Potrivit autorului, după oprirea războiului, Europa ar putea intra într-o perioadă și mai periculoasă, în care Moscova ar dispune de o armată mai puternică, mai experimentată și de avantaje tactice pe care statele europene încă încearcă să le recupereze.
Având în vedere perspectiva ca războiul să se apropie de un armistițiu, chiar și temporar, spre sfârșitul acestui an sau în 2027, factorii de decizie europeni ar trebui să privească realist situația. Odată ce luptele din Ucraina se vor opri, Europa va intra în cea mai periculoasă perioadă în raport cu Rusia. Capacitățile militare ale Europei și, implicit, capacitatea sa de descurajare vor fi, probabil, la cel mai slab nivel comparativ cu puterea Rusiei.
Aliații se vor confrunta cu o armată rusă care, până atunci, va fi crescut numeric, va fi acumulat aproape cinci ani de experiență de luptă și va fi dezvoltat avantaje reale pe care Europa a întârziat să le egaleze și pentru care va avea nevoie de ani să recupereze decalajul, în special în războiul la distanță și în lovirea dinamică a țintelor din spatele frontului.
Mai mult, singurul instrument al președintelui rus Vladimir Putin pentru a-și impune cererile privind refacerea sferei de influență de tip sovietic a Moscovei este armata. Europa se confruntă astfel cu o dilemă de tip „ciocan și cui”: pentru Putin, orice problemă pare una care poate fi rezolvată prin război. Acest lucru face ca riscurile să fie foarte clare.
De aceea, merită reanalizat rolul pe care l-am avut într-un joc de război desfășurat în decembrie 2025, în care am atacat NATO și am câștigat. Mai exact, am jucat rolul șefului Statului Major rus într-un exercițiu desfășurat la o academie militară germană.
Deși jocul a inclus confruntări militare, nu a fost un exercițiu operațional care să testeze un plan de campanie, doctrina militară sau structura de forțe. Accentul a fost pus pe procesul de luare a deciziilor politice. Sarcina mea, ca membru al „Echipei Roșii”, a fost să creez o criză militară pe flancul estic al NATO și să forțez „Echipa Albastră”, guvernul german, să reacționeze. Atacând Lituania încă din prima mișcare, am copleșit atât de puternic procesul decizional politic și militar german, încât cel mai important aliat european al NATO nu a făcut nimic.
Pentru a învinge și practic a paraliza NATO, m-am concentrat pe trei puncte simple unde cred că Rusia are avantaj.
Primul: viteza. Problema fundamentală a NATO este că, într-un scenariu militar care implică unul sau mai multe state baltice, Rusia ar avea deja un număr mare de trupe în zonă. NATO, în 2026, nu are.
În al treilea rând, Rusia ar putea menține acel teritoriu și ar putea amenința cu escaladarea nucleară, descurajând NATO să contraatace.
De ce cred acest lucru? Pentru că liderii politici germani evită să răspundă unei întrebări fundamentale: ar risca ei cu adevărat un război direct, posibil nuclear, cu Rusia pentru un stat baltic?