Revolta tinerilor din Madagascar a fost deturnată de Rusia. Un tipar de influență repetat pe continentul african

Madagascar este cea mai recentă țară care a urmat acest traseu. În octombrie anul trecut, după săptămâni de tulburări provocate de lipsa apei și a energiei electrice, președintele Rajoelina a părăsit statul insular. Un colonel a preluat puterea, promițând organizarea unor alegeri, iar în câteva săptămâni mercenari veniți de la Moscova au sosit pentru a sprijini noua juntă militară.

În zilele tensionate de după înlăturarea lui Rajoelina, tinerii protestatari, plini de speranță, credeau că au schimbat viitorul țării lor. Însă, nouă luni mai târziu, în lipsa unui calendar clar pentru revenirea la guvernarea civilă, aceștia se tem că un regim corupt a fost înlocuit cu un altul și că revoluția lor ar putea servi mai degrabă intereselor Kremlinului decât propriilor aspirații.

Fanilo, un student la medicină în vârstă de 22 de ani care a participat la demonstrațiile de anul trecut, se declară dezamăgit. „Nimeni nu ne mai ascultă”, a declarat el pentru The Times din Antananarivo, capitala țării. „Nu am prea multă încredere în acest nou regim și simt că țara mea se scufundă și mai adânc. Au revenit întreruperile de curent, iar guvernul ia decizii și mai absurde.”

În loc să colaboreze cu liderii civili pentru respectarea calendarului promis privind organizarea alegerilor, liderul juntei, colonelul Michael Randrianirina, a primit delegații rusești și a efectuat o vizită la Moscova în luna februarie, unde s-a întâlnit cu președintele Vladimir Putin. Prin această apropiere, Madagascar a rupt o politică de zeci de ani, în care liderii malgași s-au orientat în principal către Paris, fosta putere colonială.

Rusia își consolidează influența în Madagascar prin sprijin militar și acces la resurse strategice

De atunci, Rusia a trimis consilieri militari și armament și a sprijinit formarea unui nou partid politic pro-Moscova. „A existat o cerere de securitate, iar Rusia a răspuns la ea”, a declarat Thierry Vircoulon, reprezentant al Institutului Francez de Relații Internaționale. El a descris regimul drept „paranoic” în privința unei posibile contra-lovituri de stat, o temere evidențiată în aprilie, când procurorii au anunțat dejucarea unui presupus complot de asasinare a lui Randrianirina, în care ar fi fost implicat unul dintre propriii săi colonei. Vircoulon estimează că aproximativ 100 de mercenari ai Corpului African Rus, succesorul grupului Wagner, se află în Madagascar, unde asigură protecția liderului juntei și pregătesc trupele acesteia.

La Paris s-a manifestat îngrijorare față de aceste evoluții, având în vedere pierderea influenței Franței în fostele sale colonii din Mali, Burkina Faso și Niger, unde juntele militare au expulzat trupele franceze și s-au orientat ulterior către Moscova. Madagascar a expulzat recent un diplomat francez în legătură cu un presupus complot de destabilizare, pe fondul zvonurilor, negate de Paris, potrivit cărora mercenari francezi ar fi activat pe insulă.

Relațiile, a afirmat Vircoulon, sunt acum marcate de „neîncredere reciprocă”, o ruptură care convine Kremlinului, care „este întotdeauna dornic să regleze conturile cu Franța în Africa”. Pentru Moscova, Madagascar oferă o perspectivă diferită față de regiunea Sahel, devastată de război. Nu există nicio insurgență jihadistă de combătut acolo, însă poziția strategică și bogăția minerală a insulei au devenit din ce în ce mai valoroase pe măsură ce războiul din Ucraina, conflictul cu Iranul și perturbările din transportul maritim global au remodelat comerțul internațional.

Insula se află de-a lungul Canalului Mozambic, prin care trece aproape o treime din țițeiul mondial, și deține zăcăminte importante de grafit, cobalt, nichel și minerale din categoria pământurilor rare, esențiale pentru fabricarea bateriilor destinate vehiculelor electrice, a produselor electronice și a tehnologiilor militare.

Madagascar își schimbă direcția energetică și geopolitică, apropiindu-se de Rusia

Într-o altă schimbare evidentă, parlamentul din Antananarivo a transferat în această lună controlul asupra importurilor de combustibil ale insulei către o nouă companie de stat, punând capăt unui sistem vechi de 25 de ani, gestionat de firme occidentale, printre care TotalEnergies și Vitol.

Analiștii au afirmat că această măsură ar putea deschide calea pentru importurile de petrol rusesc sancționat, expunând, în același timp, întreprinderile malgașe, de la companii aeriene până la companii miniere, riscului unor sancțiuni occidentale.

Moscova a propus, de asemenea, construirea unor instalații de stocare a combustibilului pe insulă și și-a exprimat interesul pentru o bază navală dezafectată din Antsiranana, situată în extremitatea nordică a insulei, cu vedere spre rutele maritime dintre Africa și regiunea Indo-Pacific.

Pentru Rusia, această evoluție reprezintă într-o anumită măsură o revenire într-o zonă unde a avut influență în trecut: în anii 1970 și 1980, guvernul marxist al Madagascarului s-a aliniat Uniunii Sovietice, care a înarmat insula și i-a furnizat petrol, pe măsură ce influența colonială franceză începea să scadă.

Cu toate acestea, pentru mulți malgași, interesul geopolitic reînnoit față de insula lor nu reprezintă un motiv de liniște. Madagascarul a oscilat între crize politice și guverne civile fragile încă de la obținerea independenței față de Franța, în 1960.

Rajoelina, în vârstă de 52 de ani, președintele destituit, a preluat puterea pentru prima dată cu sprijinul armatei, în urma protestelor din 2009. Ulterior, el a câștigat două alegeri, ultima în 2023, înainte de a fi, la rândul său, înlăturat de proteste. În prezent, acesta trăiește în exil în Dubai.

Un model repetat în Africa: promisiunea schimbării și revenirea influenței ruse

O astfel de instabilitate a fost exploatată în repetate rânduri de Rusia în întreaga Africă, pe măsură ce aceasta se infiltrează în vidurile politice și oferă protecție conducătorilor aflați în dificultate, în schimbul influenței și al accesului la resurse sau poziții strategice.

De asemenea, nu este prima dată când protestatarii sunt înșelați de o armată care se prezintă drept aliat. În Egipt, în 2013, și în Sudan, în 2019, revoltele populare au fost absorbite de generalii care pretindeau că le susțin. „Următoarele alegeri ar trebui să aibă loc în noiembrie 2027, dar, la nouă luni distanță, nu vedem nimic concret, începând chiar cu agenda electorală”, a spus Sariaka, în vârstă de 42 de ani, care s-a numărat printre demonstranții de anul trecut.

„Același lucru este valabil și pentru consultările naționale așteptate încă din octombrie. Nu am încredere în promisiunile [juntei].” „Rămânem vigilenți”, a adăugat ea. „Plecarea lui Rajoelina a fost partea ușoară, dar sistemul mafiot este adânc înrădăcinat la toate nivelurile statului.”