Razboiul din Ucraina a deschis o competitie geopolitica intre Occident si China. Rusia se sufoca din cauza sprijinului Occidentului pentru Kiev
Atunci cand liderii mondiali s-au reunit ultima data la Conferinta de Securitate de la Munchen, in 2022 – conferinta globala anuala a expertilor in politica de securitate nationala – toate discutiile s-au referit la faptul ca razboiul era pe cale sa se intoarca in Europa, scrie Politico.
Cei mai multi inca mai credeau ca acumularea militara masiva a Rusiei de-a lungul granitelor Ucrainei era mai mult o cacealma. Iar cei care erau convinsi ca Rusia era pe cale sa isi atace vecinul credeau ca Occidentul nu putea face mare lucru pentru a impiedica „infrangerea rapida a Kievului” – unii chiar l-au indemnat pe presedintele ucrainean Volodimir Zelenski sa fuga inainte ca fortele rusesti sa ajunga la palatul prezidential.
Un an mai tarziu, liderii occidentali care se reunesc la Munchen in aceasta saptamana sunt intr-o dispozitie foarte diferita. Departe de o infrangere rapida si de o viata ulterioara sub un guvern marioneta controlat de Moscova, Kievul nu numai ca este sfidator, dar are avantajul in razboi.
Occidentul este mai unit decat oricand de la sfarsitul Razboiului Rece si mai angajat sa asigure infrangerea Rusiei decat oricand de la inceputul razboiului.
Victoria finala a Ucrainei este inca departe de a fi sigura, dar decizia Rusiei de a intra in razboi este acum privita pe scara larga ca o greseala strategica de proportii istorice – si nimeni nu a prevazut acest rezultat in urma cu un an. Desi razboiul in sine s-a dovedit a fi dezastruos, totusi, consecintele geopolitice pentru Rusia sunt si mai rele.
Cu doar cateva saptamani inainte de reuniunea de anul trecut de la Munchen, liderii Chinei si Rusiei au semnat un lung document care schita un nou parteneriat grandios „fara limite”. Convinsi ca Estul este in ascensiune, iar Vestul in declin, cei doi lideri erau hotarati sa preia fraiele conducerii globale de la o SUA sovaitoare. Si existau motive intemeiate pentru increderea Moscovei si a Beijingului.
Occidentul fusese profund divizat in ultima jumatate de deceniu – nu in ultimul rand pentru ca liderul sau de odinioara, Donald Trump, paruse sa abandoneze angajamentul de lunga durata al Americii fata de aliante puternice, piete deschise si apararea libertatii in intreaga lume in favoarea unei politici „America First”.
Si, desi succesorul sau, presedintele american Joe Biden, declarase ca „America s-a intors”, retragerea unilaterala si de proasta calitate din Afganistan i-a lasat chiar si pe cei mai vechi prieteni ai tarii ingrijorati in privinta puterii si rezistentei sale.
Asadar, presedintele rus Vladimir Putin si-a lansat razboiul de cucerire convins ca Ucraina era incapabila si nu dorea sa reziste Rusiei, iar Occidentul era prea slab pentru a reactiona. In plus, Beijingul i-ar fi asigurat spatele. Cat de mult s-a inselat.
Ucrainenii – desi depasiti in efective si in armament – s-au unit pentru a-si apara tara, iar mult laudata armata a Rusiei s-a dovedit dezastruos de slab pregatita pentru o lupta reala. Potrivit unor estimari, peste 200.000 de rusi au fost ucisi sau raniti de atunci. Jumatate din tancurile si blindatele tarii au fost distruse sau capturate. Fortele aeriene ale Rusiei nu au reusit inca sa obtina controlul asupra cerului, iar inventarul sau de rachete ghidate cu precizie, bombe si munitie se epuizeaza rapid.
In anul care urmeaza, armata rusa va avea dificultati in a mentine castigurile pe care le are, ca sa nu mai vorbim de a mai face altele. Putin si-a vazut aventura militara ca pe o modalitate de a controla nu doar viitorul Ucrainei, ci si de a diviza Occidentul.
In schimb, socate de revenirea unui razboi la scara larga pe continent, tarile occidentale au actionat la unison, izoland Rusia de economia globala, renuntand rapid de energia rusa si au inarmat, cat si antrenat armata ucraineana. Acestea s-au angajat sa isi consolideze propriile aparari prin intarirea descurajarii in Europa de Est si prin cresterea masiva a cheltuielilor in restul deceniului.
Finlanda si Suedia au abandonat secolele de neutralitate si au solicitat sa adere la NATO, in timp ce Uniunea Europeana s-a angajat sa accelereze cererea de aderare a Ucrainei.
Pe scurt, Occidentul a iesit mai puternic ca raspuns la agresiunea lui Putin si este acum total angajat sa asigure infrangerea strategica a Rusiei.
Daca Putin se baza pe sprijinul Chinei pentru efortul sau de razboi, a fost dezamagit. Aparent prins cu garda jos de amploarea ambitiilor militare ale Rusiei, liderul chinez Xi Jinping a oferit doar un sprijin retoric Moscovei, dand vina pe Occident pentru nevoia lui Putin de a actiona. Beijingul s-a abtinut la majoritatea voturilor ONU referitoare la Ucraina dar a refuzat in mod notabil sa ofere un sprijin material substantial pentru eforturile de razboi ale lui Putin. Toate acestea se adauga la un mare esec strategic pentru Rusia. Dar consecintele razboiului lui Putin merg dincolo de implicatiile acestuia pentru tara sa.
De cand a inceput razboiul, balanta de putere dintre Occidentul, care era in declin, si Estul, care se presupunea ca este in ascensiune, s-a inclinat decisiv in favoarea primului.
Iar acest lucru are implicatii profunde si asupra echilibrului relativ dintre geopolitica si geoeconomie.
Daca epoca de dupa Razboiul Rece a fost caracterizata de o globalizare rapida, in care considerentele economice erau prioritare – cresterea pietelor prin extinderea comertului, crearea unor lanturi de aprovizionare si gasirea celor mai ieftine surse de productie – acest lucru nu mai este valabil astazi.
Fie ca este vorba de indepartarea de energia ruseasca, de taierea accesului firmelor chinezesti la tehnologia avansata de calcul, de relocalizarea sau de stabilirea unor lanturi de aprovizionare rezistente, considerentele politice sunt cele care conduc din ce in ce mai mult deciziile economice – iar cheia pentru sustinerea acestor tendinte consta in mentinerea unitatii occidentale.
Occidentul trebuie sa ramana ferm in angajamentul sau de a ajuta Ucraina sa invinga Rusia. Dar, pe termen mai lung, este vital ca toate tarile occidentale – din America de Nord pana in Asia, trecand prin Europa – sa coopereze si sa recunoasca primatul geopoliticii asupra geoeconomiei pentru a castiga competitia geopolitica cu China.
Daca Occidentul va reusi sau nu in aceste eforturi va fi, fara indoiala, cel mai important subiect la Munchen anul viitor.
