Nicolás Maduro ar putea deveni în curând primul șef de stat în funcție care fuge în Belarus, țara condusă cu mână de fier de Aleksandr Lukașenko.
Conform agenției Reuters, dictatorul venezuelean a discutat deja cu Donald Trump despre posibilitatea unui exil onorabil, în schimbul garanțiilor pentru familia sa și pentru active estimate la 200 de milioane de dolari.
Într-un apel telefonic din 21 noiembrie, Maduro i-a transmis președului ales al SUA că este dispus să părăsească puterea, dar doar dacă primește o „amnistie completă” pentru el, soția Cilia Flores și fiul lor, Nicolás Maduro Guerra, precum și protecție pentru averea acumulată în ultimii 12 ani.
Trump a respins majoritatea cererilor și i-a dat un ultimatum de o săptămână pentru a demisiona imediat, amenințând cu închiderea spațiului aerian și cu intervenție militară.
Belarusul a intrat brusc în ecuație. Pe 25 noiembrie și apoi pe 11 decembrie, Lukașenko a avut două întâlniri separate cu ambasadorul Venezuelei la Moscova. Conform surselor Reuters, dictatorul belarus i-a transmis că „Maduro este întotdeauna binevenit” și că „a venit timpul pentru o vizită”.
Biroul lui Lukașenko nu a răspuns întrebărilor dacă Minskul este gata să ofere azil politic. Relația dintre Caracas și Minsk datează din epoca Hugo Chávez: cele două țări au semnat zeci de acorduri militare și economice, iar Lukașenko a vizitat Venezuela de mai multe ori. În 2020, când Lukașenko însuși era contestat masiv, Maduro a fost unul dintre puținii lideri care l-au recunoscut imediat după alegerile falsificate.
Presiunea asupra lui Maduro a atins cote maxime în ultimele săptămâni. SUA au ridicat recompensa pentru capturarea sa la 50 de milioane de dolari – record absolut pentru un președinte în funcție – și au autorizat CIA să desfășoare operațiuni letale împotriva „Cartelului Soarelui”, rețeaua de trafic de droguri despre care Washingtonul susține că este condusă chiar de Maduro și apropiații săi.
În paralel, administrația Trump a început să relaxeze unele sancțiuni împotriva Belarusului și l-a numit pe avocatul John Coale emisar special pentru negocieri cu Caracasul. Semnalul este clar: Washingtonul preferă un exil negociat decât o confruntare militară directă.