S-a furat telefonul controloarei din trenul Constanta-Bucuresti: „Nu stia nici ea ce s-a intamplat”. Trenul a ajusn in Capitala cu o intarziere de 3 ore
Jurnalistul Vitalie Cojocari (Pro TV) a filmat, luni, in Gara de Nord in ce stare ajung calatorii de pe trenurile CFR dupa ce au ramas blocati cu orele in camp din cauza problemelor de pe calea ferata.
Calatorii i s-au plans jurnalistului de caldura infernala din vagoane insa au avut si o sesizare mai putin obisnuita: ”Doamnei controlor i s-a furat telefonul mobil si nu stia nici ea ce s-a intamplat”.
Iata reportajul publicat pe pagina sa de Facebook de Vitalie Cojocari:
Locomotiva intrase in Gara de Nord cu un vuiet fantastic. Nu stiai daca isi dadea duhul sau rasufla greu dupa o cursa chinuitoare pe o caldura ingrozitoare.
Era o namila de fier, plina de rugina, care insufla multa mila. Ducea in spatele sau vreo 10 vagoane de la Constanta, dar si multa istorie.
Mamutul electric, cu pantograful pe spate, sa tot fi avut vreo 60-70 de ani. Pasionatii de trenuri ar putea sa ma corecteze daca gresesc.
Intarziase la sosire aproape 2 ore. Nu din vina sa. Biata locomotiva intarziase din cauza accidentului in care au fost implicate doua trenuri de marfa la Fetesti.
Abia a reusit sa traga langa peron, ca din vagoane au navalit afara sute de pasageri. Erau rosii ca racii, rapizi ca potarnichile si suparati ca orice roman care a stat ore bune intr-un tren fara aer conditionat.
Grabiti, oamenii care ma vedeau cu microfonul imi aruncau din mers nemultumirile lor: ”nu am avut aer conditionat”, ”nu ni s-a explicat de ce stam”, ”am ramas blocati in camp”. Cea mai curioasa a fost marturia unui calator: ”doamnei controlor i s-a furat telefonul mobil si nu stia nici ea ce s-a intamplat”.
Deodata, fluxul de pasageri grabiti intr-o singura directie, spre iesire, s-a transformat intr-o miscare browniana. Unii cautau trenul care urma sa mearga la Constanta. Altii, trenul spre Brasov.
Din loc in loc, cativa controlori ramasi fara glas incercau sa faca ordine in haosul creat. Strigau din ultimele puteri o singura replica: vagoanele 1 si 2 la Brasov, restul vagoanelor la Constanta, khi-khi, vagoanele 1 si 2 la Brasov, restul vagoanelor la Constanta, khi, khi, vagoanele 1 si 2…
Cred ca eram singurul care statea nemiscat.
Din miscarea browniana s-au rupt doi tineri. Cu rucsace in spate, cu ochelari de soare proptiti pe nas, privind speriati in jur, cu o ultima speranta in voce m-au intrebat in engleza, cu accent nordic, daca stiu unde este trenul care merge la Brasov.
Erau doi turisti din Olanda veniti sa ne viziteze frumusetile patriei. Le-am aratat trenul si mi s-a parut ca se linistesc, chiar daca batrana locomotiva nu le inspira prea multa incredere. Linistea le-a durat putin.
In spate, pe peronul alaturat, a pornit cu zgomot o alta locomotiva electrica. Nu avea niciun vagon agatat de ea. Parea geamana locomotivei de tip 060-EA-059 despre care va spuneam mai sus. La fel de ruginita si batrana. La nici o secunda dupa ce s-a pus in miscare, a trosnit ceva sub pantograf, au sarit scantei, iar masinaria s-a oprit cu un scrasnet ingrozitor. Olandezii erau din nou stupefiati.
Ca sa-i scot din stare i-am intrebat cum este in Olanda. Au inceput sa-mi povesteasca despre aplicatii, despre graficul trenurilor lor, apoi s-au uitat amuzati in jur: ”it’s a terrible mess.”
Intre timp, le-a atras atentia un angajat de la CFR. Acesta se bagase pe sub niste vagoane pe care le desprinsese cu miscari pricepute.
Dupa actiunile barbatului, doua vagoane au ramas la peron, celelalte au fost trase imediat de o alta locomotiva. Era trenul spre Constanta care se formase si se pusese in miscare cu vreo jumatate de ora intarziere.
Trenul spre Constanta a plecat, iar olandezii mei au ramas cu privirile din nou ingrozite. Se uitau la cele doua vagoane din fata lor si la multimea uriasa de pe peron. Erau descumpaniti, nu intelegeau cum o sa incapa toti in doua vagoane despre care stiau deja ca ar trebui sa-i transporte la Brasov.
Au rasuflat usurati dupa alte cateva minute bune de asteptare, cand au vazut ca mai sunt aduse vagoane.
Au urcat fericiti in trenul spre Brasov, dar au coborat foarte repede: ”it’s very hot”.
Este foarte cald, mi-au confirmat si pasagerii romani care refuzau sa urce. Stateau pe peron sau pe scarile vagoanelor. Erau semidezbracati si respirau cu nesat aerul greu din Gara de Nord, insa mai proaspat decat cel din vagoanele incinse. Lumea era in asteptarea semnalului de plecare. Pentru ca trenul spre Brasov avea minute bune de intarziere, fluierul nu a intarziat sa apara. Au sarit cu totii in garnitura.
Un tanar de pe scara ultimului vagon mi-a facut cu mana in semn de adio, a tras din tigara si a aruncat mucul pe peron. ”Sa nu ma dai la televizor cu asta”, mi-a strigat razand aratand spre camera de filmat.
Noi am ramas pe peron. Eu, colegul operator Ionut(il alintam Kystoc), mucul de tigara fumegand si… batrana locomotiva.
