Decizia vine în contextul nivelului foarte scăzut al Dunării, care afectează condițiile de funcționare ale sistemelor de răcire ale centralei.
Potrivit datelor prezentate de operatorul sistemului energetic, Unitatea 2 urmează să fie desincronizată de la SEN în cursul dimineții. Oprirea are loc după ce și Reactorul 1 a fost scos din funcțiune, la sfârșitul lunii iulie, din cauza condițiilor hidrologice dificile.
Cele două unități de la Cernavodă asigură împreună o parte importantă din producția de energie electrică a României, astfel că oprirea lor pune presiune suplimentară pe sistemul energetic, relatează Agerpres.
Una dintre principalele probleme este nivelul foarte redus al Dunării. Apa folosită pentru răcirea reactoarelor este preluată din bazinul de aspirație, iar nivelul apei este în prezent cu aproximativ trei metri sub nivelul obișnuit.
În aceste condiții, operatorii trebuie să reducă puterea și să treacă reactorul în regim de oprire, pentru a proteja instalațiile și pompele de răcire.
„Se reduce puterea reactorului, se deconectează de la sistem, se trece de pe sistemul de răcire la oprire, unde avem nevoie de foarte puțină apă pentru răcirea reactorului”, a explicat Alin Mihalca, dispecer coordonator al Unității 2.
Acesta a atras atenția că funcționarea în condiții necorespunzătoare ar putea afecta pompele de răcire.
„Dacă stricăm aceste pompe nu mai putem să pornim unitatea”, a precizat reprezentantul centralei.
Sistemele de răcire ale fiecărei unități necesită un debit de aproximativ 50 de metri cubi de apă pe secundă.
Apa trece prin mai multe sisteme de filtrare înainte de a ajunge la pompele de răcire. Acestea au rolul de a împiedica pătrunderea particulelor precum nisipul sau nămolul, care ar putea provoca probleme instalațiilor.
În condițiile în care nivelul Dunării continuă să fie scăzut, menținerea reactorului în funcțiune devine tot mai dificilă.
Directorul Centralei de la Cernavodă, Romeo Urjan, a transmis că prognoza pentru următoarele zile nu este favorabilă și că o revenire rapidă la producția normală nu este de așteptat.
Înaintea opririi, au fost realizate mai multe intervenții în zona Dunării pentru a permite centralei să continue să funcționeze în condițiile hidrologice dificile.
Printre operațiuni s-au numărat îndepărtarea unei stânci și intervenții după scufundarea unor barje încărcate cu piatră. Potrivit informațiilor prezentate, lucrările au costat peste două milioane de euro și au permis menținerea în funcțiune a unității pentru încă aproximativ cinci zile.
În această perioadă, centrala ar fi produs energie electrică evaluată la aproape 10 milioane de euro.
Ministrul interimar al Transporturilor, Radu Miruță, a explicat că astfel de intervenții au fost făcute după consultări cu reprezentanții Nuclearelectrica, care au considerat că fiecare zi suplimentară de funcționare poate compensa costurile operațiunilor.
Revenirea celor două unități în sistem depinde în principal de evoluția nivelului Dunării.
În cazul Reactorului 1, este indicată ca posibilă dată de repornire 23 august, în timp ce pentru Reactorul 2 este avansată data de 30 august. Aceste termene nu sunt însă garantate și depind de condițiile hidrologice din momentul respectiv.
Astfel, dacă nivelul Dunării nu permite funcționarea în condiții de siguranță, repornirea poate fi amânată.
Oprirea unităților nucleare pune presiune pe producția internă de energie, iar autoritățile recurg la surse alternative pentru a acoperi necesarul Sistemului Energetic Național.
Grupul 4 de la Rovinari a fost scos din rezervă și poate fi pornit atunci când sistemul are nevoie de energie suplimentară. Centrala pe cărbune nu este destinată funcționării permanente, ci va fi utilizată în funcție de necesitățile sistemului.
Capacitatea grupului este estimată la aproximativ jumătate din producția unui reactor de la Cernavodă, contribuția fiind de circa 5% din necesarul național în perioadele în care unitatea funcționează.
Specialiștii atrag însă atenția că energia produsă pe bază de cărbune este semnificativ mai scumpă decât cea nucleară, iar costurile suplimentare pentru producerea energiei se pot reflecta, în cele din urmă, asupra prețurilor suportate de consumatori.