Eliminarea liderului suprem iranian Ali Khamenei în primele lovituri ale operațiunii comune SUA–Israel a aruncat Republica Islamică în cea mai vulnerabilă situație de la Revoluția din 1979, potrivit unei analize realizate de BBC, care arată că evoluțiile din următoarele zile vor fi decisive pentru viitorul regimului.
Operațiunea militară a vizat conducerea politică și militară a Iranului, într-un efort descris de Washington drept menit să paralizeze structura de comandă a statului.
La scurt timp după apariția informațiilor privind moartea lui Khamenei, în unele orașe iraniene au fost raportate scene izolate de celebrare, iar reacții similare au apărut în rândul diasporei.
Pentru o parte a societății, dispariția liderului suprem a fost percepută ca „o ruptură istorică”, o schimbare pe care ani de proteste și rezistență civică nu au reușit să o producă.
Președintele american Donald Trump a îndemnat populația iraniană să „preia controlul asupra guvernului”, iar premierul israelian Benjamin Netanyahu a afirmat că schimbarea regimului este „posibilă și de dorit”.
Analiza arată însă că, deși faza militară a operațiunii a fost bine coordonată, răspunsul politic și social din interiorul Iranului rămâne imprevizibil.
Atacurile inițiale au eliminat mai mulți comandanți de rang înalt și au afectat centre de comandă, reducând capacitatea de coordonare a autorităților iraniene și forțând luarea deciziilor în regim de criză.
Cu toate acestea, Iranul și-a demonstrat capacitatea de reacție.
În primele două zile, forțele iraniene au lansat atacuri asupra unor baze americane din state arabe și asupra Israelului.
Pentru prima dată, au fost vizate și obiective civile din regiune, inclusiv zone din Dubai și un aeroport din Kuweit, extinzând semnificativ aria conflictului.
Analiza evidențiază mai multe evoluții posibile:
Consolidarea regimului, dacă Garda Revoluționară și aparatul de securitate rămân unite și mențin controlul;
Escaladare regională, în cazul implicării grupărilor aliate Iranului din Orientul Mijlociu, pentru a obține un avantaj în negocieri;
Dezintegrare internă, dacă protestele se amplifică și apar fisuri în rândul forțelor de securitate, ceea ce ar putea face irelevant procesul constituțional de succesiune.
Potrivit analizei, Republica Islamică se află într-o poziție mai slabă decât înaintea atacurilor, după pierderea liderului central și a unor comandanți-cheie, dar continuă să dispună de instituții funcționale, forțe armate și capacitatea de a riposta.
„Toate scenariile rămân deschise”, iar direcția evenimentelor va depinde de capacitatea autorităților de a menține controlul intern, de amploarea eventualelor proteste și de evoluția confruntărilor militare.
Clarificarea situației este așteptată în zilele următoare, pe măsură ce actorii implicați își testează limitele militare și politice într-un context regional extrem de volatil.