Reamintire: comuniștii i-au omorât pe mulți dintre artizanii Marii Uniri

Sărbătorim Ziua Națională a României pentru că pe 1 decembrie 1918, fruntașii românilor de peste munți au decis Unirea cu România la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Printre ei regăsim unele dintre figurile remarcabile ale istoriei românești. Cu mici excepții, cei mai mulți dintre cei care au condus acest proces care mai erau în viață după 1945 au murit în închisorile comuniste. Alături de ei au murit și alți români, din toate zonele țării, care au jucat roluri importante în Marea Unire. Alții au făcut ani grei de închisoare înainte de a fi eliberați

Iuliu Maniu este cel mai proeminent nume. Militar și avocat ardelean, Maniu a fost nu doar unul dintre liderii politici de frunte ai mișcării naționale românești de peste munți, ci a avut și un rol militar important. Zeci de mii de români care serviseră în armata austro-ungară în Primul Război Mondial îl vedeau drept liderul lor. Întoarcerea lor în Transilvania – după ce, sub Maniu și alți români, ajutaseră la calmarea lucrurilor în Viena sau Praga – a fost importantă pentru a contrabalansa forțele militare maghiare prezente în regiune.

Polonia a arestat un arheolog rus căutat de Ucraina

Austria interzice purtarea vălurilor islamice în școli pentru fetele sub 14 ani

Maniu a fost, ca lider al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, liderul provinciei până la alipirea oficială la România. Ulterior el a fost lider al Partidului Național Țărănesc (PNȚ) și premier al României în mai multe rânduri. După venirea la putere a comuniștilor în 1945, PNȚ este scos în afara legii, iar lui Maniu și altor lideri li se face „înscenarea de la Tămădău”, o operațiune comunistă sub acoperire care pretindea că sunt aliați care îi vor scoate din țară pe câțiva dintre liderii țărăniști. Condamnat la închisoare pe viață pentru „spionaj și trădare”, la 75 de ani, Maniu este ținut în condiții grele în închisorile politice comuniste, unele fiind de-a dreptul centre de tortură. Sănătatea lui se deteriorează grav și moare în mizerie în 1953, în penitenciarul Sighet.

Ion Mihalache, colegul său de partid, cu care a creat PNȚ – la conducerea căruia au alternat – nu a fost la Adunarea de la Alba Iulia, fiind român din sud, dar a avut aceeași soartă precum Maniu. Arestat la Tămădău și condamnat la închisoare pe viață, Mihalache

Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a avut o soartă similară. Hossu este cel care a citit la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia „Proclamaţia de Unire cu Ţara”. Membru al Consiliului Dirigent, a făcut parte din delegaţia care a prezentat Hotărârea de Unire Regelui Ferdinand, la Bucureşti. Arestat de comuniști în 1948, va sta în închisori până în 1955, apoi va fi închis la mânăstiri, unde a murit în 1970.

Silviu Dragomir, Ioan Popovici sau Ilie Lazăr au fost alți lideri de seamă ai românilor ardeleni care au petrecut mulți ani în temnițele comuniste, ultimul dintre ei eliberat abia în 1964, dar au murit în libertate, la câțiva ani după eliberare.

Unioniști importanți din alte zone ale țării au înfruntat și ei pușcăriile comuniste. George Grigorovici, unionist bucovinean, a murit la închisoarea Văcărești în 1950. Liderul unioniștilor bucovineni, Ion Nistor, ulterior fost ministru în România, a stat și el închis până în 1955. A mai trăit până în 1962. Pantelimon Halippa, unionist de vârf, fost lider al românilor basarabeni și fost președinte al Sfatului Țării, a stat închis și el din 1952 în 1957.

Alături de ei sunt sute de alte nume de mari unioniști care au făcut posibil actul de la 1 decembrie, dar care apoi au fost aruncați în închisori, după procese măsluite, de dictatura comunistă.