Notte, autoarea volumului We Shall Outlast Them, consacrat campaniei mondiale a Kremlinului împotriva Occidentului. „La Moscova, calculul ar putea fi foarte bine următorul, „Să vedem unde se va afla Siria peste cinci sau zece ani. Deocamdată, vom aștepta” ”, a adăugat ea.

Rusia și-a folosit bazele din Siria pentru a transporta provizii și combatanți către „Africa Corps”, structura controlată de Kremlin care a succedat grupării de mercenari Wagner, în Libia, Mali, Republica Centrafricană și în alte zone ale continentului.

Noile autorități siriene limitează treptat prezența Moscovei

Acordul sugerează că Moscova va păstra drepturi limitate de realimentare a avioanelor militare la Hmeimim, însă, dincolo de acest aspect, există puține motive de optimism pentru Rusia, potrivit lui Nikita Smagin, specialist în Iran și în politica rusă din Orientul Mijlociu. „Noile autorități din Siria împing treptat Rusia în afara țării. Într-un viitor previzibil, ele vor să înlăture prezența rusă”, a afirmat el.

„Acest lucru nu se întâmplă instantaneu. Autoritățile siriene acționează foarte pragmatic și, aș spune, chiar cu multă abilitate, pentru a nu afecta relațiile cu Rusia în această perioadă dificilă de tranziție, care rămâne instabilă”, a continuat Smagin. Deși Kremlinul va încerca, probabil, să prezinte favorabil acordul referitor la baza aeriană, înțelegerea a fost criticată de reprezentanții aripii dure din Rusia.

„Am consumat resurse uriașe și am sacrificat viețile ofițerilor, soldaților și luptătorilor Wagner pentru a crea un punct de sprijin rusesc în regiune, iar acum le vom cere acelor combatanți bărboși și protectorilor lor turci permisiunea de a fi prezenți în propriile noastre baze?”, a scris Igor Eliseev, fost avocat al grupării Wagner, finanțată de guvernul rus.

Ambițiile mondiale ale Kremlinului, sacrificate pentru Ucraina

Anunțul Siriei a fost făcut la împlinirea a 27 de ani de la numirea lui Putin în funcția de prim-ministru de către președintele Boris Elțîn, în 1999. Câteva luni mai târziu, Putin a preluat președinția și a început să refacă influența mondială de care Moscova se bucurase în epoca sovietică.

Acest efort a fost sacrificat în mare măsură pentru obiectivul lui Putin de a obține victoria în Ucraina cu orice preț. Deși regimul din Iran, care a oferit sprijin militar invaziei ruse, a supraviețuit până acum unei campanii de bombardamente americano-israeliene, Kremlinul nu a reușit să împiedice prăbușirea altor aliați importanți.

Pe lângă pierderea lui al-Assad, Rusia nu a putut împiedica capturarea lui Nicolás Maduro, liderul prorus al Venezuelei, de către forțele speciale americane. Viktor Orbán, al cărui guvern din Ungaria era considerat „calul troian” al Kremlinului în Uniunea Europeană, a fost învins în alegeri. Rusia și-a pierdut influența și în Caucazul de Sud, unde Armenia și Azerbaidjan, ambele foste republici sovietice, se îndepărtează în prezent de sfera de influență a Kremlinului.

Semnale îngrijorătoare din Serbia și Kazahstan

Și alți aliați tradiționali transmit semnale îngrijorătoare pentru Moscova. Serbia, una dintre puținele țări europene care nu au impus sancțiuni Rusiei pentru invadarea Ucrainei, l-a primit săptămâna trecută pe președintele Volodimir Zelenski, aflat la prima sa vizită în această țară de la declanșarea invaziei, în 2022. Un oficial ucrainean a descris discuțiile dintre Zelenski și președintele Aleksandar Vucic drept „o palmă” dată lui Putin și un element al efortului de „îndepărtare a sârbilor” de Kremlin.

Vizita lui Zelenski la Belgrad a avut loc după ce președintele Kazahstanului, Kasîm-Jomart Tokaev, i-a spus direct lui Putin că a venit timpul ca Rusia să înceteze luptele din Ucraina. „Este o rușine că mor tineri”, a afirmat Tokaev în timpul discuțiilor desfășurate în orașul siberian Omsk.

Putin, care pronunță frecvent greșit numele lui Tokaev în timpul întâlnirilor, a părut stânjenit în timp ce liderul kazah își formula apelul. Kazahstanul și-a câștigat independența față de Uniunea Sovietică în 1991, dar a păstrat relații strânse cu Moscova.

La începutul anului 2022, cu câteva săptămâni înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, Putin a trimis trupe la Almatî, cel mai mare oraș din Kazahstan, pentru a contribui la reprimarea tulburărilor. După declarațiile lui Tokaev, Kremlinul a susținut că liderul kazah nu a înțeles cauzele profunde ale războiului, formulare folosită de Rusia pentru a desemna ceea ce consideră a fi guvernarea prooccidentală de la Kiev.

Sprijinul nord-coreean și riscul unei escaladări

Putin a apelat la Coreea de Nord pentru ajutor în Ucraina și ar putea deveni și mai dependent de Phenian. „A fost luată decizia ca între 30.000 și 50.000 de nord-coreeni să fie desfășurați pe teritoriul Rusiei”, a susținut Zelenski într-un mesaj publicat la sfârșitul săptămânii pe rețelele sociale. „Ei studiază acest război.”

Deși diminuarea influenței ruse ar putea fi salutată de țările occidentale, este probabil ca aceasta să-l facă pe Putin și mai hotărât să atingă obiectivele Rusiei în Ucraina, a avertizat Hanna Notte.„Dacă ai pus totul în joc în acest război, ai subordonat acestui scop celelalte dosare de politică externă și ai acceptat chiar să pierzi influență în alte părți ale lumii, numai pentru acest efort de subjugare a Ucrainei, atunci trebuie să ieși învingător”, a explicat ea.

„Cu cât Rusia va fi supusă unei presiuni mai mari în alte părți ale lumii, cu atât se va înăspri mai mult poziția sa privind Ucraina și ar putea crește chiar disponibilitatea pentru escaladare”, a conchis Notte.