Splina mărită poate fi semnul unei probleme pe care nu ar trebui să o ignori

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Atunci când dimensiunile sale cresc peste limitele considerate normale, medicii vorbesc despre splenomegalie.

Ce înseamnă o splină mărită și de ce apare

Splina mărită nu reprezintă, de regulă, o boală în sine. Ea este mai degrabă consecința unei alte afecțiuni, uneori temporare, alteori cronice. Cauzele sunt numeroase și pot varia de la infecții până la boli hepatice, afecțiuni ale sângelui, boli autoimune sau anumite forme de cancer.

Unele persoane cu splenomegalie nu prezintă niciun simptom, iar modificarea este descoperită întâmplător la un consult medical sau la o investigație imagistică. În alte situații pot apărea disconfort sau durere în partea stângă superioară a abdomenului, senzație rapidă de sațietate, oboseală, anemie ori o predispoziție mai mare la sângerări și infecții.

O investigație sub acoperire a descoperit rețeaua prin care China furnizează componente esențiale pentru dronele rusești

Nou scandal între suveraniști. Anca Alexandrescu, despre Turcescu: ”Cerea bani ca să intre în emisiunea mea”

Splina își poate crește volumul prin mai multe mecanisme. Uneori, organul este solicitat intens deoarece trebuie să filtreze un număr crescut de celule sanguine anormale sau să participe la răspunsul organismului împotriva unei infecții. În alte cazuri, sângele se acumulează în splină din cauza unei circulații venoase deficitare.

Există și situații în care anumite celule se infiltrează în țesutul splenic. Acest fenomen poate apărea în unele boli ale măduvei osoase, în leucemii, limfoame sau în anumite afecțiuni metabolice.

Din acest motiv, simpla constatare a unei spline mărite nu stabilește diagnosticul final. Medicul trebuie să identifice cauza care a determinat modificarea dimensiunii organului.

Evaluarea poate include hemoleucograma, testele funcției hepatice și alte analize de sânge. Ecografia abdominală este frecvent utilizată pentru măsurarea splinei, iar în anumite cazuri pot fi necesare tomografia computerizată, rezonanța magnetică sau investigații hematologice suplimentare.

Infecțiile care pot duce la splenomegalie

Infecțiile se numără printre cauzele cunoscute ale splinei mărite. În timpul unei infecții, sistemul imunitar devine mai activ, iar splina participă intens la procesul de recunoaștere și eliminare a microorganismelor și a celulelor afectate.

Mononucleoza infecțioasă este unul dintre exemplele clasice. Boala este provocată cel mai frecvent de virusul Epstein-Barr și poate determina o creștere temporară și uneori importantă a splinei. Persoanele afectate pot avea febră, dureri în gât, ganglioni limfatici măriți și o stare pronunțată de oboseală.

Și alte infecții virale pot fi asociate cu splenomegalie. În funcție de contextul medical, medicul poate lua în considerare infecția cu citomegalovirus, HIV sau alte infecții sistemice.

Unele infecții bacteriene pot produce același efect. Endocardita infecțioasă, care afectează structurile interne ale inimii, se poate asocia cu mărirea splinei. Tuberculoza și alte infecții bacteriene persistente pot fi, de asemenea, implicate.

În anumite regiuni ale lumii, bolile parazitare reprezintă cauze importante. Malaria este unul dintre cele mai cunoscute exemple și poate provoca splenomegalie prin distrugerea globulelor roșii și prin stimularea intensă a sistemului imunitar.

Mărirea splinei provocată de o infecție se poate reduce după tratarea sau vindecarea bolii de bază. Totuși, durata recuperării depinde de agentul infecțios, severitatea bolii și răspunsul individual al organismului.

Bolile ficatului și problemele circulației venoase

Ficatul și splina sunt strâns legate prin sistemul circulator. Din acest motiv, bolile hepatice reprezintă o categorie importantă de cauze ale splenomegaliei.

Ciroza poate modifica circulația normală a sângelui prin ficat. Pe măsură ce țesutul hepatic sănătos este înlocuit de țesut fibros, sângele întâmpină o rezistență mai mare la trecerea prin ficat. Presiunea poate crește în sistemul venos portal, fenomen cunoscut drept hipertensiune portală.

Această presiune crescută favorizează acumularea sângelui în splină, care se poate mări progresiv. Splenomegalia asociată bolilor hepatice poate apărea împreună cu alte manifestări, precum acumularea de lichid în abdomen, îngălbenirea pielii sau modificarea analizelor hepatice.

Hepatitele cronice și alte boli care afectează structura ficatului pot produce, la rândul lor, hipertensiune portală și creșterea dimensiunilor splinei.

Problemele circulatorii nu se limitează însă la bolile ficatului. Formarea unui cheag de sânge într-o venă importantă din apropierea ficatului sau a splinei poate împiedica drenajul normal al sângelui. Tromboza venei porte sau tromboza venei splenice poate determina astfel congestia splinei și creșterea volumului său.

În anumite cazuri, și insuficiența cardiacă severă poate favoriza congestia venoasă și poate contribui la mărirea splinei, deși contextul clinic diferă de cel al bolilor hepatice.

Afecțiunile sângelui, cancerul și bolile autoimune

O altă categorie importantă de cauze este reprezentată de afecțiunile hematologice. Splina are rolul de a identifica și elimina din circulație globulele roșii deteriorate sau îmbătrânite. Atunci când distrugerea acestor celule se produce într-un ritm anormal de mare, activitatea splinei poate crește considerabil.

Anemiile hemolitice sunt un exemplu. În aceste afecțiuni, globulele roșii sunt distruse mai repede decât poate organismul să le înlocuiască. Splina poate deveni mai activă și, în timp, își poate crește dimensiunile.

Talasemiile și alte boli ereditare ale globulelor roșii pot determina, de asemenea, splenomegalie. În boala cu celule seceră, modificările splinei diferă în funcție de vârstă și de evoluția bolii. La unii copii poate apărea acumularea rapidă a unei cantități importante de sânge în splină, situație care necesită evaluare medicală urgentă.

Bolile maligne ale sângelui reprezintă o altă cauză posibilă. Unele leucemii și limfoame pot determina infiltrarea splinei cu celule anormale. Splenomegalia poate apărea și în neoplasmele mieloproliferative, un grup de boli în care măduva osoasă produce în mod necontrolat anumite tipuri de celule sanguine.

Mielofibroza este una dintre afecțiunile care pot produce o splină foarte mare. În această boală, măduva osoasă își pierde treptat capacitatea normală de a produce celulele sângelui, iar alte organe, inclusiv splina, pot începe să participe la formarea acestora.

Bolile autoimune pot fi și ele asociate cu splenomegalie. Lupusul eritematos sistemic și artrita reumatoidă sunt două exemple. În cazul unor persoane cu artrită reumatoidă severă, asocierea dintre splina mărită și scăderea numărului anumitor globule albe poate face parte din sindromul Felty.

Când splina mărită poate ascunde o cauză rară

Există și afecțiuni mai puțin frecvente în care anumite substanțe sau celule se acumulează în splină și determină creșterea progresivă a organului.

Boala Gaucher este un exemplu de boală metabolică ereditară care poate provoca o splenomegalie importantă. În această afecțiune, anumite substanțe grase se acumulează în celulele organismului și pot afecta splina, ficatul și măduva osoasă.

Alte boli de stocare, inclusiv boala Niemann-Pick, pot produce mecanisme asemănătoare. Sarcoidoza poate determina și ea creșterea splinei la unii pacienți prin acumularea unor grupuri de celule inflamatorii în diferite organe.

Mai rar, chisturile, abcesele sau alte leziuni localizate la nivelul splinei pot modifica dimensiunea organului. Unele tumori sau metastaze pot avea același efect, deși acestea sunt cauze mai puțin frecvente decât infecțiile, bolile hepatice și afecțiunile hematologice.

Importanța splenomegaliei depinde întotdeauna de cauza care se află în spatele ei. O splină mărită poate fi consecința unei infecții care se vindecă, dar poate reprezenta și primul indiciu al unei boli cronice sau al unei afecțiuni hematologice care necesită investigații suplimentare.

Odată mărită, splina este și mai vulnerabilă la traumatisme. O lovitură puternică în abdomen poate provoca o ruptură splenică, complicație care poate determina o hemoragie internă severă. Din acest motiv, persoanelor diagnosticate cu splenomegalie li se poate recomanda evitarea sporturilor de contact și a activităților cu risc crescut de lovituri abdominale până la clarificarea cauzei și normalizarea dimensiunilor organului.

Durerea intensă apărută brusc în partea stângă superioară a abdomenului, mai ales după un traumatism, necesită evaluare medicală rapidă. În restul situațiilor, investigațiile sunt stabilite în funcție de simptome, analize, istoricul medical și rezultatele examinării clinice. Tratamentul nu urmărește doar reducerea dimensiunii splinei, ci în primul rând controlul bolii care a determinat splenomegalia.