Rusia ii REGRETA pe Saddam si Gaddafi. Sunt TIRANII cea mai buna solutie pentru tarile din Orientul Mijlociu?

analize

Cand cuplul dictatorial Saddam Hussein-Hafez al-Assad conducea Irak, respectiv Siria, putini ar fi crezut ca, peste timp, acest tip de presedinti va fi privit cu nostalgie. Si totusi, astazi, cand haosul a pus stapanire pe Orientul Mijlociu, nostalgia dupa dictatori s-a transformat in moda, scrie jurnalistul David Blair intr-un material pentru The Telegraph.

Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei e un adept al acestui tip de nostalgie. „Saddam Hussein, omorat. Este Irak un loc mai stabil, un loc sigur?”, intreba Lavrov anul trecut. „Gaddafi, ucis. Este Libia un loc mai sigur? Acum il demonizam pe Assad”, spunea tot el.

In acest zile, auzim tot mai des lucruri asemanatoare in discutiile private dintre politicienii occidentali. Ei spun ca numai dictatorii pot conduce in Orientul Mijlociu. La putere trebuie sa fie tirani, pentru a tine in frau tari ca Siria sau Irak. Da, acestia vor rupe cateva capete, dar uitati-va cate capete sunt sparte acum, cu ei dati jos de la putere!

In spatele acestor sustineri, se ascunde certitudinea unora ca ordinea trebuie sa domine intotdeauna in fata legii si dreptatii. Tiranului nu i se poate impune aplicarea corecta a legii, dar macar el asigura ordinea. Un asemenea om trebuie sa fie sprijnit, pentru ca o inlaturare a lui este similara cu o prabusire a ordinii, ceea ce, dintre toate relele, este cea mai rea iesire.

Acest argmuent nu are niciun fundament. Cazul dictatorilor arabi este inteles gresit. Daca sunteti de acord ca ordinea trebuie sa primeze inaintea legii si daca sunteti de acord ca Saddam si Gaddafi, inainte de toate, mentineau ordinea, atunci sunteti intr-o eroare de proportii. Tiranii erau muritori.

La momentul caderii lor, atat Saddam cat si Gaddafi erau mai aproape de sfarsit, decat de inceput. Cand ceasul i-a sosit lui Saddam, in 2003, el fusese deja vicepresedinte si presedinte timp de 35 de ani. Gaddafi, cand a fost ucis, in 2011, avea in spate o domnie de 42 de ani.

Cand „Liderul nemuritor” arata ca este muritor, in final, doar cu un plan bine pus la punct si o succesiune bine planificata catastrofa poate fi evitata. Dar acest lucru este ceva ce dictatorii sunt programati genetic sa il incurce. De-a lungul anilor, tiranii amenintati se confrunta cu o dilema mare: sa pregateasca un urmas si sa vada cum acesta se transforma intr-un rival pentru putere sau sa nu faca nimic si sa riste ca haosul sa se instaureze dupa caderea sa?

Despotii isi consuma energia cu scopul de a-si inlatura concurentii, vor sa monopolizeze puterea si sa nu creada in nimeni. Deci, tiranul alege a doua optiune, mai ales ca el nu va suferi din cauza consecintelor.

La momentul prabusirii lor, atata Saddam, cat si Gaddafi nu aveau succesori pregatiti. Haosul ce a urmat dupa era inevitabil. In spiritul adevarului, interventiile occidentale care i-au inlaturat pe ambii, s-ar putea sa fi accelerat putin procesul. Stabilitatea care se bazeaza doar pe bataile inimii unui om nu e stabilitate, iar creionarea tiranilor arabi ca aducatori de stabilitate este un mit.

Cand Marea Britanie si Franta au intervenit in Libia, Gaddafi era deja amenintat de propriul popor. Daca ar fi ramas pe loc pentru a se lupta pentru viata sa, Gaddafi ar fi transformat Libia intr-un iad. Astazi, ISIS s-a instaurat si in Siria. Dar Gaddafi, lasat in pace, ar fi putut sa aduca intentionat ISIS aici, pentru a pune Occidentul sa aleaga intre el si jihadisti.

In acelasi timp, un exemplu de dictator care aduce stabilitate poate fi gasit in vecinul Egipt, unde presedintele Abdel Fattah el-Sisi a instaurat „mubarakismul fara Mubarak”. Soarta tanarului student italian gasit mort pe strada in Egipt, torturat intr-un mod barbar, arata multe despre procedeele folosite de regimul de la Cairo.

Deci, care e raspunsul? Inlaturarea dictatorului aduce astazi haos. Sustinerea lui aduce necazurile de maine si, in acelasi timp, un pret ingrozitor de platit pentru oameni. Cei care cred ca tiranii sunt un raspuns, presupun ca rezolvarea problemei este conducerea catorva state arabe.

Adevarul este altul. Anumite zone din Orientul Mijlociu sunt chiar neguvernabile, iar ceea ce putem face este sa indreptam situatia si sa minimizam riscurile. Uneori, la fel ca in Libia, inlaturarea dictatorului este benefica, inainte de a aduce si mai mult rau. Dar sa nu credeti mereu ca fiecare problema are si o rezolvare.

Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook

Mai mult despre: , , ,

Comentarii: