REAMINTIRE Cazul Voicu din 2009, „amicul” familiei Savonea, mega-operațiunea de corupere a judecătorilor

Documentarul Recorder despre capturarea justiției din România aduce aminte în treacăt și despre cazul fostului senator PSD Cătălin Voicu, condamnat pentru încercarea de a influența justiția în trecut. Un caz extrem de important la acea vreme, care arăta cum interveneau politicienii în dosare din justiție.

Numele Liei Savonea, actuala președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție și omul cel mai puternic în sistemul de justiție din România, a fost asociat de presă de-a lungul anilor cu „rețeaua Voicu” din justiție, prin soțul ei, avocatul Mihai Savonea, fost coleg și considerat apropiat al lui Cătălin Voicu.

Soții Savonea au fost audiați ca martori în dosarele acestuia, dar nimic mai mult. Lia Savonea a declarat că nu l-a întâlnit pe Cătălin Voicu. Mihai Savonea, soțul ei, a declarat că s-a văzut cu Voicu pentru că „avea o problemă de sănătate cu câinele și știa că senatorul Voicu știe el însuși un medic veterinar.”

Grupul pentru „acordul de achiziție” a Groenlandei „se va întâlni periodic”

Trump amenință că va folosi Legea Insurecției pentru a pune capăt protestelor din Minneapolis

Cătălin Voicu a fost condamnat definitiv în 2013, de Înalta Curte, la 7 ani de închisoare pentru trafic de influență, în dosarul în care a fost acuzat că intervenea pe lângă judecători și polițiști pentru influenți oameni de afaceri. A fost eliberat condiționat abia 3 ani mai târziu. Condamnat în alt dosar de trafic de influență în 2017, Voicu nu a mai făcut totuși închisoare după ce instanța i-a contopit dosarul cu cel în care luase pedeapsa deja executată.

În esență, „metoda Voicu” în raport cu judecătorii era o combinație de bani, rețea personală și presiune de culise. Potrivit DNA, Voicu „prevalându-se de prerogativele ce derivă din calitatea sa de senator” lua sume mari de la oameni de afaceri – de ordinul a zeci și sute de mii de euro – în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă magistrați ai Înaltei Curți pentru soluții favorabile în dosare comerciale și penale. Banii erau mascați în „împrumuturi” sau „contracte de consultanță”, pentru a da o aparență de legalitate. Apoi, Voicu folosea relația de prietenie cu judecătorul Florin Costiniu, șeful Secției civile a ÎCCJ, ca să ajungă indirect la completele de judecată „sensibile”: discutau despre termene, compunerea completului, „fetele” din complet și cum să li se transmită mesajul fără contact direct, cu promisiunea unui „contraserviciu”.

Interceptările din dosar arată o relație de tip „frăție” între Voicu, Costiniu și clienții lor: senatorul îi liniștea pe oameni de afaceri spunându-le că e „păcat să ratăm o chestie de-asta”, iar Costiniu vorbea cu Casuneanu despre cât „s-a făcut nu ce era omenște posibil, ci mai mult decât atât” pentru a obține o decizie favorabilă, invocând chiar intervenții la „cel mai înalt nivel cu putință” asupra unor colege judecătoare considerate reticente. Când decizia nu ieșea cum sperau, cei doi îi dădeau asigurări clientului că și-au respectat „toate angajamentele de intervenție”, dar că o parte din judecători ar fi „făcut pactul cu diavolul”, sugerând astfel că normalitatea, pentru ei, era influențarea deciziilor prin rețea și nu judecata independentă. Schema descrisă de procurori și reținută de instanță este, pe scurt: bani → Voicu (senator cu acces la „sistem”) → Costiniu (judecător de vârf) → presiune informală asupra completelor, într-o rețea care compromitea grav aparența de independență a justiției.

După condamnare, Cătălin Voicu a dispărut din viața publică. Nu a fost dovedită vreodată vreo legătură de natură penală între el și familia Savonea, deși o parte a presei l-a asociat frecvent cu aceasta.