Raluca Moroșanu: ”Am văzut negru înaintea ochilor/ Am zis că este sub demnitatea mea să-l las singur pe judecătorul Beșu. Toată lumea era, bineînțeles, ascunsă în birouri”

Recorder a dat publicității, duminică seara, un interviu cu judecătoarea Raluca Moroșanu. Ea explică motivele care au determinat-o să îl susțină pe Laurențiu Beșu și a dezvăluit aspecte grave din justiție.

”M-am uitat undeva de la ora 9 seara până la ora 11. Nu am mai putut să dorm după aceea, ca și alți colegi de-ai mei. Mai ales când l-am văzut pe Laurențiu acolo, au început să sune mesajele: „Uite, avem și un judecător care este în documentar și care se prezintă, nu, și nu-și ascunde fața”.

A doua zi, primul meu gând a fost că omul acesta trebuie susținut. Nu putem să-l lăsăm așa și trebuie să facem ceva pentru el. Ceea ce spunea el era perfect adevărat și am zis că este sub demnitatea mea să-l las singur.

Roma limitează viteza mașinilor în centrul istoric al orașului la 30 km/h

”Logica sferelor de influență a reînviat”, a anunțat președintele Dan în fața diplomaților români

A doua zi, evident, toată lumea era, bineînțeles, ascunsă în birouri. „Ai văzut? Ai văzut?” Unii văzuseră, alții nu, urmau să vadă documentarul. Dar în dimineața aceea nu ne-am gândit concret ce să facem. Nu s-a gândit nimeni la vreo acțiune și, sincer, nu părea că se va contura ceva atunci.

Miercuri seară am mai vorbit la telefon cu câțiva colegi și i-am spus unuia: „Noi ne gândim să facem totuși ceva pentru Laurențiu, ar trebui să-l susținem”. Iar răspunsul a fost: „Dacă vă gândiți, nu vorbiți la telefon. Faceți”.

Și m-am întrebat: cum e posibil ca, în anul 2025, doi judecători care vorbesc la telefon să se gândească dacă nu cumva îi ascultă cineva? Să ajungem să ne fie frică că ne ascultă cineva care ar putea să audă că ne-am gândit să susținem un coleg aflat în situația asta.

Miercuri seară mi-a trimis o colegă un mesaj: „Ia uite, se va face o conferință extraordinară de presă”. În acel moment m-am gândit: „Uite ce fac ăștia, fac o conferință de presă exact ca Ceaușescu în 21 decembrie”. Și atunci m-am gândit serios dacă n-ar trebui să fac ceva chiar în momentul acela, ceva care să fie văzut de toată lumea.

Joi dimineața nu am avut timp să vorbesc cu alți colegi, pentru că la 9:00 am intrat în ședință. La 12:05 am terminat un dosar. În același timp, pe telefon am primit un mesaj de la președinta secției prin care eram chemați la conferința de presă, ceva de genul: „Ar fi bine să fim în număr cât mai mare. Conferința începe la 12:00, în camera cutare”.

Sincer, am văzut negru în fața ochilor. Cu alte cuvinte, dumnealor ne cheamă să-i susținem. Da, suntem chemați să-i susținem pe cei care ne, cum spuneam, ne terorizează.

Și atunci am fost și mai hotărâtă să mă duc în sala de judecată în care urma să aibă loc conferința de presă. Am plecat cu roba pe mine. Ce a urmat, ați văzut”, a relatat Moroșanu la începutul interviului.

Alte declarații:

Modificările legislative survenite în anul 2022 au condus la următoarea situație: cam toată puterea este în mâna președintelui instanței, în cazul nostru, în mâna președintelui Curții de Apel București, care numește și vicepreședinții, și președinții de secție. Practic, pe românește, toți sunt oamenii lor.

Anterior anului 2023 eram consultați, eram implicați în deciziile conducerii. Din 2023, și repet, în mod special de când este președinte doamna Aliana Arsenie, nu am mai fost implicați în nicio decizie. Nu ni se comunică hotărârile Colegiului de conducere. Habar nu avem ce se discută și ce decizii se iau acolo. Planificările sunt modificate fără să ne fie adus la cunoștință.

Practic, suntem ca niște angajați ai unui SRL, unde patronul stabilește ce vrea el și noi trebuie să ne supunem.

Conform legii, în momentul de față din Colegiul de conducere fac parte președintele Curții de Apel, vicepreședinții, președinții de secție și doar doi membri aleși din rândul nostru, față de șase, dacă îmi aduc bine aminte, anterior modificării legii. Colegiul de conducere stabilește, în primul rând, planificarea, adică inclusiv componența completelor de judecată.

Exemplu: alegerea celor doi membri în colegiu. Alegerea celor doi membri a avut loc acum o lună sau două. Toată lumea știa că sunt doi colegi care, bineînțeles, au fost rugați de conducere să participe, deci doar doi candidați pentru două locuri.

Ce m-a revoltat: pe buletinul de vot exista o singură căsuță. Nu aveai posibilitatea să scrii sau să spui „nu”. Toate buletinele de vot pe care le-am văzut până acum aveau două căsuțe, „da” și „nu”. Aici era doar o căsuță, cu numele colegilor și întrebarea dacă suntem de acord să fie membri ai colegiului. Nu aveai decât posibilitatea să pui X acolo.

Ba încă doamna Arsenie ne-a făcut și instructajul: „Vedeți să nu fie pe afară. Puneți X în căsuță, că dacă e ceva pe afară se anulează. Vă rog să nu vă anulați votul”.

Colegiul de conducere stabilește compunerea completurilor la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbările se fac, teoretic, în mod excepțional, pe baza unor criterii stabilite de lege, care ar trebui să excludă înlocuirea arbitrară a judecătorilor. Nu se respectă aceste prevederi.

Reporter: În ce sens nu se respectă?

Raluca Moroșanu: Se fac schimbări în componența completelor. În documentarul pe care l-ați făcut am observat că ați relatat despre trei cazuri. Sunt mult mai multe.

Reporter: Simțiți că permutările se fac pentru a influența dosarele?

Raluca Moroșanu: Da. Nu este posibil, și vorbesc de domnul judecător Cătălin Pavel, ca un om să intre în ședință, să audieze martori o perioadă lungă și mulți martori, și apoi să fie schimbat de pe o zi pe alta. Și nu poți să vii să spui că asta e în interesul instanței, că e în interesul justiției. Ce interes? Ce degrevare de activitate, când omul n-a cerut așa ceva?

Reporter: Simțiți că conducerea instanței își dorește judecători îndulgenți cu inculpații?

Raluca Moroșanu: Nu simt. Știu că își dorește colegi îndulgenți cu inculpații. Am avut seminare de formare profesională în care ni se spune că „trebuie să fim oameni”, doamna Arsenie spunea asta: „să fim oameni, să înțelegem problemele inculpaților”.

Am avut, de exemplu, un seminar cu tema evaziunea fiscală, unde a fost adusă să țină seminarul o doamnă avocat, profesor universitar. În cele două zile, cam 90% din timp ni s-a explicat cum ar trebui să achităm inculpații pentru evaziune fiscală. Iar doamna Arsenie a venit personal să ne spună că evaziunea fiscală „nu prea există” și că ar trebui să fie ultima soluție condamnarea, că ar trebui găsite alternative, că majoritatea ar trebui să ajungă în civil, nu în penal, iar răspunderea administratorilor ar trebui să fie civilă, nu penală.

Despre protest, „greva mascată” și efecte

S-a votat suspendarea activității și s-a stabilit care sunt cauzele care nu vor fi soluționate pe perioada protestului. Practic, ni s-a impus să nu verificăm măsura preventivă a controlului judiciar, ceea ce este inadmisibil.

Au încetat foarte multe măsuri preventive, s-au prescris dosare. S-a mai protestat în trecut, dar niciodată nu s-a întâmplat să ni se impună printr-o hotărâre, chiar și a adunării generale, ce cauze să soluționăm sau nu. Fiecare aprecia urgența: dacă urma să intervină prescripția, soluționai dosarul în timpul protestului și amânai altele. Aici s-a impus.

Ni s-a pus în față și o rezoluție, o hârtie de semnat, prin care dispuneam suspendarea dosarelor, absolut nelegal, pentru că nu există în Codul de procedură penală o prevedere care să ne oblige să suspendăm.

Nu există nicio justificare. Am întrebat în mod expres. Răspunsul a fost: „Așa s-a votat”. Colegilor le-a fost frică să nu respecte hotărârea adunării generale, pentru că nerespectarea constituie abatere disciplinară. Eu nu am respectat-o.

Astfel de măsuri pot fi luate numai cu dedicație. Probabil se dorea încetarea unui control judiciar într-o anumită cauză sau chiar în mai multe. Altfel nu pot să-mi explic.

Despre corupție și lipsa instrumentelor

Am trăit și alte vremuri, când aveam colegi care luau șpagă, puțini, și au fost condamnați. Acea practică s-a oprit la un moment dat. Mă tem că acum este reluată.

Reporter: N-ar fi normal ca instituții ale statului să combată astfel de situații?

Raluca Moroșanu: Legea a fost modificată. Ca să poți documenta o infracțiune de corupție, trebuie interceptări. Iar interceptările intră în competența Înaltei Curți și trec prin mâna președintelui Înaltei Curți. Dacă președintele Înaltei Curți nu este de bună credință, cel vizat va fi anunțat imediat și munca procurorilor e degeaba.

Reporter: Simțiți că un judecător tentat de corupție nu are de ce să se teamă acum?

Raluca Moroșanu: Nici cea mai mică teamă. Pentru că statul nu are instrumentul. Degeaba vor procurorii să facă ceva: când se duc la instanța competentă să emită mandate de supraveghere tehnică, e degeaba. Vor fi pe hârtie, dar nu se va întâmpla nimic. Cel mai probabil, cel implicat va fi anunțat.

Despre pensiile de serviciu și problemele reale ale justiției

Sunt singurul judecător care a votat împotriva dezavuării proiectului de lege privind pensiile magistraților și am votat împotriva protestării față de acest proiect, dintr-un motiv simplu: când constați că vei pierde, mai bine renunți elegant la ceea ce nu mai poți câștiga și te preocupi de problemele reale ale justiției. Pentru că nu pensiile sunt problemele reale.

Problemele reale sunt volumul de muncă, lipsa de personal, legislația care se schimbă tot timpul, lipsa infrastructurii. Nu avem săli de judecată. Se discută despre prescripție și durata proceselor, dar unde să dai termen într-un dosar când tu nu ai sală de judecată decât de două ori pe lună?

Am fost la un seminar internațional și un coleg din Germania mi-a spus: „Am avut o lună foarte grea, am avut trei dosare”. Eu am avut 80. A fost șocat. „Păi cum, nu ai sala ta de judecată să stabilești termenele?” Nu. Am o sală pe care o împart cu alți 20 de colegi.

Reporter: De ce ați spus că se vor pierde pensiile?

Raluca Moroșanu: Explicația este economică. Nu vor mai putea fi susținute financiar de stat. Nu e doar problema României, e o problemă în multe state. Se discută peste tot despre creșterea vârstei de pensionare din acest motiv. Chiar dacă acum rămân așa, cred că în 5–10 ani nu vor mai exista deloc pensii de serviciu.

Mai bine ne preocupăm să menținem salariile mari, pentru că se muncește foarte mult și oamenii își merită salariile, să reducem volumul de muncă, să facem condiții. Colegii nu sunt speriați de vârsta de 65 de ani, sunt speriați de perspectiva de a rămâne încă 20–25 de ani într-un sistem ca cel pe care l-au creat doamnele pe care le-ați văzut la conferința de presă. Asta îi sperie cel mai tare.

Eu puteam să mă pensionez de acum doi ani, cu o pensie chiar mai mare decât salariul. Nu am făcut-o. Este o capcană: ieși la 50 de ani, ai speranță de viață încă 25 de ani și nu știi ce se va întâmpla, cât vor mai valora banii peste 25 de ani. Trebuie să gândim în perspectivă și să găsim alte soluții economice.

Și suntem încurajați să plecăm la pensie.

Reporter: De ce?

Raluca Moroșanu: Pentru că trebuie să vină oameni noi, mai tineri și mai ascultători.

Reporter: Ați putea rezuma în câteva fraze de ce magistrații nu s-au mobilizat până acum împotriva celor care…?

Raluca Moroșanu: De frică. Evident, de frică. Am văzut oameni cu figuri descompuse, cu priviri rătăcite. „Nu pot să fac asta. Gândește-te că eu trebuie să rămân aici mulți ani”.

Oamenii nu mai cred că se va schimba ceva. Chiar dacă se va schimba conducerea Curții de Apel București, câtă vreme la vârful celălalt rămâne cine a generat această situație, nu se va schimba nimic.

Urmarea acestui interviu este posibil să fie să fiu exclusă din magistratură. Nu mai are nicio importanță pentru mine.

O spun direct: dacă vrem să schimbăm ceva, doamna Lia Savonea trebuie să plece, nu de la șefia Înaltei Curți, ci din întreg sistemul, trebuie să plece din magistratură. Dacă schimbăm doar președinții curților, cu siguranță va veni în locul lor cineva la fel de ascultător. Oamenilor le va fi frică, nu vor candida și în locul doamnei Arsenie va veni tot cineva sugerat, impus, cum vreți dumneavoastră, de acolo.

Reporter: Este puterea doamnei Savonea atât de mare încât să controleze întreg sistemul?

Raluca Moroșanu: Unii cred că, având relații în politică, poate asigura în continuare pensii și salarii, că va interveni și va rezolva. În plus, stilul ei de comunicare este atât de agresiv încât unii se sperie, iar alții devin la fel ca ea. Odată ce dispare doamna Savonea, cei din jurul ei se vor speria. Nu vor mai avea „spatele” asigurat.

Doamna Aliana Arsenie este ferm convinsă că nu i se poate întâmpla nimic și o spune cu subiect și predicat: „Pot să fac ce vreau, nu mi se poate întâmpla nimic, pentru că sistemul a fost organizat în așa fel încât să nu mi se poată întâmpla nimic”.

Eu sunt convinsă că, în momentul în care va dispărea „spatele”, putem să începem o reformă reală.

Ce ar trebui schimbat

Soluția nu este numai să plece doamna Savonea, acesta ar fi primul punct. Este necesară și validarea actualului Consiliu Superior al Magistraturii, adică, din punctul meu de vedere, colegii să spună dacă mai vor să mențină în funcție membrii care sunt în prezent în CSM.

Legal, nu prea avem cum, ar trebui modificată legea.

Soluția principală este modificarea legislativă: să modificăm legile justiției, să ne întoarcem, eventual îmbunătățit, la ce era înainte de 2022. Promovări prin concurs, planificări făcute pe un an, colegiu de conducere cu o reprezentare reală, să nu mai existe această concentrare de putere în mâna președintelui de instanță.

Și, desigur, numirea șefului Înaltei Curți: trebuie să ne gândim dacă e o soluție bună să fie numit de CSM. Nu e doar o problemă legislativă, e o problemă de oameni. Nimeni nu ar fi comentat puterile președintelui de instanță dacă am fi avut președinți buni, nu pe cineva ca Aliana Arsenie.

Am avut o discuție azi dimineață cu o colegă care mi-a spus: „Raluca, nu se schimbă nimic. Uite-te, trebuiau să fie niște demisii. Vezi pe cineva că a demisionat după ce s-a întâmplat joi? Nu”. Oamenii nu mai cred că se va schimba. Asta e temerea: că nu se va schimba nimic, nici acum. Și că, dacă nu se schimbă acum, nu se va mai schimba niciodată.