„Si-a pus in joc cariera”. Lupta unei tinere judecatoare cu CCR atrage represalii din partea Inspectiei Judiciare: „CCR, organ politico-juridic”
Georgeta Ciungan, judecator la Tribunalul Bihor, are sesizare disciplinara la Inspectia Judiciara dupa ce a sesizat Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) in legatura cu deciziile CCR care afecteaza procesele in care sunt implicate acuzatii de coruptie.
„Si-a pus in joc cariera”, a declarat un avocat al inculpatilor pentru Bihoreanul, care spune despre judecatoare ca are reputatia unui magistrat integru si curajos. Publicatia prezinta apoi pe larg lupta judecatoarei pentru o justitie corecta.
Investita cu judecarea procesului intentat de DNA in 2016 impotriva a doua profesoare de la Universitatea din Oradea, Camelia Dindelegan si Floare Chipea, a sotului celei dintai, Marin Dindelegan, si a rectorului Constantin Bungau, dar ajunsa in situatia de a judeca fara sa tina cont de probe stranse prin interceptari pentru ca CCR le-a declarat nelegale, desi la momentul efectuarii lor nu le interzicea nicio lege si fusesera autorizate de alti judecatori, magistratul a sesizat Curtea de Justitie a UE, acuzand instanta de contencios constitutional de incalcarea Constitutiei, modificarea legilor si nerespectarea tratatului de aderare al Romaniei la UE, care prevaleaza legilor interne, inclusiv in baza Constitutiei. Practic, CCR incalca independenta magistratilor romani, deci a justitiei, substituindu-se acesteia, afirma judecatoarea.
In motivarea sesizarii, judecatoarea arata ca „instanta este tinuta sa se pronunte” in proces deoarece, desi deciziile CCR sunt obligatorii, ele contrazic atat prevederi ale Constitutiei, cat si ale Codului de procedura penala, ale legislatiei judiciare si ale unor tratate europene la care Romania este parte. Magistratul arata ca „CCR ar trebui sa aiba rolul de verificare a conformitatii legilor cu Constitutia, si nu rolul interpretarii si aplicarii legilor, si cu atat mai putin rolul de a institui norme legale cu aplicare retroactiva, cu efectul destabilizarii procesului penal”.
Facand un istoric al „situatiilor exceptionale” create de deciziile CCR, judecatoarea arata ca din 2016 Parlamentul a inceput sa modifice Codul penal si pe cel de procedura penala, demersurile fiind criticate prin rapoartele Mecanismului de Verificare si Control (MCV), asumat la aderarea la UE, si ale Comisiei Europene pentru Democratie prin Drept (Comisia de la Venetia), la care Romania este parte. Desi modificarile decise de Parlament nu au fost finalizate, subliniaza magistratul, „o serie substantiala de norme (n.r. – din Coduri) au suferit modificari, indirect si direct, prin interventiile CCR”.
Concret, judecatoarea arata ca prin Decizia 51/2016, CCR a calificat participarea SRI la punerea in executare a mandatelor de supraveghere ca fiind „act de urmarire penala, atribuindu-i o implicare nelegala in procesul penal”, desi mandatele de supraveghere au fost solicitate de procurori si autorizate de judecatori in baza legii, doar punerea lor in executare fiind realizata cu suportul tehnic al SRI, din simplul motiv ca doar SRI avea tehnica necesara.
De asemenea, magistratul arata ca prin Decizia 302/2017 CCR a permis invocarea nulitatii probelor si in „cauzele pendinte (n.r. – in judecata), cu consecinta „sanctionarii” probelor, indiferent daca au fost obtinute inainte sau dupa publicarea Deciziei CCR 302/2017, desi insasi Constitutia prevede ca deciziile CCR sunt valabile numai pentru viitor.
In final, prin Decizia 26/2019, „CCR a constatat existenta unui conflict constitutional intre autoritatile statului”, desfiintand protocolul de colaborare dintre Parchetul General si SRI, si obligand instantele sa aplice „intocmai si coroborat Deciziile 51/2016 si 302/2017, cu consecinta excluderii mijloacelor de proba rezultate din executarea mandatelor de supraveghere, facand imposibila o analiza concreta (n.r. – a legalitatii lor) de catre instante”.
Pe scurt, a aratat judecatoarea, „interventiile CCR incalca principiul securitatii juridice”, instituind retroactivitatea unor norme legislative, contrar articolului 15 al Constitutiei privind neretroactivitatea legilor si articolului 147 privind efectul doar pentru viitor al deciziilor CCR.
Practic, competenta instantelor judecatoresti de a interpreta si aplica legea a fost incalcata de CCR, considerat „un organ politico-juridic care nu este calificat de legea suprema ca fiind autoritate judecatoreasca si nici autoritate legislativa”, dar care, pe de alta parte „nu poate fi verificata de nicio alta autoritate nationala”, consecinta fiind ca „instanta este impiedicata a exercita rolul constitutional si european de infaptuire a justitiei”.
In sprijinul demersului sau, judecatoarea Ciungan a invocat legislatia romaneasca relevanta, de la Codul de procedura penala (ce defineste metodele de supraveghere si statueaza ca invocarea nulitatilor probelor se poate face doar in faza de camera preliminara), Constitutia Romaniei (care spune ca „justitia se realizeaza numai prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti”, ca deciziile CCR „au putere numai pentru viitor” si ca „tratatele UE au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne”).
Pe de alta parte, ea a invocat Legea privind functionarea CCR (conform careia competenta acesteia „nu poate fi contestata de nicio autoritate publica”), deciziile CCR mentionate, Legea privind statutul judecatorilor si procurorilor (potrivit careia nerespectarea deciziilor CCR constituie abatere disciplinara), jurisprudenta ICCJ (care intr-un dosar, al fostului judecator CCR Toni Neacsu, a respins excluderea interceptarilor din dosar, dar in altul, al unui asociat Teldrum din Teleorman, Marian Fiscuci, a admis cererea de excludere din dosar), ba chiar si jurisprudenta schimbatoare a CCR, care prin Decizia 1.519/2011 a admis ca recomandarile MCV sunt obligatorii pentru statul roman, dar prin Decizia 104/2018 a sustinut ca acestea „nu pot constitui norma de referinta”, deoarece „Constitutia este (n.r. – singura) expresie a vointei poporului (…), iar aderarea la UE nu poate afecta suprematia Constitutiei asupra ordinii juridice interne”.
Pe de alta parte, magistratul a invocat si legislatia europeana asumata de Romania, inclusiv decizia 2006/928/CE pentru instituirea MCV, rapoartele MCV si ale Comisiei de la Venetia, precum si Tratatul constitutiv al UE, punand problema „daca efectele deciziilor CCR, pentru situatia in care isi depaseste limitele constitutionale de competenta, pot fi inlaturate de catre instanta de judecata in exercitarea rolului sau de infaptuire a justitiei”.
In final, judecatoarea a formulat trei intrebari catre CJUE: daca „rapoartele MCV au caracter obligatoriu pentru statul roman”, „daca Tratatul UE trebuie interpretat in sensul obligatiei statului roman de a respecta principiile statului de drept (…) inclusiv in privinta abtinerii unei curti constitutionale de a interpreta legea si de a stabili modul concret si obligatoriu de aplicare a ei de catre instantele judecatoresti”, daca „dreptul UE impune inlaturarea efectelor” deciziilor CCR contrare dreptului UE, si daca „principiul independentei judecatorilor” consacrat de Tratatul UE este incalcat prin substituirea „competentelor lor de CCR, cu consecinta lipsirii de previzibilitate a procesului penal prin aplicarea retroactiva si a imposibilitatii interpretarii si aplicarii legilor”.
Nu in ultimul rand, Georgeta Ciungan a cerut CJUE sa precizeze si daca „dreptul UE se opune existentei unei norme interne care reglementeaza raspunderea disciplinara pentru magistratul care inlatura de la aplicare decizia CCR”, iar asta pentru ca pe 6 mai, in proces, avocatul sotilor Dindelegan, clujeanul Radu Chirita, nemultumiti ca magistratul nu a exclus interceptarile din dosar, ci s-a adresat CJUE, a anuntat ca declanseaza „procedura preliminara a cercetarii disciplinare”.
Altfel spus, la sesizarea acestuia, Inspectia Judiciara va declansa o ancheta disciplinara impotriva judecatoarei, care risca chiar si excluderea din magistratura, pentru ca nu s-a supus CCR. Verdictul depinde de rapiditatea cu care va actiona Inspectia Judiciara si apoi se va pronunta Consiliul Superior al Magistraturii, care ar putea s-o gaseasca vinovata.
Magistrat tanar, care si-a inceput cariera cu doar 5 ani in urma, judecatoarea Georgeta Ciungan s-a remarcat la inceputul acestui an, cand a luat atitudine, ca membru al Asociatiei Forumul Judecatorilor din Romania, impotriva modificarii legislatiei penale in favoarea inculpatilor, fara nicio preocupare pentru victimele infractiunilor.
In februarie, dupa ce la initiativa fostului ministru Tudorel Toader Guvernul a adoptat OUG 7/2019 privind modificarea legilor justitiei, magistratul a acordat un interviu publicatiei Info-Sud-Vest in care a criticat continutul actului normativ, dar si pasivitatea unor colegi de breasla care, la adapostul salariilor mari, prefera sa nu se „bage” in razboiul pentru apararea independentei justitiei.
„Independenta justitiei este o garantie pentru voi, dragi cetateni, ca maine veti avea dreptul la un proces echitabil. (…) Judecatorul are nu doar dreptul, ci si obligatia de a exprima opinii proprii in legatura cu reforma sistemului judiciar si cu prezervarea statului de drept. Opinia publica trebuie sa inteleaga ca magistratul nu exprima opinii in interes propriu, ci pentru a se asigura ca exista cadrul legislativ suficient si necesar de natura sa garanteze drepturile si libertatile cetatenilor”, spunea magistratul.
Georgeta Ciungan a explicat si „cum am ajuns aici”, adica in situatia ca sistemul judiciar sa fie destabilizat: „Prin pasivitate si nepasare, si prin retragerea intr-un «loc» garantat si de facilitatile unui venit salarial substantial. Incotro ne indreptam? Spre dezastru. Spre o directie unde, personal, la alegerea acestei profesii, mi-am jurat ca nimeni nu va ajunge. De multe ori, si nu numai in bransa noastra, am auzit justificari pentru lipsa de atitudine, incepand cu obligatia de rezerva pana la «am familie, copii» sau «nu e lupta noastra»”.
