Rusia preia controlul asupra celui mai mare zacamant de petrol descoperit in Irak in ultimii 20 de ani. China este si ea prezenta tot mai puternic in regiune
Zacamantul Eridu este cea mai mare descoperire de petrol din Irak din ultimii 20 de ani. Decizia Inpex de a-si vinde participatia de 40% din regiunea Blocului 10, care contine uriasa descoperire Eridu, lasa cale libera pentru ca Lukoil sa preia controlul total al intregii zone bogate in petrol, transmite site-ul Oil Price.
Estimarile preliminare arata ca zacamantul de petrol Eridu din Irak detine rezerve de 7-10 miliarde de barili. Surse de rang inalt din industria petroliera rusa au declarat ca adevarata cifra ar putea fi cu 50% mai mare decat cifra cea mai mare din aceasta banda. In orice caz, zacamantul Eridu – care face parte din regiunea de explorare si dezvoltare a Blocului 10 din Irak – este cea mai mare descoperire de petrol din Irak din ultimii 20 de ani, iar Rusia vrea sa controleze totul, alaturi de principalul sau aliat geopolitic, China.
Acest lucru este in concordanta cu obiectivul Moscovei si al Beijingului de a tine Occidentul departe de afacerile energetice din Irak, pentru a mentine Bagdadul mai aproape de noua axa Iran-Arabia Saudita si pentru a „pune capat [hegemoniei] occidentale in Orientul Mijlociu [care] va deveni capitolul decisiv in disparitia finala a Occidentului”. Aprobarea data saptamana trecuta de Ministerul irakian al Petrolului pentru ca Inpex sa isi vanda participatia de 40% din regiunea Blocului 10, care contine uriasa descoperire Eridu, lasa cale libera pentru ca Lukoil sa preia controlul total al intregii zone bogate in petrol.
#Lukoil says Eridu oil find in #Iraq‘s Block 10 could have reserves 1+ billion bbl #iraqenergy pic.twitter.com/HqUV8WtBFZ
— Robin Mills (@robinenergy) April 2, 2017
Lukoil detinea o participatie de 60% din intregul Bloc 10, restul fiind detinut Inpex, o companie japoneza. Cu toate acestea, incepand din martie, a cautat modalitati de a alunga Inpex din bloc si, odata cu aceasta, ultimele ramasite ale influentei occidentale in zona. In martie, compania petroliera irakiana de stat Dhi Qar Oil Company (DQOC) a aprobat in mod oficial dezvoltarea rezervelor din Blocul 10, inclusiv pentru intregul camp Eridu.
Blocul 10 se afla in sud-estul Irakului, la aproximativ 120 km vest de ruta cheie de export de petrol din Basra si chiar la sud de uriasele campuri petroliere din Nassirya si din jurul acesteia.
In 2021 – cel putin inainte ca SUA sa se retraga in mod oficial din Irak prin incheierea „misiunii de lupta” acolo la sfarsitul lunii decembrie – era clar ca Washingtonul stia ce pregatesc Rusia si China pe termen lung in tara. Intr-un moment de perspicacitate, adjunctul de atunci al secretarului adjunct al Apararii al SUA, Dana Stroul, a declarat: „Este […] clar ca anumite tari si parteneri ar dori sa se protejeze si sa testeze ce ar putea obtine in plus de la Statele Unite prin testarea apelor unei cooperari mai profunde cu chinezii sau rusii, in special in spatiul militar si de securitate”. Acest punct de vedere ar fi putut viza, in egala masura, nu doar Irakul, ci si majoritatea celorlalte tari din Orientul Mijlociu la acea vreme – in special Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite.
In cazul Irakului, sfarsitul jocului a fost evident de la preluarea efectiva de catre Rusia a industriei petroliere si de gaze din Kurdistan, regiunea semi-autonoma problematica din nordul tarii.
Multiplele acorduri de explorare si dezvoltare a zacamintelor, plus nenumarate acorduri de profil mai mic, incheiate cu firme rusesti si chineze, permit celor doua tari sa isi extinda influenta mai puternic in intreaga tara, inclusiv in structura infrastructurii sale cheie. In cadrul unei reuniuni recente a cabinetului irakian, s-a convenit ca tara ar trebui sa acorde acum sprijinul sau deplin pentru desfasurarea tuturor aspectelor „Acordului-cadru Irak-China” de mare anvergura, semnat in decembrie 2021. Acest acord este foarte asemanator, in ceea ce priveste domeniul de aplicare si amploarea, cu „Acordul global de cooperare de 25 de ani Iran-China”.
Astfel, China are dreptul la o reducere de cel putin 30 % la petrolul, gazele si produsele petrochimice pe care le cumpara. O alta parte esentiala a acordului-cadru dintre Irak si China consta in faptul ca Beijingului i se permite sa construiasca fabrici in intreaga tara, cu un corolar de dezvoltare a infrastructurii de sprijin. Aceasta include – lucru important pentru „Initiativa Belt and Road” – legaturi de cale ferata, toate supravegheate de propriul personal de conducere din cadrul companiilor chineze aflate pe teren in Irak. Infrastructura feroviara din Irak va fi completata dupa ce reteaua din Iran va fi finalizata, iar acest lucru a inceput in mod serios la sfarsitul anului 2020 cu contractul de electrificare a principalei cai ferate de 900 de kilometri care leaga Teheranul de orasul Mashhad din nord-estul tarii.
Ca o completare la acest lucru, au fost puse in aplicare planuri pentru a stabili o linie de tren de mare viteza Teheran-Qom-Isfahan si pentru a extinde aceasta retea modernizata pana in nord-vest prin Tabriz. Tabriz – unde se afla mai multe situri cheie legate de petrol, gaze si produse petrochimice si punctul de plecare al gazoductului Tabriz-Ankara – va fi un punct de pivot al Noului Drum al Matasii, de 2.300 de kilometri, care va lega Urumqi (capitala provinciei chineze Xinjiang din vestul Chinei) de Teheran si va conecta Kazahstan, Kargazstan, Uzbekistan si Turkmenistan pe parcurs, inainte de a ajunge in Europa, prin Turcia.
Recent, Bagdadul a atribuit un contract major unei companii chineze pentru construirea unui aeroport civil care sa inlocuiasca baza militara din capitala guvernoratului Dhi Qar, bogat in petrol din sudul tarii. Regiunea Dhi Qar include doua dintre cele mai mari zacaminte de petrol potential din Irak – Gharraf si Nassiriya – iar China a declarat ca intentioneaza sa finalizeze aeroportul pana in 2024.
Aceasta regiune se afla, de asemenea, imediat la nord de uriasul camp petrolifer Eridu si la nord-vest de Basra. Proiectul aeroportului va include constructia mai multor cladiri de marfa si drumuri care vor lega aeroportul de centrul orasului si, separat, de alte zone petroliere cheie din sudul Irakului.
