Serviciile secrete germane au avertizat încă de la venirea la putere a lui Putin despre intențiile lui agresive, dar foștii cancelarii Gerhard Schröder și Angela Merkel le-au ignorat permanent

Documente din Ministerul de Externe german, rapoarte de informații și mărturii de experți dezvăluie o imagine clară: de-a lungul celor două decenii de putere în Rusia, Berlinul a avut nenumărate motive să nu aibă încredere în Vladimir Putin.

Totuși, până la invazia Ucrainei din 2022, politicienii germani au ignorat semnalele de alarmă, accentuând dependența economică a Germaniei de Moscova, scrie Fakti. Aceste concluzii emerg din cartea jurnaliștilor germani Katja Gloger și Georg Mascolo, „Eșecul: O Ancheta asupra Politicii Germane față de Rusia”, o analiză dură a naivității Berlinului.

Gloger, fostă corespodentă „Stern” la Moscova, l-a întâlnit pe Putin în primele luni ale mandatului său prezidențial. „La vederea acestui bărbat slab, cu față cenușie, îmbrăcat în costume nepotrivite, ne întrebam: cine e domnul ăsta Putin?”, își amintește ea.

Ciocniri violente în Minneapolis: Protestatarii i-au atacat pe agenții ICE după ce unul dintre aceștia a împușcat un migrant venezuelean – VIDEO

Frontul Iran. Trump suspendă operațiunile, Teheranul anunță că ”nu există niciun plan de a executa protestatarii”

Putin se prezenta ca un novice curios, punând întrebări lui Gerhard Schröder despre construcții locative sau pensii germane. Dar era o mască: în realitate, rămânea un ofițer KGB neclintit, jucând rolul pentru a face o impresie bună.

Soțul ei, Georg Mascolo – fost redactor-șef „Der Spiegel” și maestru al jurnalismului de investigație – adaugă: „Când Putin a apărut pe scenă, lumea știa puțin despre el. Dar Germania nu: el avusese contacte cu țara noastră, iar noi cu el”. Ministerul de Externe era divizat: unii credeau că trecutul KGB poate fi trecut cu vederea după haosul provocat de regimul lui Elțîn.

Alții, mai ales serviciile secrete, avertizau: „Fiți atenți! Un agent de informații rămâne agent de informații”. Contraspionajul german îl descria pe Putin ca pe „un ofițer KGB cinic, cu o mentalitate profund naționalistă”. Semnalele au venit devreme, dar au fost constant ignorate.

Un moment emblematic: discursul lui Putin în Bundestag, din septembrie 2001, rostit în germană, aplaudat frenetic. Ajutat de prietenul său Matthias Warnig (fost Stasi, ulterior șef Nord Stream 2) și Horst Teltschik (consilierul lui Kohl), Putin a transmis: „Rusia e o țară europeană prietenoasă” și „un partener de afaceri de încredere”.

„Am scris noi discursul ăsta pentru noi înșine”, ironizează Gloger. „Credeam că ne vorbește limba lui Kant, Goethe și Schiller, dezvăluindu-și inima”. Dar în comisia de politică externă, tonul s-a schimbat: „Sunt sătul de dublele voastre standarde”, „Ne-am săturat de criticile la adresa războiului din Cecenia”, „Dacă NATO continuă așa, nu va fi loc de casă europeană comună”.

„Politica lui Putin a lăsat o urmă sângeroasă de foarte devreme”, subliniază Gloger, amintind asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaya (2006) sau otrăvirea cu poloniu a lui Aleksandr Litvinenko. Germania ar fi trebuit să-și schimbe abordarea mult mai devreme, nu abia cu „Zeitenwende”-ul lui Olaf Scholz din 2022.

„Nu a fost naivitate”, insistă autoarea. „Nu am vrut să vedem radicalizarea și ideologizarea sistemului rus, unde Putin s-a convins că îndeplinește o misiune istorică: restaurarea imperiului și confruntarea cu Vestul normativ”.

Un capitol sumbru: gazoductul Nord Stream 2, aprobat în 2015, după anexarea Crimeei. Merkel argumenta: „Pentru succesul Acordurilor de la Minsk, trebuie să-l susținem; astfel cumpărăm timp pentru Ucraina”. Gloger numește decizia „prostie pură”.

Până la război, Rusia furniza 60% din energia Germaniei, o dependență care a costat miliarde la deconectarea de după invazia în Ucraina.