Publicația a discutat cu 12 oficiali din cabinetele unor comisari și din diferite Direcții Generale, de vârste, naționalități și niveluri de experiență diferite. Aceștia au descris zile lungi de muncă, proceduri birocratice complicate și, în anumite cazuri, probleme legate de comportamentul conducerii. Unii au solicitat anonimatul pentru a putea vorbi deschis despre experiențele lor.
Nicolas Mavraganis, președintele Union Syndicale Fédérale, organizație care reunește aproximativ 20 de sindicate ale angajaților din instituții europene și internaționale, afirmă că volumul de muncă și presiunea sunt în creștere. Funcționar al Comisiei din 1994, el conduce federația din 2019.
Presiunea este alimentată și de rolul geopolitic tot mai important al Bruxellesului, în contextul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, al tensiunilor cu China și al unei relații mai imprevizibile cu Statele Unite. Mai mulți oficiali au declarat pentru POLITICO că aproape fiecare dosar este tratat ca având o importanță majoră.
Comisia Europeană a transmis că este hotărâtă să rămână un loc de muncă modern, respectuos și atractiv și a indicat analiza privind funcționarea instituției lansată de președinta Ursula von der Leyen. Potrivit unui sondaj intern citat de Comisie, 74% dintre angajați consideră instituția un angajator atractiv, cu șase puncte procentuale mai mult decât în 2023.
Un sondaj realizat în 2025 în rândul angajaților Băncii Centrale Europene a arătat, la rândul său, că 85% erau mândri să lucreze pentru instituție, deși mai puțin de jumătate apreciau că volumul lor de muncă era gestionabil.
Posturile Comisiei Europene rămân printre cele mai căutate locuri de muncă din sectorul public european. Pe lângă posibilitatea de a contribui la politici care îi afectează pe cei peste 450 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene, salariile și beneficiile sunt importante.
Candidații admiși pe posturile AD-5, nivelul de intrare pentru administratori, câștigă aproximativ 6.000-7.000 de euro lunar fără indemnizații. Funcționarii Comisiei plătesc impozite europene în locul impozitului național pe venit și beneficiază de indemnizații familiale și de un grad ridicat de siguranță a locului de muncă.
Prestigiul vine însă și cu presiuni. Potrivit mărturiilor culese de POLITICO, documentele de informare, proiectele de politici și comunicatele de presă trec prin mai multe niveluri de aprobare, iar procesul presupune numeroase schimburi de e-mailuri și revizuiri succesive.
Un oficial din cabinetul unui comisar a relatat că zilele sale de lucru încep frecvent la ora 7 sau 8 dimineața și se încheie în jurul orei 19. Un alt angajat, din domeniul comunicării, și-a amintit că a ajuns să plângă seara din cauza volumului de muncă.
Mai mulți interlocutori ai POLITICO au indicat și dificultățile de comunicare dintre cabinetele comisarilor și Direcțiile Generale. Personalul ajunge uneori să aștepte informații sau aprobări de la colegi care, la rândul lor, sunt suprasolicitați.
Dimensiunea instituției, cu aproximativ 30.000 de angajați, poate accentua și sentimentul de anonimat. Un oficial a descris senzația de a fi doar o componentă foarte mică într-un organism uriaș.
Condițiile de muncă pot varia considerabil de la un serviciu la altul și în funcție de persoanele aflate la conducere, potrivit oficialilor intervievați. Cabinetul comisarului pentru climă Wopke Hoekstra este considerat de mai mulți dintre aceștia un mediu favorabil angajaților, în timp ce alte structuri au fost asociate de interlocutori cu conflicte interne și comportamente problematice.
Doi oficiali au susținut că un membru de rang înalt al cabinetului unui comisar este cunoscut pentru faptul că țipă la angajați. Un salariat al DG ECHO, serviciul care coordonează programul umanitar al UE, a relatat că asemenea ieșiri erau obișnuite în unitatea sa. Un alt oficial a susținut că superiorul său l-a lovit.
Acuzațiile provin din mărturii individuale prezentate de POLITICO și nu sunt descrise drept concluzii ale unor investigații oficiale.
Comisia Europeană a numit în 2024 un consilier-șef confidențial pentru situațiile de hărțuire și dispune de aproximativ 40 de consilieri la nivelul Comisiei și al agențiilor executive.
Potrivit datelor furnizate de un purtător de cuvânt al Comisiei, din septembrie 2024 au fost primite 960 de sesizări din partea unor angajați care s-au considerat hărțuiți, a unor persoane acuzate de hărțuire, martori, manageri și reprezentanți ai resurselor umane. Circa 14.000 de angajați au participat la prezentări privind politica împotriva hărțuirii, iar 2.400 de manageri au urmat cursuri obligatorii în ultimii doi ani.
Consilierul-șef nu are însă competența legală de a investiga cazurile și nici de a stabili dacă un anumit comportament reprezintă hărțuire în sensul regulamentelor aplicabile personalului. Plângerile formale trebuie adresate Oficiului de Investigații și Disciplină al Comisiei sau Oficiului European de Luptă Antifraudă. Comisia primește anual aproximativ 20-25 de astfel de plângeri, potrivit purtătorului său de cuvânt.
Nemulțumirile nu se limitează la volumul de muncă și la relațiile profesionale. Unele dintre clădirile Comisiei sunt afectate de probleme de infrastructură, conform unor comunicări interne consultate de POLITICO.
În timpul valului de căldură din luna iunie, angajați ai DG AGRI s-au plâns de lipsa unei climatizări adecvate. La sediul DG COMP din Madou Tower, oficialii au fost sfătuiți să nu folosească anumite surse de apă potabilă din cauza unei posibile contaminări, iar conducerea a recunoscut existența unor deficiențe la sistemele de încălzire și instalațiile sanitare.
La sediul Berlaymont, oprirea aerului condiționat pe unele dintre etajele inferioare în timpul unui val de căldură a provocat nemulțumiri, în condițiile în care climatizarea a continuat să funcționeze de la etajul opt în sus, unde se află birourile unor comisari și oficiali de rang înalt.
Mărturiile adunate de POLITICO descriu astfel o instituție în care prestigiul, remunerația și importanța activității continuă să atragă numeroși candidați, dar unde o parte dintre angajați resimt tot mai puternic presiunea volumului de muncă, birocrația și dificultățile mediului profesional.