Potrivit unei analize bazate pe datele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), România se numără printre statele în care vârsta standard de pensionare va crește semnificativ până spre sfârșitul anilor 2060.
Conform analizei publicate de Euronews pe baza raportului OECD Pensions at a Glance 2025, bărbații din România care au intrat pe piața muncii în 2024 sunt așteptați să se pensioneze la 67 de ani, față de aproximativ 65 de ani în prezent. Și în cazul femeilor este estimată o creștere importantă, până la aceeași vârstă de 67 de ani, ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari majorări prognozate din Uniunea Europeană.
La nivelul Uniunii Europene, vârsta standard de pensionare este în prezent de 64,7 ani pentru bărbați și 64 de ani pentru femei. Pentru generația care a început să lucreze în 2024, media europeană este estimată să urce la 66,7 ani pentru bărbați și 66,4 ani pentru femei, adică o creștere de aproximativ doi ani.
Potrivit OCDE, două treimi dintre statele europene vor majora vârsta de pensionare pentru bărbați, iar aproape trei sferturi vor face același lucru și în cazul femeilor.
Cea mai spectaculoasă creștere este prognozată în Danemarca, unde vârsta standard de pensionare ar putea ajunge la 74 de ani, cea mai ridicată din Europa.
În Italia, Țările de Jos, Suedia, Cipru și Estonia, oamenii ar putea ieși la pensie la 70-71 de ani. La polul opus se vor afla în continuare Luxemburg și Slovenia, unde bărbații ar urma să se pensioneze la 62 de ani, iar Polonia va rămâne țara cu cea mai redusă vârstă de pensionare pentru femei, de 60 de ani.
Specialiștii explică faptul că sistemele publice de pensii sunt tot mai afectate de îmbătrânirea populației și de creșterea speranței de viață.
Raportul OCDE estimează că până în 2050 vor exista 52 de persoane cu vârsta de peste 65 de ani la fiecare 100 de persoane cu vârste între 20 și 64 de ani, comparativ cu 33 în prezent. În anul 2000, raportul era de doar 22 la 100.
În aceste condiții, multe guverne aleg să majoreze treptat vârsta de pensionare pentru a menține sustenabilitatea sistemelor publice de pensii, în loc să reducă valoarea pensiilor sau să crească semnificativ contribuțiile sociale. Pentru România, tendința este similară cu cea din restul Europei, pe fondul îmbătrânirii populației și al presiunii tot mai mari asupra bugetului de pensii.