„Romanilor, nu va mai alegeti conducatori care nu-si iubesc tara!”. 30 de ani de la moartea lui Petre Tutea

Filosoful si teoreticianul Petre Tutea s-a nascut la 6 octombrie 1902, la Boteni, judetul Arges. A inceput studiile gimnaziale la Gimnaziul „Dinicu Golescu” din Campulung, pe care le-a incheiat, in urma izbucnirii razboiului, la Liceul „George Baritiu” din Cluj (1920-1923), conform volumului „Dictionarul General al Literaturii Romane” (Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2009).

Absolvent al Facultatii de Drept (1923-1926) in cadrul aceleiasi universitati, unde a sustinut si doctoratul in drept administrativ in 1929, cu mentiunea ”Magna cum laude”, potrivit Agerpres.

A lucrat ca functionar la o judecatorie din Judetul Hunedoara, referent in Ministerul Comertului si Industriei, atasat la Legatia Economica Romana din Berlin (1933-1934), prilej cu care a studiat cursuri de politologie la Universitatea „Friedrich Wilhelm”, sef de sectie in Ministerul Economiei Nationale (1936-1939), sef de sectie si ulterior director in Ministerul Comertului Exterior (1940-1941), sef de sectie in Ministerul Apararii Nationale (1941-1944) si director de studii in Ministerul Economiei Nationale (1944-1948), indica sursa citata.

In 1929 a debutat cu un pamflet in „Chemarea tinerimii romane”, publicatie a Partidului National Roman, unde, pana in 1932, publica si sub pseudonimul „Observator”. Scrie la saptamanalul „Stanga” (1932-1933), unde semneaza cu pseudonimul P. Boteanu. Publica, in 1935, alaturi de Sorin Pavel, Ioan Craciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu si Petre Ercuta, „Manifestul revolutiei nationale”.

Incepe in 1938 o prodigioasa colaborare la „Cuvantul”, care va reprezenta o parte din fundamentul condamnarii sale, alaturi de functiile detinute in ministere, din 1948 – fara sa existe un proces in acest sens – la Ocnele Mari si apoi la Jilava. A fost eliberat in 1953, fiind arestat ulterior in 1956, sub acuzatia de uneltire impotriva ordinii sociale, pentru care primeste zece ani de inchisoare. In 1959 ii este intentat un nou proces, de aceasta data fiind condamnat la 18 ani de munca silnica. A fost eliberat in urma Legii din 1964 privind amnistia generala.

A elaborat numeroase proiecte, eseuri si dialoguri filosofice, teologice si antropologice, majoritatea ramase in manuscris. In perioada comunista a semnat texte de mici dimensiuni in revistele „Tribuna” si „Familia”. Este redescoperit dupa 1989 de media din Romania prin intermediul a numeroase documentare si interviuri-eveniment.

Dintre scrierile sale amintim: „Batranetea si alte texte filosofice” (Bucuresti, 1992); „Mircea Eliade” (Oradea, 1992); „Intre Dumnezeu si neamul meu” (Bucuresti, 1992); „Omul” (tratat de antropologie crestina, vol I-II, Iasi, 1992-1993); „Philosophia perennis” (Bucuresti, 1992); „Proiectul de tratat” (Brasov-Chisinau, 1992); „Reflectii religioase asupra cunoasterii” (Bucuresti, 1992); „Lumea ca teatru. Teatrul seminar” (Bucuresti, 1993); „321 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea” (Bucuresti, 1993); „Nelinisti metafizice” (Bucuresti, 1994); „Filosofia nuantelor” (Iasi, 1995); „Ieftinirea vietii. Medalioane de antropologie economica” (Bucuresti, 2000); „Ultimile dialoguri cu Petre Tutea” (Norcross, SUA, 2000); „Reforma nationala si cooperare” (Bucuresti, 2001); „Anarhie si disciplina fortei” (Bucuresti, 2002), conform volumului „Dictionarul General al Literaturii Romane”.

Petre Tutea s-a stins din viata la Bucuresti, la 3 decembrie 1991. A fost inmormantat in cimitirul din localitatea natala – Boteni.

Vorbe memorabile ale lui Petre Tutea:

1. Acum, mai la batranete, pot sa spun ca fara Dumnezeu si fara nemurire nu exista adevar.

2. Nu am fost si nu sunt antisemit, pentru ca ar insemna sa fiu anticrestin. Pentru ca, sa fim cinstiti, Christos nu e din Falticeni.

3. Exista o carte a unui savant american care incearca sa motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiinta cum am eu nevoie de Securitate.

4. Eu m-as intalni cu Cioran in nelinistile mele, care seamana cu ale lui, iar el s-ar intalni cu misticismul meu in lirismul lui. Ceea ce e ciudat la Cioran nu e nelinistea de a fi om, ci nelinistea de a fi roman.

5. Constitutia liberala din 1923 nu e o opera, e o capodopera. Un rege puternic, infasurat intr-un stat al normelor liberale: separatia puterilor si libertati cate doreste nea Nita; nici nu poate duce atatea libertati!

6. De creat, doar zeul creeaza, iar omul imita. Eu cand citesc cuvantul „creatie“ – literara, muzicala, filozofica – lesin de ras. Omul nu face altceva decat sa reflecte in litere, in muzica sau in filozofie petece de transcendenta.

7. A fi crestin inseamna a cobori Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sunt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gandit real, e inaplicabil tocmai pentru ca e absolut.

8. Suveran fata de natura, supus Divinitatii, nemuritor si liber prin depasirea extramundana a conditiei sale – acesta este omul crestin.

9. Iisus Christos este eternitatea care puncteaza istoria.

10. Eu, cat as fi de aristocrat in gandire, politic trebuie sa fiu democrat. Masa e absoluta; fiecare prost luat in parte e un prost si atat. Dar toti prostii astia, luati impreuna, sunt un principiu istoric.

11. In fata lui Dumnezeu, geniul e var primar cu idiotul.

12. Binele si raul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu fata de oameni.

13. Eminescu, despre care Iorga spunea ca-i expresia integrala a natiunii romane, iar Blaga ca reprezinta „ideea platonica de roman“, e romanul absolut. L-am definit eu: suma lirica de voievozi.

14. Dumnezeu e roman. Sau daca nu, sunt impotriva lui.

15. Eu incerc o experienta: incerc sa ma deparazitez de filozofie, de paduchernita metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, desi face filozofie. Un prieten al meu zice: te deparazitezi, dar folosesti sculele ei. Da, dar daca ma urc in tren nu inseamna ca zeul meu este calea ferata.

16. Babele evlavioase merg la absolut rugandu-se, iar filozoful trancanind silogisme.

17. Mare noroc ca exista oameni care sunt idioti! Functia idiotului e pozitiva, pentru ca fara el n-am intelege nici geniul, nici normalitatea. Pai cum am cunoaste noi un om pe care-l numim desavarsit daca n-ar fi prezenti astia, idiotii?

18. Calinescu, fata de Nae Ionescu, nici n-a existat; n-avea vocatie filozofica nici cat un maturator. Nae Ionescu nu se masura in vremea lui cu nimeni. Era el insusi.

19. Eu am citit „Critica ratiunii pure“ a lui Kant, ca student, si am inlemnit de emotie. Acum am fata de ea, ca mistic biblic, consideratia pe care am avut-o fata de „Informatia Bucurestiului“. Dar a trebuit sa fac 80 de ani…

20. Legionarismul era in insesi ideile epocii, dar legionarismul nu putea sa iasa castigator deoarece avea la baza lui o eroare – nationalismul absolut, care este impracticabil. De la excesul de nationalism li s-a tras sfarsitul legionarilor.

21. Am dorit dintotdeauna sa fac o teza de doctorat cu tema „Aflarea in treaba ca metoda de lucru la romani“.

22. Poporul roman nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. Ca n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, vifornita din spatiul in care s-a desfasurat istoric poporul roman ne arata ca suntem unul din marile popoare ale Europei. Care cronicar spune, Costin, parca – n-am fost noi „in calea rautatilor“? A reusit vreo invazie sa-si impuna stilul si credintele aici?

23. Un tampit mai mare ca mine nu exista. Sa faci 13 ani de temnita pentru un popor de idioti! De asta numai eu am fost in stare. (declaratie facuta dupa alegerile din 20 mai 1990).

24. Romanilor, nu va mai alegeti conducatori care nu-si iubesc tara!