Rascoala de la 1888: cum a incercat Rusia sa arunce in aer Romania mobilizand taranii cu conspiratii si fake news-uri imprastiate cu ajutorul unor politicieni oportunisti. 63 de agenti rusi au fost expulzati din tara

Rascoala de la 1888, pornita de elemente ale Opozitiei Unite cu ajutorul Rusiei, in localitatile din jurul Bucurestiului, ramane pana azi aproape complet ignorata in istoria Romaniei, desi ar putea juca oricand un rol de avertisment.

Gandita sa duca la rasturnarea guvernului liberal, lovitura din martie 1888 a dat gres din cauza intamplarii – Ion C. Bratianu a demisionat cu o zi inainte sa fie pus in aplicare planul, asa ca tocmai conservatorilor care participasera la uneltire le-a revenit misiunea sa stinga focul pus de ei. Cu aceasta ocazie, s-a vazut ca guvernantii romani joaca pe o sarma foarte subtire cand incearca sa foloseasca in propriul interes retelele de spionaj rusesti de pe teritoriul tarii.

Finalmente, noul guvern a musamalizat cauzele rascoalei, instigatorii au scapat, 63 de agenti rusi au fost expulzati pe tacute, iar in judecata au fost trimisi doar taranii prinsi ca au devastat si dat foc. Intreaga poveste a aratat insa vulnerabilitatea tarii si problemele sociale care, ignorate de autoritati, vor rabufni din nou cu furie in 1907.

Pentru a intelege conjunctura in care s-a produs rascoala de la 1888 si de ce s-a implicat Rusia in evenimente de partea unor factiuni marginale de la liberali si conservatori, trebuie descris putin contextul international.

Romania isi capatase independenta si devenise un adversar ireductibil al Rusiei in urma razboiului ruso-romano-otoman din 1877-1878, dupa ce Imperiul Rus isi tradase aliatii anexand Moldova de Sud (Bugeacul). Evenimentele din 1878 au starnit in Romania o foarte puternica ostilitate fata de rusi, iar simbolul acestei ostilitati era premierul liberal Ion C. Bratianu.

Acesta era, fara nicio indoiala, cel mai puternic om politic din Romania si conducea guvernul, cu o pauza de 3 luni, inca din 1876. Era, asadar, la putere de 12 ani, interval in care reusise progrese importante pe toate planurile pentru Romania, consolidand statul. In acelasi timp, daduse lovituri foarte puternice intereselor rusesti in Balcani.

Harta Romaniei si a Balcanilor la 1888. Ca sa ajunga la tintele lor primordiale, Bulgaria si Serbia, rusii erau nevoiti sa rezolve problema Romaniei.

Premierul Ion Bratianu stie de prezenta agentilor rusi, dar crede ca poate controla retelele – o grava eroare

In preajma anului 1888, dupa 40 de ani in care jucase un rol principal in formarea statului roman (incepand cu revolutia de la 1848, continuand cu unirea de la 1859, rasturnarea lui Cuza si aducerea lui Carol in 1866, razboiul de independenta din 1877-1878, nenumaratele reforme administrative, legislative si investitiile in modernizarea tarii), Ion Bratianu, ajuns la 67 de ani, era obosit. Cand a pierdut si suportul regelui Carol I, a decis sa se retraga. A facut-o la 20 martie 1888, luandu-i prin surprindere pe toti, inclusiv pe complotistii care n-au mai putut sa contramandeze rascoalele planuite sa inceapa a doua zi, pe 21 martie.

Regele Carol I intrase in conflict cu premierul Ion Bratianu si i-a acceptat demisia cu o zi inainte sa fie provocata rascoala.

Momentul renuntarii la functie a fost, totusi, prost ales, istoricul Alex Mihai Stoenescu remarcand ca „la capatul imensului efort de emancipare dintre 1848 si 1888, Romania se ridicase in picioare, dar inca se clatina. Rusia nu a scapat ocazia pentru a ataca din nou“ („Istoria loviturilor de stat din Romania“, Vol. II).

Pe plan international, placile tectonice ale geopoliticii se miscau deja in directia colosalei infruntari din Primul Razboi Mondial. Romania si Bulgaria erau considerate a fi in sfera de influenta a Germaniei, devenita forta dominanta pe continentul european sub conducerea extraordinara a cancelarului Otto von Bismarck.

Pe fondul profilarii tot mai clare a unei noi curse a inarmarilor si a unei alte confruntari militare germano-franceze, rusii isi concentreaza atentia pe recuperarea Romaniei si Bulgariei, tari pierdute din sfera lor de influenta in urma Congresului de la Berlin (1881). Un numar foarte mare de agenti taristi se raspandesc pe teritoriul Romaniei si al Bulgariei, cu scopul de a face propaganda Rusiei si de a spiona.

Premierul Ion Bratianu este informat de serviciile de informatii romanesti asupra acestei situatii, dar, pentru ca el insusi e implicat in sprijinirea bulgarilor care inca n-au iesit de sub suzeranitatea otomana, decide sa nu ia masuri foarte aspre si nici sa protesteze oficial. Liberalul crede ca poate controla aceste retele de agenti – o prima grava eroare. Asa cum se va dovedi ulterior, inclusiv la rascoala din 1888, oamenii Rusiei sunt un pericol major pentru stabilitatea tarii.

„Se zice ca au intrat o multime de muscali, mai cu seama ofiteri, prin Moldova, ca sa mearga in Bulgaria sa ia posesie dupa izbandele revolutiei ce au facut acolo zilele acestea“. Primele rapoarte arata insa ca agentii nu merg in Bulgaria, ci se opresc in satele din preajma Bucurestiului

In 1887, cu un an inainte sa organizeze cu Opozitia Unita pentru rasturnarea liberalilor de la putere in Romania, rusii organizeaza revolte si insurectii in Bulgaria. Pia Bratianu ii scrie pe 18 februarie 1887 fiului Ionel Bratianu (viitorul premier al Romaniei), care se afla la Paris, cum percepe sotul sau, premierul in functie Ion C. Bratianu, evenimentele de peste Dunare: „Bulgarii, vecinii nostri, se tinura linistiti. Tulburarile se limitasera, dar din nenorocire se limitasera numai pana la fruntarie si intrigile, calomniile rusilor urmau calea lor inauntru. Acel popor fara probitate sau mai bine necinstit, acel popor avid, intrigant, cumpara zilnic pe bulgarii cei mizerabili si astfel tara-i la pieire. O revolutiune la Silistra! Iata ce ne preocupa la acest moment”.

Doua zile mai tarziu, tot Pia Bratianu revine cu o alta scrisoare catre Ionel: „Domnul Moruzi a venit cu o depese care ne-a tulburat. Se zice ca au intrat o multime de muscali (rusi – n. red.), mai cu seama ofiteri, prin Moldova, ca sa mearga in Bulgaria sa ia posesie dupa izbandele revolutiei ce au facut acolo zilele acestea. Cred ca se vor intoarce cum au venit, fiindca au mancat tranteala. Bulgarii au fost admirabili, au avut o purtare de eroi. Noi credeam ca capii faceau tot si poporul nu exista, dar, din potriva, poporul a fost tot asa de brav. Ce vor rusii si unde vor sa ajunga dupa atatea umilinte ce au indurat? Nu mai stim. Pricina o cauta, vom vedea”.

Pia Bratianu, sotia premierului Ion C. Bratianu, le relata fiilor sai aflati la Paris cum s-au bagat rusii in Bulgaria si cum au fost depistati numerosi „muscali“ trecand frontiera din Moldova in Romania.

In fata acestor evolutii, premierul Ion Bratianu da ordin sa se intensifice supravegherea rusilor care intra in Romania. Curand sosesc primele rapoarte, care sunt foarte ingrijoratoare: agentii nu merg in Bulgaria, ci se opresc in satele din jurul Bucurestiului unde se afla insemnate comunitati de bulgari – celebrii zarzavagii, carutasi, vanzatori de iaurt si branza etc. Aici sunt recrutati instigatorii care apoi sunt trecuti la sud de Dunare.

Lucrurile se complica si mai tare in iunie 1887, atunci cand Germania si Rusia semneaza Tratatul de Reasigurare. Pe langa prevederea principala (fiecare imperiu se obliga sa ramana neutru in cazul in care celalalt e implicat in razboi cu o a treia putere), documentul strict secret mai contine si mentiunea ca nemtii accepta ca Imperiul Rus sa-si extinda sfera de influenta in Bulgaria si Rumelia Orientala (azi parte a Bulgariei) si promit sa le dea sprijin pentru a pastra controlul asupra Marii Negre.
In acest context, mai ramane in calea Rusiei o singura problema: Romania ostila.

„Activitatea Rusiei in Romania a urmarit controlul informativ al vietii politice si economice romanesti, diversiunea si sabotajul menite sa impiedice dezvoltarea economica a tarii, infiltrarea in centrele de influenta, asigurarea tranzitului informativ si de comunicatii cu sudul continentului, influentarea politicii statului prin agenti de influenta, asasinarea adversarilor ireductibili“

Dupa episodul de la 1878, cand aliatii rusi au anexat o bucata din teritoriul romanesc incalcandu-si propria semnatura prin care se angajau sa nu faca asa ceva, elitele politice de la Bucuresti devenisera adversari ireductibili ai Sankt Petersburgului. Cel putin in formula cu Bratianu premier si Carol rege, sansele Rusiei de a obtine din nou acceptul de tranzit prin Romania sunt nule la momentul 1888.

Dimpotriva, Carol si Bratianu au pornit deja un amplu program de fortificare a tarii. S-a trecut la inzestrarea armatei, a inceput constructia forturilor din jurul Bucurestiului si a celebrei linii fortificate Focsani – Namoloasa – Galati. Aceasta din urma este orientata, in mod evident, contra vecinului de la Rasarit.

Asa ca raspunsul vine in 1888: Romania se transforma in tinta unei actiuni care azi ar putea fi incadrata la operatiuni de influenta, diversiune si subversiune. Rusia vizeaza rasturnarea elitei care ii e ostila si instalarea unei alte garnituri de conducatori, mai usor de manevrat.

Istoricul Alex Mihai Stoenescu, care a studiat indelung implicarea statului vecin in Romania de la 1821 pana in zilele noastre, face un rezumat: „Activitatea Rusiei in Romania a fost de la inceput foarte complexa. Ea a urmarit controlul informativ al vietii politice si economice romanesti, diversiunea si sabotajul menite sa impiedice dezvoltarea economica a tarii, infiltrarea in centrele de influenta – cum au fost lojile francmasonice sau cercul apropiat al regilor nostri -, asigurarea tranzitului informativ si de comunicatii cu sudul continentului, influentarea politicii statului prin agenti de influenta, asasinarea adversarilor ireductibili.

In faza incipienta din Secolul al XIX-lea, agentura s-a axat pe identificarea si pe racolarea agentilor din randul numeroasei populatii de origine slava stabilita in tara noastra, fie ca meseriasi si mici negustori la oras, fie printre taranii veniti din sudul Dunarii. Un corp aparte de agenti s-a format din rindurile studentilor, indemnati sau racolati pentru a studia in Rusia, unde sefi ai rezidentei (ofiteri de contrainformatii destinati racolarii strainilor) le inscenau infractiuni, pentru ca apoi sa le ofere contracte de colaborare, bani si misiuni.

In general, spionajul rusesc a vizat elemente ale minoritatilor, speculand efectele secundare ale procesului de rezolvare a problemei nationale de catre romani, care ii frustrau pe unii minoritari. Centre ale propagandei bolsevice au devenit din primele decenii ale Secolului al XX-lea redactiile ziarelor Adevarul si Dimineata, finantate pana in 1940 (cand conducerea publicatiilor a emigrat in URSS), cu fonduri din Rusia.

Este de semnalat ca in timpul rascoalei (de la 1888 – n. red.), ziarele marxiste Muncitoriul si Desrobirea au fost raspandite prin sate in mod gratuit, desi cineva trebuie sa fi platit pretul editarii si distributiei.

Dupa 1918, mare parte din aceste fonduri au provenit chiar din Tezaurul Romaniei, evacuat acolo in timpul razboiului (1917 – n. red.).

Spre finalul Marii guvernari liberale (1876-1888 – n. red.), spionajul rusesc, condus de data asta din Consulatul Rusiei la Bucuresti si de la adresele rezidentilor agenturii de spionaj din Iasi, a intrat in contact cu elemente nemultumite si iresponsabile ale Opozitiei Unite, mai ales dizidenti liberali. In timpul agitatiilor din zilele de 13, 14 si 15 martie, membri ai Legatiei Rusiei la Bucuresti au fost identificati in multime, participind activ la manifestatii, iar unii dintre ei au fost retinuti intamplator sau raniti. (…)

Ceea ce oferea Rusia, ea insasi exasperata de amplitudinea realizarilor guvernarii bratieniste, era sprijinul pentru rasturnarea guvernului. Rascoala din 1888 a fost rezultatul acestei colaborari”.

Scena din 20 martie. La audienta, regele Carol ii intinde lui Bratianu doua degete. Premierul, furios, il anunta ca demisioneaza si pleaca, trantind usa. Demisia „Vizirului“ ii ia prin surprindere pe complotisti, care nu mai apuca sa contramandeze rascoala

Asa apare planul rasturnarii lui Ion C. Bratianu de la putere. Adversarii sai sunt tot mai exasperati. Liberalii conduc tara de 12 ani, iar Bratianu o face cu mana de fier – de unde si porecla data in epoca acestei perioade, „Viziratul“, aluzie la faptul ca seful guvernului e supranumit „Vizirul“. Sistemul politic existent in Regatul Romaniei nu poate fi numit chiar democratic – mai degraba este o democratie dirijata. Se practica votul cenzitar si numarul celor care voteaza este foarte mic (circa 100.000 de oameni), comparativ cu totalul populatiei. Din punct de vedere legal, liberalii sunt, practic, imposibil de rasturnat de la putere. Asa ca se pune la cale o rascoala.

Si totusi, „minunea“ se produce pe 20 martie 1888. Ion Bratianu, in relatii tot mai incordate de regele Carol, amenintase deja in zilele precedente ca demisioneaza. Nimeni nu l-a crezut. Apoi, la 20 martie, intra in audienta la suveran. Acesta il primeste foarte rece si ii intinde doar doua degete, cand se saluta. Furios, „Vizirul“ il anunta ca demisioneaza, se rasuceste pe calcaie si pleaca trantind usa.

Ion C. Bratianu, supranumit Vizirul, a condus cu mana forte Romania in Marea Guvernare Liberala dintre 1876 si 1888.

Masinaria fusese insa pusa in miscare, iar revolta pregatita sa inceapa a doua zi, pe 21 martie 1888, nu mai poate fi contramandata, mai ales ca la mijloc sunt si rusii, care s-au folosit de politicienii din Opozitia Unita (conservatorii si factiuni rebele din Partidul Liberal) ca sa intre in joc.

Avand in vedere implicarea lor in evenimente, conservatorii ajunsi la putere chiar in ziua declansarii rascoalei vor musamaliza anchetele. Dar in 1889, la un an dupa rascoala, Alexandru A. Beldiman – doctor in Drept la Berlin (cu medalie de aur), diplomat de cariera, emisar special al Romaniei la Berlin, Sofia, Belgrad si Viena – va publica un raport amanuntit al evenimentelor, folosindu-se de documente oficiale (acte administrative, Monitorul Oficial) dar si de articolele din presa (Romania libera, Epoca, Independentul, Lupta etc). In raportul intitulat „O crima de stat. Rascoala satenilor din primavara anului 1888“ se gasesc dovezile.

Pretutindeni, agitatorii le spun taranilor acelasi lucru: „Cuza Voda impreuna cu rusii au hotarat sa dea taranilor locurile cu dijma din zece una, ierbaritul numai 1 leu si porumbul cum o fi“, dar primarii tin ascunsa hotararea. Cuza era mort deja de 15 ani la momentul rascoalei

Mai multe elemente arata ca rascoala nu este spontana si nici provocata de starea materiala a taranilor, asa cum se va pretinde ulterior. In mod absolut surprinzator, enumerarea satelor unde au izbucnit initial incidentele releva ca acestea sunt locuite fie in majoritate, fie in mare masura de bulgari, dar si ca sunt unele dintre cele mai instarite asezari rurale din Romania. E vorba de comunitati amplasate in jurul Bucurestiului si care fac comert cu Capitala – deci au o situatia materiala net superioara altor sate. Pe parcurs, revoltele vor cuprinde si sate din alte zone, mai paupere, unde nemultumirile sunt reale, dar in prima faza se observa ca agitatia incepe in jurul Bucurestiului.

Revoltele se declanseaza aproape simultan in Urziceni, Fierbinti, Afumati, Jilava, Domnesti-sarbi, Peris. Dupa cum se observa, e vorba de localitati aflate la distanta una de cealalta si, mai ales, plasate in jurul Bucurestiului – planul prevede, in faza sa finala, pornirea rasculatilor asupra orasului.

Harta cu imprejurimile Bucurestiului la 1888 si punctele unde a izbucnit simultan rascoala.

Documentele oficiale, inclusiv rapoartele unitatilor militare trimise sa restaureze ordinea, arata ca instigatorii capturati sunt veniti de la oras, iar in localitatile rasculate ajunge un mesaj unic: „Cuza Voda impreuna cu rusii au hotarat sa dea taranilor locurile cu dijma din zece una, ierbaritul numai 1 leu si porumbul cum o fi“. Instigatorii le spun taranilor ca „de la guvern a venit la fiecare primarie un document care atesta aceasta initiativa, dar primarii liberali il tin ascuns de mai multe zile“.

Astazi, mesajul de mai sus ar intra lejer in categoria „fake news“ si „teoria conspiratiei“. Daca azi propaganda ruseasca se face pe Internet si la posturile TV, acum 140 de ani se derula din usa in usa, cu ajutorul agentilor. Insa principiile au ramas neschimbate.

In primul rand, se mizeaza masiv pe ignoranta taranilor romani – in majoritate zdrobitoare analfabeti. Alexandru Ioan Cuza e, la ora rascoalei din 1888, mort de 15 ani! Apoi, Rusia nu are nicio jurisdictie asupra Romaniei, astfel incat sa poata hotari cum se iau impozitele sau impartirea porumbului „cum o fi“. Iar la primarii nu exista niciun document ascuns.

Agitatorii merg din sat in sat, unde rascoala pleava localitatilor. Incep violentele

La scurt timp dupa emiterea acestui mesaj se primit un altul, tocmai pentru a preveni eventuala decredibilizare, in cazul in care totusi unii localnici ar sti ca domnitorul Unirii e decedat: nu ar fi vorba de Alexandru Ioan Cuza, ci de fiul sau, Alexandru A. Cuza, care chiar in ianuarie 1888 fusese ales deputat in Mehedinti! De notat si ca taranilor li se spune pretutindeni ca armata are ordin sa nu traga, deoarece s-a inteles cu Opozitia Unita si cu rusii.

Primele tulburari izbucnesc, asadar, la Urziceni, pe 21 martie, cand mai multi membri ai opozitiei locale (intre care comerciantul Eftimie si farmacistul Riosanu) merg prin localitate anuntandu-i pe oameni ca Primaria tine ascunsa adresa prin care Alexandru Ioan Cuza si rusii dau pamant taranilor.

Subprefectul, primarul si niste notari din Urziceni sunt batuti crunt, legati si inchisi. Un escadron de cavalerie intervine si ii elibereaza, reusind sa imprastie multimea. Este o victorie efemera, pentru ca rascoala se va reaprinde ceva mai tarziu, deoarece instigatorii nu sunt prinsi. Acestia merg in alte sate din zona, cu acelasi mesaj. Se ajunge repede la Garbovi, Manasia, Jilavele, Salciile si la Dridu.

La Fierbinti, lucrurile devin foarte serioase: „Bande numeroase compuse din sutimi (sute – n. red.) de tarani comisesera excesele cele mai grave in contra autoritatilor si a proprietatii“.

Ceea ce se observa este ca in foarte multe locuri taranii sunt reticenti. Asa cum am scris mai sus, e vorba de o regiune unde comunitatile sunt de oameni gospodari, care fac comert cu Bucurestiul si alte orase, au un nivel de trai mai ridicat si nu exista neaparat o mare nemultumire.

Pretutindeni este angrenata o minoritate, pleava localitatilor, iar in multe locuri derbedeii ii terorizeaza pe localnici, obligandu-i sa vina cu ei. In rapoartele trupelor trimise sa intervina se noteaza: „Acelasi fel de rasculare s-a observat in mai multe locuri, o minoritate putin insemnata atatand la revolta pe multimea satenilor, care nu aveau de gand sa se razvrateasca, si silindu-i chiar prin terorizare a lua parte la miscare“.

Sunt atacate manastiri, proprietati si conace. Taranii sunt surprinsi cand vad armata, pentru ca li se spusese ca rusii au dat ordin sa nu se traga

Rascoala se extinde spre nord, catre Netezesti Nuci si Meri Petchi, dar si spre vest, catre Micsunesti, Lipia Bojdani si Gruiu. Reconstituirea evenimentelor arata ca agitatia cuprinde pe rand Mataraua, Tamadau, Gurbanesti, Obilesti, Tariceni, Ulmu, apoi catre Valea Rusului, Mihai Viteazul, Ciocanesti-sarbi, Rasa, Manuc.

Sunt atacate cateva manastiri, intre care Caldarusani si Pasarea, unde calugarii sunt batuti, dar si proprietati si conace ale boierilor. Interesant este ca nu se fura nimic, dar se vizeaza producerea cat mai multor distrugeri.

Exista si alte semne ca rascoala este artificiala, iar presupusa motivatie sociala a taranilor lipseste. Spre exemplu, la Fierbinti este atacata garnizoana, cu scopul de a pune mana pe arme. Se taie firele de telegraf. Apoi, in multe locuri, cand armata ajunge in sate pentru a restabili ordinea, nu mai exista nicio rascoala. Dupa devastarile initiale, multimea e imprastiata prin carciumi ori prin pivnitele conacelor atacate, „intr-o stare de betie generala“.

In majoritatea locurilor unde exista totusi confruntari, taranii se imprastie la prima salva de avertisment. Ulterior, ei le vor explica anchetatorilor ca fusesera siguri de neinterventia armatei, deoarece instigatorii ii asigurasera ca rusii si Cuza Voda au dat ordin ca soldatii sa nu traga.

Agitatiile cuprind Afumati si alte localitati din preajma Bucurestiului: Creata, Caciulati, Piteasca, Moara Domneasca, Pasarea, Branesti, Dudesti, Cioplea. In ultimele doua sate, taranii fac rost de arme si ucid un soldat.

Simultan cu evenimentele din estul Bucurestiului, rascoala izbucneste si in sud, mai intai la Jilava (localitate locuita majoritar de bulgari). In mod interesant, traiectoria acesteia nu e catre Bucuresti, ci catre Dunare – satele Berceni, Sintesti, Vidra, Dobrenii-straini, Obedeni, Campurel, Colibasi, Gostinari si Prundu.

„Dupa ce au adunat toti oamenii, batand de moarte pe cei ce nu voiau sa-i insoteasca, au navalit cu totii in carciuma lui Ionita Petrescu, fost notar, pe care, scotandu-l cu forta afara, i-au zis: «Unde este hartia prin care ti-au venit banii de la Bucuresti, ca sa ni-i imparti noua, si de ce n-ai desfiintat masurile cele noi, inlocuindu-le cu ocaua veche?»“

In vestul Capitalei, semnalul se da in Domnesti-sarbi, unde instigatorii veniti din oras le spun oamenilor aceeasi poveste conform carora rusii le dau pamant, dar guvernul de la Bucuresti le tine ascunsa aceasta directiva. Apoi, tulburarile cuprind Zurbaua, Popesti, Bicu, Brailoiu, Poiana Lunga.

Nu exista niciun dubiu privind implicarea conservatorilor in aceste agitatii. La Popesti, unde e asasinat un om, fortele de ordine retin un colaborator al unui ziar conservator din Bucuresti, care instiga la rascoala. La Gaesti sunt retinuti samsarul Antonica, avocatul Marinescu si inca doi indivizi „care au fost prinsi impartind bani taranilor din plasa Cobia si indemnandu-i la rascoala“.

In nordul Bucurestiului, atacul incepe de la Peris si se extinde rapid. Ziarul Epoca relateaza la cateva saptamani distanta, pe 5 aprilie 1888: „O ceata de vreo suta de tarani, condusi de cateva capetenii, toti din comunele Isvoranii si Cioflicenii, au venit la Tancabesti si au mers din casa in casa, silind pe toti locuitorii sa mearga la revolutie, precum ziceau. Dupa ce au adunat toti oamenii, batand de moarte pe cei ce nu voiau sa-i insoteasca, au navalit cu totii in carciuma lui Ionita Petrescu, fost notar, pe care, scotandu-l cu forta afara, i-au zis: «Unde este hartia prin care ti-au venit banii de la Bucuresti, ca sa ni-i imparti noua, si de ce n-ai desfiintat masurile cele noi, inlocuindu-le cu ocaua veche?». In zadar nenorocitul spunea ca n-a primit nimic, taranii continuau a-l maltrata. De aici toti pornesc spre casa notarului Ion Netezeanu, pe care, dupa ce l-au batut, l-au dus la primarie, unde au spart dulapurile si au luat toate invoielile agricole pe care le-au rupt. Apoi, dupa ce au mers la primarul M. Constantinescu, pe care l-au batut pana la sange si caruia i-au daramat pana la pamant casa, s-au reintors la carciuma lui Ionita Petrescu, caruia i-au luat 1.360 de lei, spargandu-i tot ce avea in pravalile si pe urma aruncandu-l intr-un sant. Notarul Ioan Netezeaznu a fost adus de doi sateni, aproape mort, la Spitalul Mavrogheni. Casa domnului P. Constantinescu, care tine de la stat o mosie in arenda, a fost de asemenea devastata si daramata. Trupele au intervenit si au restabilit ordinea. Capii insa, dimpreuna cu o mare parte din razvratiti, nefiind arestati, au plecat din Tancabesti pentru a merge prin celelalte comune, ca sa rascoale pe sateni. Dupa cum arata un martor, care a asistat la toate cele petrecute la Tancabesti, intentiunea taranilor era sa se stranga cat mai multi pentru a veni la Bucuresti”.

„Fiul lui Cuza mersese la tarul Rusiei si acest din urma i-a spus sa scrie la toate satele sa omoare ciocoii si sa-si ceara drepturile, precum erau in vremea domniei lui Cuza; ca Rusia va veni cu fiul lui Cuza si ca pe dansul il va face regele nostru, iar pe actualul Carol il va goni.“ Toate legatiile straine de la Bucuresti cer detalii. Singura care tace e legatia Rusiei

In acest peisaj agitat, care dureaza peste doua saptamani, avem si un episod care releva cu totul alte implicatii. Autoritatile bulgare aresteaza trei locuitori ai satului Ciocanesti – Tudor Culea, Neculae Petcu si Dumitru Ghita – fugiti peste Dunare de teama represaliilor pentru faptele comise. Stefan Stambulov, premierul Bulgariei, il cheama pe Alexandru Beldiman, consulul Romaniei la Sofia, si ii inmaneaza actele rezultate din ancheta. Depozitiile celor trei fugari sunt uimitoare.

In fata politistilor bulgari, Tudor Culea marturiseste: „Luni, unul dintre satenii nostri a primit o scrisoare de la fiul lui Cuza, pe care a citit-o la toti satenii. Dupa cate imi aduc aminte, cuprinsul scrisorii era ca fiul lui Cuza mersese la tarul Rusiei si ca acest din urma i-a spus sa scrie la toate satele sa omoare ciocoii si sa-si ceara drepturile, precum erau in vremea domniei lui Cuza; ca Rusia va veni cu fiul lui Cuza si ca pe dansul il va face regele nostru, iar pe actualul Carol il va goni, pentru ca dansul tine cu ciocoii si uraste pe tarul Rusiei. Scrisoarea fiului lui Cuza a adus-o in satul nostru un om imbracat in haine rupte cazacesti, care a spus ca este trimes de imparatul Rusiei si de fiul lui Cuza sa aduca scrisoarea si sa spuna populatiunei ca tarul Rusiei a dat bani fiului lui Cuza, care a cumparat la Calarasi doua magazii pline de griu spre a-l imparti locuitorilor, dar ca ciocoii si boierii l-au ascuns si nu l-au dat”.

Plecati pe firul anchetei incepute in Bulgaria, investigatorii romani afla, in satul Ciocanesti, ca individul venit in haine cazacesti vorbea ruseste si se cunostea in sat cu unul dintre membrii Opozitiei Unite, Ghita Marchitanu.

„Toate legatiile straine de la Bucuresti au cerut explicatii guvernului asupra acestui caz, care dadea indicii destul de clare ca reprezinta o noua tentativa de implicare a Rusiei in politica statelor balcanice, dupa esecul recent din Bulgaria. Singurul consul care nu a cerut explicatii a fost cel al Rusiei, Hitrovo“, scrie istoricul Stoenescu. „Este evident ca, in Baragan, acolo unde suprafetele de teren arabil, precum si distantele dintre sate erau foarte mari, ridicarea simultana a unor tarani instariti si fara mijloace de comunicare nu se putea produce decit prin instigare calificata: planificare, organizare, logistica, agenti in miscare, mesaje unitare, materiale de propaganda, mijloace de a evita autoritatile“, adauga sursa citata mai sus.

Minciunile de dupa: presa socialista finantata de la Sankt Petersburg pretinde ca au fost 1.000 de morti. Teza va fi reluata de propaganda comunista dupa 1944

Membrii opozitiei romane nu erau capabili de o asemenea organizare de tip militar. Ei au fost executantii unui plan stabilit in alta parte. Niciunul dintre complotisti nu avea instrumentele si pregatirea necesare pentru a elabora o strategie atat de minutioasa si metodica, spune Alex Mihai Stonescu. „Datele arata ca organizarea rasturnarii lui Ion C. Bratianu a presupus o diversiune bine gandita si eficienta, o pregatire logistica importanta si o antrenare de forte in teren pe care numai o structura cu mare experienta revolutionara sau o structura militara le putea pune in functiune. In Romania de atunci, forta revolutionara avea doar PNL – si ipoteza trebuie scoasa din calcul –, iar scenarii pe baza unor planuri militare putea pune in aplicare doar Rusia“.

Radu Rosetti avea sa scrie si el, in „Pentru ce s-au rasculat taranii“: „Rascoala in realitate era pusa la cale de elementele extreme cele mai nescrupuloase si mai insetate de putere, ale opozitiei unite pentru rasturnarea guvernului lui Bratianu, si care nu se daduse inapoi de-a recurge la ajutor strain. (…) Trebuie observat ca judetul in care rascoalele din 1888 fura mai violente fu Ialomita, adica unul din cele mai putin populate, acela in care aveau fiinta invoielile cele mai prielnice taranimii, care indeobste era si este mai bogata, mai sanatoasa decit aiurea”.

Noul premier numit la 22 martie, conservatorul Theodor Rosetti, nu face parte din conspiratie. Tot el preia si portofoliul Ministerului de Interne si da ordin trupelor sa treaca la reprimarea rascoalei, dar sa fie foarte retinute in a folosi armele.

Asta nu va impiedica presa socialista, finantata inclusiv de Rusia, sa minta cu nerusinare – cum o va face si in timpul rascoalei de la 1907. S-au publicat articole in care se vorbea de zeci de mii de participanti, mii de arestati, raniti si morti. Unele stiri frizau ridicolul: se pretindea ca taranii prinsi erau pedepsiti cu 1.000 de lovituri incasate de fiecare! Aceeasi teza va fi reluata de literatura pseudo-istorica publicata pe timpul comunismului, unde se vehiculeaza insistent numarul de 1.000 de morti.

Jurnalistii care merg efectiv pe teren gasesc o alta situatie. Grigore V. Maniu, reporter la ziarul Romanul, desi e el insusi de stanga si cauta argumente care sa justifice teza unei rascoale motivate social, admite la 18 aprilie 1888: „S-o spunem spre cinstea armatei din Ialomita, cata este acolo, ca ea s-a purtat omeneste cu bietii ei frati. Nicio plangere n-am auzit impotriva ei, peste tot afara de Barcanesti, unde capitanul Parapeanu, neurmand exemplul camarazilor sai, a incercat in mic sa imiteze pe colegii sai din Ilfov. La Barcanesti, sub comanda acestui capitan, s-au dat in aer focuri, si insusi capitanul cu sabia sa a taiat mana unui muncitor si degetul la altul”.

Coperta cartii de propaganda scoasa de politrucul Mihail Roller in 1950 despre evenimentele din 1888. Aici se reia teza taranilor rasculati si impuscati de mosierime si burghezie.

Fauna pestrita a politicienilor romani care si-au dat mana cu rusii pentru a-l rasturna pe Bratianu: oportunisti, fosti privilegiati cazuti in dizgratie, ofiteri veleitari, personaje periferice

Complotistii romani care si-au dat mana cu rusii la 1888 sunt recrutati dintre politicienii conservatori si liberali marginalizati, fie personaje periferice, fie care fusesera la un moment dat in gratii, dar picasera in dizgratie. Toti ravnesc sa ajunga iar la ciolan si sunt dispusi la orice compromis.

Istoricul Stoenescu ii enumera pe Nicolae Fleva, Alexandru C. Catargiu, Alexandru Em. Lahovary, Constantin Gheorghe Costaforu, Pache Protopopescu, Nicolae Filipescu, Nicolae Blaremberg. E vorba, de fapt, de o fauna pestrita. Fleva este avocat, fost aparator al lui Bratianu dupa puciul incercat in 1870 si ramas in istorie drept „Republica de la Ploiesti“. Oportunist, Fleva a cazut in dizgratie si, cand Bratianu i-a respins mesajele in care cerea mila, s-a radicalizat. Alexandru Catargiu este ofiter in rezerva.

Alexandru Emanuel Lahovary este un diplomat cunoscut pentru ca a participat la incoronarea tarului Alexandru al III-lea si pentru ca i l-a recomandat Prefectului Capitalei pentru o functie de conducere la Politie pe un spion rus, pe Leonte Constantinescu. Costaforu este un ziarist socialist care scrie la Adevarul si Dimineata. Pache Protopopescu este un traseist care a fost intial la conservatori, a trecut la liberali, apoi a revenit la conservatori. Nicolae Filipescu, liderul conservator de mai tarziu, are la momentul rascoalei 26 de ani si este inca un tip impulsiv.

Toti acestia cred ca se pot folosi de Rusia fara a suporta si consecintele acestei coabitari sau, in unele cazuri, sunt dispusi sa livreze pretul necesar pentru a veni la butoane, in guvernul de la Bucuresti.

Insemnarile facute in jurnalul sau de Titu Maiorescu, nu doar un exceptional om de litere, dar si important lider conservator, arata insa pericolul in care se afla Romania: „Unirea revolutionara a Rumeliei cu Bulgaria (6 septembrie 1885), razboiul intre Serbia si Bulgaria (2-16 noiembrie 1885), terminat prin pacea de la Bucuresti din 19 februarie 1886, instrainarea Bulgariei de Rusia, detronarea principelui Aleksander Battenberg (din Bulgaria – n. red.) la 9 august 1886, agitarile ministrului Rusiei din Bucuresti, Hitrovo, in urma carora multi agenti ai politiei rusesti, ascunsi sub infatisarea de iconari, juganari etc, trec in Bulgaria si cauta sa se incuibeze si in Romania; atentatul, ajutat de ei, in contra prefectului Mantov din Rusciuk (19 martie 1887); intentia regentei Stambulov – Karavelov – Mutkurov de a ajunge la unirea personala a Bulgariei cu Romania sub regele Carol; urcarea principelui Ferdinand de Coburg pe tronul Bulgariei (25 iunie 1887) si atatarile rusesti in contra lui; toate aceste evenimente reclama cea mai incordata atentie a guvernului roman”.

Iconarii: cum s-au umplut casele taranilor romani cu litografii ale tarului, scene din viata eroilor si a sfintilor rusi si icoane bisericesti slave

Despre ce iconari vorbeste, insa, Titu Maiorescu? Acestia joaca un rol important in ridicarea taranilor la 1888. Ei vin din Rusia si fac o propaganda mult mai subtila, cu mesaj panslavist, in randurile unei popularii romanesti rurale analfabete, complet rupta de modernitate si intr-o stare de ignoranta totala. Din nou, lipsa educatiei si saracia sunt exploatate masiv si cu consecinte importante de un stat ostil Romaniei.

Alexandru A. Beldiman descrie in raportul sau ce se intampla in lunile care preced rascoala. Prin satele romanesti apar iconari – agenti de propaganda care merg din casa in casa si ofera litografii pe carton in forma de tablou la preturi simbolice. Formatul mare, 43X57 centimetri, costa 40 de bani. Formatul mic, 31X42 centimetri, costa 20 de bani. Se speculeaza „tendinta de a cultiva, pana la un punct oarecare, simtul primitiv al frumosului care este in popor, precum si pornirea fireasca a omului de a-si impodobi locuinta“.

Numai ca litografiile, fabricate in Rusia, sunt toate, de fapt, propaganda. Ele ii reprezinta mai ales pe tar si familia sa: „Imparatul, imparateasa Rusiei si familia imperiala, sub toate infatisarile; eata subiectul principal al tablourilor. Tarul si tarina in momentul incoronarii, tarul si tarina la masa, tarul si tarina in troica trasa de trei cai albi, tarul si tarina cu principele mostenitor, tarul si tarina cu toti copiii lor, tarul si tarina cu intreaga familie imperiala! Nu mai vorbesc de portretul fiecaruia in parte, in diferite variatiuni. Apoi, toti imparatii Rusiei din familia Romanov. Scene din viata lui Petru cel Mare si a altor eroi nationali. Scene din legende populare slave, din viata sfintilor slavi. Icoane bisericesti slave in mare numar etc“.

Taranilor romani lipsiti de orice repere, care-si atarna aceste litografii in case, langa icoane, li s-a parut perfect plauzibil, cand au venit agitatorii, ca tarul – perceput ca un fel de stapan atotputernic – a dat ordin guvernului de la Bucuresti sa le imparta pamant si grane.

Tarul Alexandru al III-lea al Rusiei si sotia sa, Maria Feodorovna. Litografii cu cei doi au fost vandute masiv taranilor romani, impreuna cu icoane ale unor sfinti si eroi rusi, intr-o operatiune de „soft power“ a Rusiei in Romania

Comportamentul abuziv al statului roman, lipsa de respect fata de cetatenii sai, tinerea acestora fara educatie, justitie, ingrijire medicala si protectie au favorizat propaganda si manipularea din exterior

O alta specie de agenti rusi pe care anchetatorii romani o identifica atunci cand fac investigatii dupa rascoala sunt trimisii politiei secrete tariste care se recomanda ca ar fi narodnici (membri ai curentului narodnicist, o miscare ruseasca de tip socialist care aprecia ca taranii pot juca un rol revolutionar major). Acestia se folosesc, de asemenea, de conditiile specifice: ignoranta poporului, lipsa de preocupare a guvernantilor pentru a le oferi taranilor conditii mai bune. Agentii rusi deghizati in narodnici le explica oamenilor ce drepturi au, ii invata sa scrie petitii, sa opuna rezistenta in fata abuzurilor, dar mai ales le povestesc acestora ce minunat o duc taranii rusi din Imperiul Tarist, cum acolo obligatiile agricole sunt mult mai mici decat in Romania, ca fiecare are pamantul lui si ca toata lumea primeste grau si porumb de la stat.

Un astfel se scenariu ar fi fost cu totul inutil daca elitele politice si economice ale Romaniei ar fi mai preocupate de soarta poporului. Abuzurile, exploatarea, lipsa conditiilor decente de trai, faptul ca guvernul e prezent doar atunci cand colecteaza taxele, nu si cand trebuie sa le livreze oamenilor educatie, ingrijire medicala, justitie si protectie reprezenta terenul fertil pe care cade propaganda din preajma rascoalei.

Guvernul Romaniei afla despre agitatori si mesajele acestora, iar la 6 aprilie 1888, Alexandru Marghiloman – ministrul conservatori Justitiei – le trimite fortelor trimise sa opreasca rascoala urmatoarea circulara: „Sa fiti cu deosebire fara crutare pentru pretinsii socialisti, aparatori de comanda ai drepturilor taranilor, care ii indeamna la revendicatiuni si, pe urma, dosesc indata ce se turbura lucrurile. Nu uitati ca una din formele agitatiunei este si petitionarea catre guvern. Acesti agenti se fac ca intocmesc plangeri, aduna pe tarani, le soptesc rascoala, apoi se fac nevazuti cu petitii cu tot, astfel ca guvernul central nici cunostinta nu are de tanguiri care pot fi legitime”.

Guvernul conservator va prinde si va expulza pe furis 63 de astfel de agenti rusi care participasera la pornirea rascoalei din martie 1888. Acest tip ce propaganda va continua insa, intr-un fel sau altul, si in anii urmatori, iar lipsa de masuri pentru imbunatatirea nivelului de trai al taranilor va face ca ideile sa germineze, urmand a juca un rol, alaturi de multe alte cauze, in izbucnirea rascoalei mult mai violente din 1907.

Harta Romaniei la 1888 si localitatile din jurul Bucurestiului unde s-a aprins rascoala initial. Dupa cum se vede, distantele intre localitati erau prea mari ca sa se poata spune ca a fost un conflict spontan in toate deodata.

Urmareste-ne si pe: