Un nou raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) din Washington, publicat la sfârșitul lunii ianuarie 2026, descrie ofensiva rusă în Ucraina ca fiind cea mai lentă din ultimul secol de războaie moderne.
În ciuda afirmațiilor Kremlinului despre „impulsul de pe câmpul de luptă”, forțele ruse avansează doar între 15 și 70 de metri pe zi în principalele direcții ofensive începând din 2024 – un ritm mai mic decât în multe campanii sângeroase din Primul Război Mondial.
Raportul, citat de Kyiv Post, subliniază că Rusia a trecut la un război de uzură după eșecul blitzkrieg-ului din 2022. Strategia implică asalturi masive de infanterie, artilerie intensă, bombe planante și drone pentru a eroda apărarea ucraineană, acceptând pierderi uriașe în speranța epuizării adversarului.
Totuși, progresele sunt minime: în ofensiva spre Chasiv Yar (lansată în februarie 2024), avansul mediu este de doar 15 metri pe zi, acoperind aproximativ 10 km în aproape doi ani, fără capturarea completă a orașului. Spre Kupiansk (din noiembrie 2024), ritmul este de 23 metri pe zi, iar spre Pokrovsk (după capturarea costisitoare a orașului Avdiivka în februarie 2024) – 70 metri pe zi.
Prin comparație, în Bătălia de pe Somme (1916), francezii avansau circa 80 metri pe zi, iar la Belleau Wood (1918), americanii – 410 metri pe zi.
Câștigurile teritoriale sunt neglijabile: Rusia a capturat doar 0,6% din teritoriul Ucrainei în 2024 și 0,8% în 2025 – sub 1,5% combinat din ultimii doi ani. Astăzi controlează aproximativ 20% din Ucraina (circa 120.000 km², inclusiv Crimeea și părți din Donbas ocupate înainte de 2022).
În martie 2022, ocupația maximă era de circa 115.000 km², dar contraofensivele ucrainene din 2022 au recuperat ~75.000 km². CSIS notează ironia: Armata Roșie a ajuns la Berlin în 1.394 de zile în Al Doilea Război Mondial; Rusia a atins același număr de zile în decembrie 2025, dar era abia la Pokrovsk, la peste 500 km de Kiev.
Economic, războiul expune slăbiciuni structurale: creștere economică de doar 0,6% în 2025, contracție industrială, inflație ridicată, lipsă de forță de muncă și stagnare tehnologică (Rusia nu are nicio companie în top 100 global tech).
Țara devine dependentă de China pentru comerț, exporturi energetice și componente critice (mașini-unelte, materiale pentru rachete). Sancțiunile nu au prăbușit economia, dar blochează productivitatea pe termen lung.
CSIS concluzionează că Rusia „nu merge spre o victorie inevitabilă”, ci se macină în continuu, cu costuri umane și economice enorme, bazându-se pe propagandă pentru a menține iluzia succesului.
„Marea ironie este că performanța Rusiei pe câmpul de luptă este mult sub ambițiile sale – totuși Kremlinul continuă să lupte, indiferent de costuri”, concluzionează raportul.