Aproximativ 2.600 de persoane, inclusiv reprezentanți din peste 90 de țări, au participat la un eveniment memorial în Parcul Păcii din Nagasaki, unde primarul Shiro Suzuki, prim-ministrul Shigeru Ishiba și invitați au ținut discursuri, scrie AP. La ora 11:02, exact ora la care bomba cu plutoniu a explodat deasupra orașului Nagasaki, participanții au ținut un moment de reculegere în timp ce suna un clopot.
Zeci de porumbei, simbol al păcii, au fost eliberați după un discurs al lui Suzuki, ai cărui părinți sunt supraviețuitori ai atacului. El a spus că amintirile orașului despre bombardament sunt „o moștenire comună și ar trebui transmise generațiilor viitoare” în Japonia și în afara ei.
Shiro Suzuki, a îndemnat lumea să „oprească imediat conflictele armate”. „Au trecut optzeci de ani și cine și-ar fi putut imagina că lumea va deveni așa? O criză care ar putea amenința supraviețuirea umanității, cum ar fi un război nuclear, se profilează asupra fiecăruia dintre noi, cei care trăim pe această planetă”, a spus primarul.
„Criza existențială a umanității a devenit iminentă pentru fiecare dintre noi, cei care trăiesc pe Pământ”, a spus Suzuki. „Pentru a face din Nagasaki ultimul loc al unui bombardament atomic, acum și pentru totdeauna, vom merge mână în mână cu cetățenii lumii și ne vom dedica toate eforturile abolirii armelor nucleare și realizării păcii mondiale veșnice.”
Hiroshi Nishioka, un supraviețuitor în vârstă de 93 de ani, aflat la doar trei kilometri de locul unde a explodat bomba, le-a povestit participanților la ceremonie despre oroarea la care a fost martor în adolescență.
„Chiar și cei norocoși [care nu au fost grav răniți] au început treptat să sângereze din gingii și să-și piardă părul, iar unul după altul au murit. Chiar dacă războiul se terminase, bomba atomică a adus o teroare invizibilă”, și-a amintit el.
Aproximativ 74.000 de oameni au fost uciși în orașul portuar din sud-vestul țării, pe lângă cei 140.000 uciși la Hiroshima. Câteva zile mai târziu, pe 15 august 1945, Japonia a capitulat, marcând sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Istoricii au dezbătut dacă bombardamentele au salvat în cele din urmă vieți, punând capăt conflictului și evitând o invazie terestră. Dar aceste calcule au însemnat puțin pentru supraviețuitori, cunoscuți sub numele de hibakusha, mulți dintre ei luptând cu decenii de traume fizice și psihologice, precum și cu stigmatizare.
Pentru această comemorare, Associated Press a republicat fotografiile extraordinare ale unui supraviețuitor al atacului.
Sumiteru Taniguchi, care a murit în 2017, avea 16 ani când un B-29 american a lansat bomba asupra orașului. Cicatricile de pe spatele său, ars de explozie, au mărturisit tăcut despre acea zi.
Fotografiile, publicate inițial în 2015 de Eugene Hoshiko, de la AP Tokyo, arată mai mult decât rămășițe ale unei traume extreme. Taniguchi le-a considerat avertismente, astfel încât nimeni să nu poată spune că nu a văzut rezultatele oribile ale războiului nuclear.
Chiar și după moartea sa, moștenirea lui Taniguchi dăinuie. În calitate de copreședinte al Nihon Hidankyo, o organizație japoneză a supraviețuitorilor bombardamentelor atomice americane de la Hiroshima și Nagasaki, timp de decenii a contribuit la conducerea activiștilor care militau pentru eliminarea armelor nucleare.
Când Nihon Hidankyo a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2024, mulți și-au amintit de vocea calmă și neclintită a lui Taniguchi și de cicatricile pe care a refuzat să le ascundă.
Iată povestea publicată în 2015, la cea de-a 70-a comemorare a atacurilor:
Chinuindu-se puțin, cu un braț stâng care nu s-a îndreptat niciodată, Sumiteru Taniguchi și-a scos încet maieul de pe corpul său fragil pentru a le arăta celor doi vizitatori cicatricile sale de la atacul cu bomba atomică de la Nagasaki.
Timp de 70 de ani, a trăit cu ele, o rețea de răni care îi acoperă cea mai mare parte a spatelui și rămășițele a trei coaste care au putrezit pe jumătate și îi apasă permanent plămânii, îngreunându-i respirația. Soția sa încă aplică o cremă hidratantă în fiecare dimineață pentru a reduce iritația cicatricilor. Nu trece o zi fără durere.
Avea 16 ani și lucra ca poștaș când explozia puternică l-a aruncat de pe bicicletă. Se afla la aproximativ 1,8 kilometri de locul în care a detonat „Fat Man”. Vorbind cu o voce slabă, dar cu oarecare efort, el a povestit cum a rătăcit timp de trei zile amețit, fără să știe de gravitatea rănilor sale. A simțit ceva ca o pânză zdrențuită atârnând de spate, umăr și braț: era pielea lui.
Următoarele 21 de luni avea să le petreacă întins pe burtă, primind tratament pentru arsurile de spate, carnea în descompunere și oasele expuse. Pierzându-și cunoștința, a auzit asistentele care treceau pe hol întrebându-se una pe alta dacă băiatul mai respira. Gândul lui era doar: „Omorâți-mă.”
Pentru că a stat nemișcat atât de mult timp, pe măsură ce unul dintre oasele brațului său a crescut, a blocat articulația de la cot, astfel încât nu putea extinde complet brațul.
Taniguchi speră că nimeni altcineva nu va trebui să sufere de pe urma armelor nucleare. El conduce un grup de supraviețuitori ai atacului nuclear din Nagasaki care luptă împotriva proliferării nucleare, deși bătrânețea și pneumonia îl împiedică să joace un rol activ. După atâția ani, cuvintele sale sunt nuanțate de frustrare. „Vreau ca acesta să fie sfârșitul”, a spus el, punându-și la loc cămașa.
Clopotele duble ale catedralei din Nagasaki au sunat la unison, sâmbătă, la catedrala Urakami, pentru prima dată în 80 de ani, la ora 11.02, potrivit The Guardian.
Clădirea din cărămidă roșie, cu clopotnițele sale duble, aflată în vârful unui deal, a fost reconstruită în 1959, după ce a fost aproape complet distrusă în explozia de la doar câteva sute de metri distanță. Doar unul dintre cele două clopote ale sale a fost recuperat din dărâmături. Cu fonduri de la enoriași americani, a fost construit un nou clopot.
Preotul Catedralei Urakami, Kenichi Yamamura, a spus că restaurarea clopotului „arată măreția umanității”.
„Nu este vorba despre a uita rănile trecutului, ci despre a le recunoaște și a lua măsuri pentru a repara și reconstrui, iar în acest proces să lucrăm împreună pentru pace”, a spus Yamamura.
De asemenea, el vede clopotele ca pe un mesaj către lumea zguduită de multiple conflicte și prinsă într-o nouă cursă frenetică a înarmărilor.
„Nu ar trebui să răspundem la violență cu violență, ci mai degrabă să demonstrăm prin modul nostru de viață, prin rugăciunea noastră, cât de lipsit de sens este să iei viața altcuiva”, a spus el.
Un profesor universitar american, al cărui bunic a participat la Proiectul Manhattan, care a dezvoltat primele arme nucleare, a condus proiectul clopotelor.
În timpul cercetărilor sale din Nagasaki, un creștin japonez i-a spus că ar dori să audă cele două clopote ale catedralei sunând împreună în timpul vieții sale.
Inspirat de idee, James Nolan, profesor de sociologie la Williams College din Massachusetts, a început o o serie de prelegeri de un an despre bomba atomică în Statele Unite, în principal în biserici. A reușit să strângă 125.000 de dolari de la catolicii americani pentru a finanțeze noul clopot.