Rusia pierde controlul epidemiei de HIV pe fondul războiului și al represiunii

Adaugă ca sursă preferată pe Google

În pofida stigmatizării persistente a persoanelor care trăiesc cu HIV, ea a decis să vorbească deschis despre diagnosticul său și să-și transforme experiența într-un demers de informare și de combatere a prejudecăților, relatează The Moscow Times.

Cunoscută sub numele de scenă Neksusha, Aleksandrova, în vârstă de 23 de ani, și-a format un public online fidel, având aproximativ 90.000 de abonați pe YouTube și peste 213.000 de ascultători pe lună pe Spotify. În pofida stigmatizării persistente asociate HIV, ea a decis să-și facă public diagnosticul pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la această infecție.

Afecțiunea care poate destabiliza coloana și duce la dureri persistente

SUA schimbă jocul în Venezuela. China riscă să piardă miliarde de dolari

„Nu consum droguri și nu practic munca sexuală. Pur și simplu s-a întâmplat. Sunt de un an într-o relație monogamă, iar partenerul meu este HIV-negativ”, le-a declarat ea jurnaliștilor la acea vreme.

„Mi-am dat seama că am obosit să tac. Am o platformă și vreau să-mi folosesc povestea pentru a-i ajuta pe alții”, a spus cântăreața. De atunci, Neksusha a vorbit deschis despre HIV și și-a folosit conturile de pe rețelele sociale pentru a-și informa publicul din Rusia.

Neksusha se numără printre zecile de mii de persoane din Rusia care trăiesc cu HIV, virusul care provoacă SIDA.

Date oficiale și statistici contradictorii

În 2026, autoritățile ruse au anunțat că rata noilor infectări a coborât la un minim istoric. Experții susțin însă că statisticile oficiale ascund o criză de sănătate publică gravă încă dinaintea invaziei pe scară largă a Ucrainei, care s-a înrăutățit pe fondul războiului și al presiunilor tot mai mari asupra grupurilor vulnerabile.

Rusia s-a situat în 2021 pe locul al cincilea în lume în funcție de ponderea noilor infectări cu HIV, cu 3,9% din totalul cazurilor noi înregistrate la nivel mondial, potrivit Programului comun al Națiunilor Unite privind HIV și SIDA. Pentru anii mai recenți nu a fost publicat un clasament mondial actualizat pe țări.

Evaluarea situației actuale din Rusia este complicată și de faptul că sursele oficiale prezintă cifre diferite. Nici datele naționale privind mortalitatea asociată HIV nu mai sunt ușor accesibile, după ce Rusia a încetat să publice o serie de statistici demografice.

Ministerul rus al Sănătății a anunțat în iunie că incidența HIV s-a înjumătățit față de 2016 și a estimat la 931.000 numărul persoanelor care trăiesc cu acest virus.

În 2016, ministerul raportase 860.000 de cazuri de HIV înregistrate, deși experții apreciau atunci că numărul real s-ar fi putut situa între 1,5 și două milioane.

Agenția rusă pentru protecția consumatorilor, Rospotrebnadzor, a estimat că numărul ajunsese la 1,23 milioane în decembrie 2025. Alte evaluări indicau aproximativ 1,25 milioane de pacienți HIV-pozitivi în același an.

Experții afirmă că modul în care Rusia organizează testarea ar putea ascunde amploarea reală a epidemiei.

„Rusia a fost întotdeauna o țară în care s-au efectuat multe teste HIV, însă problema este că investițiile în testare au fost adesea repartizate greșit. Un număr mare de persoane au fost testate prin sistemul general de sănătate, de exemplu pacienții înainte de internare și cei care merg la policlinici”, a declarat Evgheni Pisemski, redactor-șef al publicației queer Parni Plus.

„Pentru a controla epidemia, este esențial ca testarea să vizeze tocmai grupurile în care riscul de transmitere a HIV este mai mare, precum bărbații gay și bisexuali, persoanele transgender, consumatorii de droguri și lucrătorii sexuali”, a explicat Pisemski pentru The Moscow Times. „Acestea sunt exact grupurile cu care autoritățile nu reușesc să lucreze în mod corespunzător.”

În consecință, statisticile oficiale privind noile cazuri de HIV nu pot fi considerate pe deplin credibile, a susținut el.

„Pur și simplu nu știm ce se întâmplă acum în grupurile în care epidemia se răspândește de regulă cel mai intens și asupra cărora ar trebui concentrate măsurile de prevenție într-un sistem de sănătate publică funcțional”, a adăugat Pisemski.

Presiuni asupra organizațiilor care luptă împotriva HIV

Numeroase organizații care oferă servicii de prevenire a HIV și sprijin pentru grupurile vulnerabile au fost obligate să plece din Rusia sau au fost supuse presiunilor autorităților. Unele au fost desemnate „agenți străini” din cauza finanțării occidentale, iar altele au fost pur și simplu interzise.

Chiar înaintea războiului pe scară largă împotriva Ucrainei, „HIV devenise deja o problemă politică”, a afirmat Pisemski.

Organizația sa Phoenix Plus, axată pe problematica HIV, a lucrat timp de 14 ani cu persoane care consumă droguri și cu membri ai comunității LGBTQ+. Aceasta a fost obligată să-și înceteze activitatea în 2020, după ce autoritățile ruse au desemnat-o „agent străin”.

În 2025, Rusia a declarat Fundația Elton John pentru combaterea SIDA, una dintre cele mai mari organizații caritabile din lume implicate în lupta împotriva HIV și SIDA, precum și Coaliția Eurasiatică pentru Sănătate, Drepturi, Gen și Diversitate Sexuală drept „organizații indezirabile”. Această încadrare le interzice grupurilor care activează în Rusia să colaboreze cu ele sau să participe la activitățile lor.

Restricțiile împotriva inițiativelor străine și presiunile financiare sporite au obligat, de asemenea, organizațiile ruse care luptă împotriva HIV să-și reducă activitatea, a declarat Maksim Malîșev, fost coordonator de asistență socială în cadrul Fundației Andrei Rîlkov, care sprijinea persoanele dependente de droguri și desfășura programe de prevenire a HIV.

„Multe fundații și inițiative civice erau finanțate prin granturi străine. Acum este aproape imposibil să mai obții asemenea fonduri, deoarece numeroase organizații străine au fost interzise în Rusia. Singura finanțare disponibilă este cea internă”, a spus Malîșev, subliniind că aceasta este foarte limitată.

Fundația Andrei Rîlkov s-a închis în 2023, după ce fusese desemnată „agent străin”.

Fundația SPID Center, cunoscută și sub numele de Centrul SIDA, și-a închis filiala din Nijni Novgorod în 2025, după ce nu a reușit să obțină un grant prezidențial. Organizația continuă totuși să aibă birouri la Moscova și Sankt Petersburg.

Fundația Shagi, care oferă de peste 20 de ani servicii de prevenire a HIV și sprijin persoanelor HIV-pozitive din Rusia, a avertizat că ar putea fi obligată să se închidă din cauza lipsei de fonduri. Experții spun că accentul tot mai puternic pus de stat pe „valorile tradiționale”, interzicerea așa-numitei propagande privind refuzul de a avea copii și represiunea împotriva comunității LGBTQ+ au creat obstacole suplimentare în calea prevenirii HIV.

În condițiile în care discuțiile despre sexualitate sunt prezentate tot mai des prin prisma „moralității”, a „propagandei” și a controlului ideologic, promovarea utilizării prezervativelor și a educației sexuale în rândul populației a devenit extrem de dificilă, au explicat experții.

Autoritățile împing, de asemenea, grupuri vulnerabile precum persoanele LGBTQ+, lucrătorii sexuali și consumatorii de droguri în afara spațiului public, ceea ce limitează drastic activitatea în sprijinul lor și o expune tot mai mult riscului de incriminare, a spus Pisemski.

Represiunea împotriva comunității LGBTQ+

După invadarea Ucrainei, Rusia și-a extins interdicția asupra a ceea ce numește „propagandă LGBT” și a desemnat așa-numita „mișcare internațională LGBT” drept organizație extremistă, interzicându-i activitățile.

În consecință, organizațiile din Rusia nu mai pot lucra în mod deschis cu comunitățile LGBTQ+, situație care a îngreunat considerabil activitățile de prevenire a HIV și de informare în rândul unuia dintre grupurile cu cel mai mare risc de transmitere, potrivit experților.

„Dacă analizăm statisticile din Statele Unite sau din țările Uniunii Europene, observăm că bărbații care întrețin relații sexuale cu alți bărbați rămân una dintre populațiile-cheie în epidemia de HIV”, a afirmat Pisemski.

„Nu văd niciun motiv să cred că situația este fundamental diferită în marile orașe ale Rusiei. Cel mai probabil, o parte importantă a noilor cazuri de HIV de acolo este legată tot de relațiile sexuale între bărbați, însă statisticile ruse fie nu surprind acest fenomen, fie îl reflectă foarte slab”, a declarat el pentru The Moscow Times.

Experții au arătat că persoanele LGBTQ+ ar putea fi înclinate să ascundă calea de transmitere a HIV sau să evite cu totul solicitarea de ajutor.

„Aceasta este partea cea mai periculoasă. Dacă un grup nu poate fi numit, el nu poate fi abordat și sprijinit în mod eficient. Nu poți lansa o campanie de prevenire pentru bărbații gay și bisexuali și nu poți vorbi deschis despre medicamentele pentru prevenirea HIV, prezervative, testarea periodică, sexul protejat, riscurile asociate aplicațiilor de întâlniri ori despre stigmatizarea și teama care îi împiedică pe oameni să solicite îngrijire în centrele pentru HIV și SIDA”, a explicat Pisemski.

„Înainte de război vorbeam deja despre prevalența ridicată a HIV în rândul bărbaților gay din marile orașe. Acum avem din ce în ce mai puține instrumente chiar și pentru a înțelege amploarea reală a problemei, cu atât mai puțin pentru a interveni”, a adăugat el.

HIV și războiul împotriva Ucrainei

Deși experții avertizau cu privire la situația HIV din Rusia cu mult înaintea războiului împotriva Ucrainei, invazia pe scară largă pare să fi dus la o deteriorare accentuată.

În mod oficial, persoanele HIV-pozitive nu pot intra în armata rusă. Investigații jurnalistice au dezvăluit însă că militarii cu HIV sunt repartizați în unități militare separate.

Numai în primul an de război, datele Ministerului rus al Apărării au indicat o creștere de 40 de ori a depistării HIV în rândul militarilor, potrivit publicației independente Viorstka, care funcționează din exil. Până la sfârșitul anului 2023, numărul diagnosticelor era de aproximativ 20 de ori mai mare decât înaintea războiului.

Unii bărbați își ascund statutul HIV-pozitiv pentru a obține contracte cu Ministerul Apărării, care promit plăți substanțiale. În alte cazuri, birourile de recrutare militară știu că recruții sunt HIV-pozitivi, dar aleg să ignore diagnosticul.

Malîșev a afirmat că războiul a creat dificultăți majore și pentru tratamentul HIV în Rusia, prin limitarea opțiunilor terapeutice și a accesului la medicamente, precum și prin reducerea finanțării destinate prevenirii.

„Multe companii farmaceutice au părăsit piața rusă”, a spus el.

Unele medicamente occidentale împotriva HIV sunt disponibile în continuare, însă Rusia încearcă tot mai mult să producă tratamente pe plan intern sau să importe medicamente generice din țări precum India, a precizat Malîșev.

„Statul încearcă să achiziționeze nu tratamente mai noi și mai avansate, ci variante mai ieftine”, a spus el, adăugând că pacienții se confruntă, în consecință, cu mai multe efecte adverse.

Pisemski a afirmat că statul rus a creat „aproape toate condițiile” pentru ca HIV să continue să se răspândească.

„Cifrele oficiale pot părea relativ ușor de gestionat”, a spus el. „În realitate, asistăm însă la destrămarea mecanismelor care fac posibil controlul epidemiei, precum prevenția, încrederea, colaborarea cu populațiile-cheie, serviciile independente pentru HIV și statisticile fiabile.”

Această atmosferă i-a obligat pe numeroși activiști implicați în prevenirea HIV să se autocenzureze, a declarat Malîșev.

Unii activiști HIV care s-au opus războiului au părăsit, de asemenea, Rusia după începerea invaziei. Printre ei se află și Malîșev, diagnosticat cu HIV în 1997.

„Nu este normal ca oamenii care lucrează în domeniul prevenirii HIV în Rusia să fi rămas, practic, fără voce”, a declarat Malîșev pentru The Moscow Times.

„Faptul că vorbesc cu dumneavoastră din Berlin este pur și simplu suprarealist”, a adăugat el.