Secretul viorilor Stradivarius, dezvaluit. Ce determina sunetul unic al acestor instrumente
Un nou studiu, realizat in colaborare cu un om de stiinta de la Texas A&M University, a confirmat ca renumitul creator de viori Antonio Stradivari si altii si-au tratat instrumentele cu substante chimice care au produs sunetul lor unic. Cateva dintre aceste substante chimice au fost identificate pentru prima data.
Joseph Nagyvary, profesor emerit de biochimie la Texas A&M, cel care a propus pentru prima data teoria conform careia substantele chimice folosite la fabricarea viorilor – si nu atat indemanarea de a fabrica instrumentul in sine – a fost motivul pentru care Stradivari si altii, cum ar fi Guarneri del Gesu, au realizat instrumente al caror sunet nu a mai fost egalat in peste 200 de ani.
In urma cu aproximativ 40 de ani, la Texas A&M, Nagyvary a fost primul care a demonstrat o teorie pentru care si-a petrecut ani de zile cercetand: ca un motiv principal pentru sunetul imaculat, dincolo de maiestria fina a mesterilor, a fost reprezentat de substantele chimice pe care Stradivari si altii le foloseau pentru a-si trata instrumentele din cauza unei infestari cu viermi la acea vreme.
„Toate cercetarile mele de-a lungul multor ani s-au bazat pe ipoteza ca lemnul marilor maestri a fost supus unui tratament chimic agresiv, iar acest lucru a avut un rol direct in crearea sunetului extraordinar al lui Stradivari si Guarneri”, a declarat Nagyvary, citat de The Brighter Side of News.
Descoperirile sale au fost verificate intr-o analiza realizata de American Chemical Society, cea mai mare organizatie stiintifica din lume.
Descoperirile actuale ale echipei de cercetatori arata ca boraxul, zincul, cuprul si alunul – impreuna cu apa de var – au fost folosite pentru a trata lemnul folosit la instrumente.
„Boraxul are o istorie indelungata ca si conservant, datand de la vechii egipteni, care il foloseau la mumificare si mai tarziu ca insecticid”, a declarat Nagyvary.
„Prezenta acestor substante chimice indica o colaborare intre producatorii de viori si farmacistul local din acea vreme. Atat Stradivari, cat si Guarneri ar fi vrut sa isi trateze viorile pentru a impiedica viermii sa roada lemnul, deoarece infestarile cu viermi erau foarte raspandite la acea vreme”, a mentionat savantul.
El a precizat ca fiecare lutier a folosit probabil propriile sale metode de casa atunci cand a tratat lemnul.
„Acest nou studiu releva faptul ca Stradivari si Guarneri aveau propria lor metoda de prelucrare a lemnului”, a spus el. „Ei ar fi putut ajunge sa realizeze ca sarurile speciale pe care le foloseau pentru impregnarea lemnului ii confereau acestuia si unele avantaje benefice de rezistenta mecanica si acustica. Aceste metode au fost tinute secrete. Nu existau brevete in acele vremuri. Modul in care era manipulat lemnul cu substante chimice era imposibil de ghicit prin inspectia vizuala a produsului finit.”
El a precizat ca retetele de lac nu erau secrete, deoarece lacul in sine nu este un factor determinant pentru calitatea sunetului. In schimb, procesul de tratare si prelucrare a scandurilor proaspete de molid cu o varietate de tratamente chimice pe baza de apa este esential pentru sunetul vioarei finite.
Astfel de cunostinte erau necesare pentru a obtine un „avantaj competitiv” fata de alti producatori de instrumente, a spus el.
Nagyvary a adaugat ca echipa a constatat ca substantele chimice utilizate se regasesc peste tot si in interiorul lemnului, nu doar la suprafata, iar acest lucru a afectat direct calitatea sunetului instrumentelor.
Antonio Stradivari (1644 -1737) a fabricat aproximativ 1.200 de viori in timpul vietii sale si le-a vandut doar celor foarte bogati, inclusiv membrilor familiei regale. In prezent, mai exista aproximativ 600 de viori Stradivari.
Un contemporan mai putin cunoscut al lui Stradivari, Guarneri del Gesu, a avut probleme in a-si vinde lucrarile, dar instrumentele sale sunt considerate in prezent egale in ceea ce priveste calitatea si pretul viorilor Stradivari.
„Viorile lor au fost de neegalat in ceea ce priveste sunetul si calitatea timp de 220 de ani”, a declarat Nagyvary, mentionand ca o vioara Stradivari poate fi evaluata astazi la 10 milioane de dolari, iar o vioara Guarneri poate valora chiar mai mult.
Nagyvary a fost implicat in cercetarea viorilor o mare parte din cei 87 de ani ai sai. A invatat sa cante pentru prima data in Elvetia, pe un instrument care a apartinut lui Albert Einstein.
