Sosoaca a acaparat Avocatul Poporului. Renate Weber lanseaza teorii conspirationiste anti-occidentale pe site-ul lui Cristoiu, vorbeste despre „controlul populatiei” si „sfarsitul drepturilor omului”

politica

Avocatul Poporului, Renate Weber, publica un text delirant pe site-ul lui Ion Cristoiu in care rostogoleste teorii ale conspiratiei sustinute de senatoarea Diana Sosoaca si de organele de propaganda ale Moscovei, cum este Sputnik. Weber sustine masurile luate de guverne pentru a limita efectele pandemiei inseamna „sfarsitul drepturilor omului, asa cum le-am cunoscut in ultimii 75 de ani”.

Weber foloseste exact aceiasi termeni promovati de propaganda Rusiei: „controlul populatiei”, „sfarsitul drepturilor omului”, „cenzura feroce”, „supusenia popoarelor” si „malversatiunile uriase politice si economice” pe care le-ar practica Mark Zuckerberg si „retelele lui si cei din spatele lor”.

Iata un fragment din ce a publicat Weber pe cristoiublog:

Pana acum, drepturile civile si politice ramasesera drepturi individuale. Pana acum. Pandemia ultimilor doi ani, de fapt metodele de combatere a acestei pandemii, au rasturnat complet acest raport. Si asta s-a intamplat mai ales in tarile care anterior sustinusera drepturile individuale ale omului. Nimic surprinzator in felul in care tari asiatice au dispus interzicerea tuturor activitatilor, carantinarea persoanelor infectate, controlul total, cu ajutorul tehnologiei, al locurilor in care o persoana a fost intr-o anumita perioada de timp, mai nou obligativitatea vaccinarii. Sunt tari in care controlul populatiei, in numele protectiei colective, a functionat mereu. Marea schimbare e a tarilor denumite generic occidentale sau democratii functionale. Ma refer la intreaga Europa, la Statele Unite, la Canada, Australia, Noua Zeelanda. Pentru prima data, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand drepturile civile si politice ale indivizilor au fost restranse invocandu-se protectia colectivitatilor de o maniera care afecteaza insasi esenta drepturilor, aneantizandu-le.

Controlul total pus in practica de guvernele considerate democratice schimba pentru totdeauna soarta noastra si a drepturilor noastre. A inceput cu o cenzura feroce, manifestata in primul rand pe retelele sociale, pentru ca acolo ideile si informatiile se propaga cu mare viteza. Si a fost simplu de realizat avand in vedere malversatiunile uriase politice si economice in care Mark Zuckerberg, retelele lui si cei din spatele lor sunt amestecati de ani de zile. Usor de realizat, de asemenea, cu presa traditionala sau online, avand in vedere dependenta ei de fonduri tot mai greu de primit. Orice indoiala in legatura cu felul in care a inceput pandemia, orice intrebare privind gestionarea ei, orice punct de vedere contrar celui oficial, acceptat la nivel planetar prin OMS si la nivelul fiecarei tari prin vocile doar ale anumitor epidemiologi si preluate repede de guverne, au fost categoric interzise. Conturi de Facebook suspendate sau chiar eliminate, inregistrari sterse de pe internet, ostracizarea celor care au gandit diferit, chiar eliminarea lor sociala si profesionala. Cenzura s-a aplicat tuturor, medici, jurnalisti, activisti, politicieni sau oameni obisnuiti. Nu ma indoiesc ca guvernele insele au fost uluite de supusenia propriilor popoare, pe care le considerau libere, de felul in care s-au lasat ingenuncheate si, mai ales, de felul in care oameni nascuti si crescuti liberi s-au transformat in contestatari ai drepturilor celorlalti.

Si tocmai asta e marea problema, nu doar atitudinea guvernelor, care au invocat si invoca nevoia de a apara sanatatea publica, ceea ce e de inteles, intre niste limite. Problema e a oamenilor nascuti si crescuti in lumea drepturilor si libertatilor individuale, pe care le-au considerat ceva firesc, dar la care au renuntat extrem de usor in numele protectiei colectivitatilor carora doar ei le apartin.

De aici mai departe nu prea vad cale de intoarcere la drepturile omului, asa cum le stiam. Cata vreme state democratice vor sa impuna, in ropotele de aplauze ale majoritatii, obligativitatea unui vaccin ca modalitate de combatere a unei pandemii despre care tot nu se stie mare lucru, cum nu se stie nici despre vaccin, este evident ca drepturile colective vor avea intaietate asupra celor individuale.

Nu pot sa nu remarc, cu tristete, felul insidios in care s-a ajuns aici: felul in care OMS si statele lumii si-au propus sa lupte cu pandemia, nu cu virusul. Pentru a combate virusul ar fi fost suficient un tratament adecvat. Din pacate, el nu e nici azi disponibil pentru toata lumea. Pentru a combate pandemia au fost utilizate restrictii severe ale libertatii de miscare, inchideri de tari si activitati, carantine, izolari, internari fortate, vaccinuri si, din nou, dupa un an restrictii severe ale libertatii de miscare, inchideri de tari si activitati, carantine, izolari, rapeluri peste rapeluri de vaccin.

Si nu e sigur ca s-a terminat. Au mai fost, in ultimii 75 de ani, si alte epidemii care au avut nevoie de abordari complexe, inclusiv de campanii de vaccinare, de exemplu contra poliomielitei, contra tuberculozei, contra rujeolei, dar niciodata pana acum nu a fost folosita agresivitatea colectiva pentru impunerea lor. Cand drepturile colective sunt astfel sustinute si impunerea lor se face prin constrangere, directa sau indirecta, cele individuale deja au murit. Mi-as dori sa nu am dreptate. Niciodata nu mi-am dorit atat de mult sa nu am dreptate.

Mai mult despre: ,

Comentarii: