Reformarea PSD a esuat penibil. Majoritatea PSD il mentine pe inculpatul Ion Iliescu in fruntea Institutului Revolutiei Romane
Camera Deputatilor a respins marti, in calitate de prim for sesizat, cererea de reexaminare formulata de presedintele Klaus Iohannis pe proiect de lege care aproba ordonanta de urgenta a Guvernului 91/2019 privind desfiintarea Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989. Institutul este condus de Ion Iliescu, trimis in judecata pentru crime impotruva umanitatii, si Gelu Voican Voiculescu.
Cererea de reexaminare a fost respinsa cu 120 de voturi „pentru”, 136 „impotriva” si 24 abtineri.
Pe 9 octombrie, seful statului a retrimis in Parlament legea pentru respingerea acestei ordonante de urgenta. Iohannis argumentea ca acest institut nu a reusit sa-si dovedeasca utilitatea, ci „a generat, prin activitatea sa si contrar obiectivului sau stabilit prin lege, numeroase tensiuni si controverse in spatiul public”.
Vicepresedintele Camerei Deputatilor Carmen Mihalcescu care a prezidat plenul a anuntat ca nu a fost intrunit numarul necesar de voturi pentru adoptarea unei legi organice.
Pe 24 septembrie, Curtea Constitutionala a respins ca neintemeiata, cu unanimitate de voturi, obiectia Guvernului pe Legea pentru respingerea Ordonantei de urgenta a Guvernului 91/2019 privind desfiintarea Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989. Prin urmarea, actul normativ este constitutional, decizia CCR fiind definitiva.
„Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989 a fost infiintat in data de 17 decembrie 2004, ca institutie publica de specialitate, autonoma, de interes national, cu personalitate juridica, finantata din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Senatului. Astfel, desi acest institut a functionat ca institutie publica, finantata partial de la bugetul de stat, Legea nr. 556/2004 nu a reglementat conditiile de integritate in exercitarea mandatului, modalitatea de revocare a membrilor forurilor de conducere, posibilitatea reinnoirii mandatului conducerii institutiei ori prezentarea rapoartelor de activitate catre Senat, institutie din al carei buget era finantat Institutul.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 556/2004, Institutul a avut ca obiect de activitate „analiza stiintifica a premiselor, desfasurarii si efectelor – in plan politic, economic si social – ale Revolutiei romane din decembrie 1989, in scopul realizarii unei imagini documentate, obiective si cuprinzatoare asupra acestui eveniment cardinal din istoria contemporana a tarii noastre”. Cu toate acestea, in perioada in care a functionat – pana la desfiintarea sa prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 91/2019, la data de 31 decembrie 2020 – aceasta institutie nu a actionat in vederea atingerii scopului si misiunii pentru care a fost infiintata. Mai mult, nu numai ca Institutul nu a reusit sa isi demonstreze utilitatea, ci a generat, prin activitatea sa si contrar obiectivului sau stabilit prin lege, numeroase tensiuni si controverse in spatiul public. Toate aceste aspecte, precum si cele privind unele deficiente in cheltuirea fondurilor publice, denota ca orice demers in vederea mentinerii functionarii acestui institut ar fi de natura sa afecteze insusi scopul pentru care acesta a fost creat, potrivit legii.
Prin urmare, consideram ca solutia adoptata de Parlament in sensul respingerii ordonantei de desfiintare a Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989 trebuie reanalizata, in conditiile in care acest institut si-a dovedit de-a lungul timpului ineficienta. In acest sens, apreciem ca solutia legislativa de aprobare prin lege a OUG nr. 91/2019 ar fi in total acord cu prerogativele de control parlamentar conferite de legiuitorul constituant Parlamentului, ceea ce implica maxima responsabilitate in analiza activitatii unor asemenea institutii. Din aceasta perspectiva, decizia de a remedia cheltuirea ineficienta de fonduri publice prin desfiintarea institutiilor care nu servesc scopului pentru care acestea au fost create reprezinta nu numai o atitudine consonanta cu rolul conferit Parlamentului prin Legea fundamentala – aceea de organ reprezentativ suprem al poporului roman – ci si o proba de atasament al parlamentarilor, in exercitarea mandatului, fata de interesele cetatenilor, precum si o dovada de autentica moralitate”, arata motivarea sefului statului pentru retrimiterea actului normativ in Parlament.
