Din punct de vedere medical și al dezvoltării copilului, o asemenea intervenție nu este recomandată.
Preferința pentru o anumită mână face parte din dezvoltarea firească a creierului și a coordonării motorii. Un copil care folosește în mod natural mâna stângă nu are nevoie să fie corectat pentru simplul fapt că este stângaci. Mult mai important este să primească sprijin pentru a scrie confortabil, corect și fără tensiune.
Folosirea predominantă a mâinii stângi reprezintă o variantă normală a dezvoltării umane. La fel cum unele persoane preferă mâna dreaptă, altele au o coordonare mai bună cu mâna stângă.
Preferința pentru o mână este legată de modul în care creierul organizează mișcările și sarcinile motorii fine. Ea nu este un defect, o tulburare și nici un semn că un copil ar avea o dezvoltare intelectuală mai slabă.
În primii ani de viață, copiii pot alterna frecvent mâna cu care apucă obiectele, desenează sau mănâncă. Pe măsură ce coordonarea se maturizează, preferința devine de obicei mai clară. Din acest motiv, părinții nu ar trebui să se grăbească să stabilească ei înșiși care trebuie să fie mâna dominantă.
Dacă un copil preferă constant mâna stângă, obligarea lui să scrie cu dreapta îi poate transforma o activitate normală într-una obositoare și frustrantă. Copilul trebuie să depună mai mult efort pentru o mișcare care nu îi este la fel de naturală.
Pot apărea dificultăți de coordonare, o scriere mai lentă, o poziție rigidă a mâinii sau evitarea activităților care implică desenul și scrisul. În unele situații, presiunea repetată din partea adulților poate produce și anxietate sau scăderea încrederii copilului în propriile abilități.
Este importantă diferența dintre corectarea modului în care copilul ține creionul și încercarea de a-i schimba mâna dominantă. Un părinte sau un profesor poate interveni pentru a îmbunătăți poziția corpului, prinderea instrumentului de scris sau așezarea foii, însă nu este necesar să îi ceară unui copil stângaci să devină dreptaci.
Un copil stângaci are nevoie, în primul rând, de un mediu în care să poată folosi mâna dominantă fără presiune. Poziția la masă trebuie să fie confortabilă, iar foaia poate fi ușor orientată astfel încât mâna să se miște liber în timpul scrisului.
Este util ca antebrațul să fie sprijinit pe masă și copilul să nu fie obligat să își răsucească excesiv încheietura. Instrumentele de scris trebuie alese în funcție de confort și de controlul pe care îl oferă, nu doar în funcție de mâna folosită.
La școală, așezarea copilului poate conta și ea. Dacă doi elevi stau la aceeași bancă, este mai comod ca elevul stângaci să aibă suficient spațiu pentru mișcarea brațului, fără să se lovească permanent de colegul său.
Unele dificultăți apar deoarece scrisul de la stânga la dreapta presupune ca mâna stângă să treacă peste zona în care tocmai a fost scris. Copilul poate fi învățat să poziționeze corect foaia și mâna, astfel încât să vadă mai bine ceea ce scrie și să evite o poziție forțată a încheieturii.
Simplul fapt că un copil scrie cu mâna stângă nu reprezintă un motiv pentru consult medical. Există însă situații în care părinții pot discuta cu medicul pediatru sau cu un specialist în dezvoltarea copilului.
O evaluare poate fi utilă dacă cel mic are dificultăți importante în folosirea ambelor mâini, prezintă slăbiciune evidentă la nivelul unui braț, evită mișcările unei mâini din cauza durerii sau pierde abilități pe care anterior le realiza fără probleme.
De asemenea, merită cerută o opinie de specialitate dacă scrisul este foarte dificil în comparație cu nivelul de dezvoltare al copilului, dacă apar probleme persistente de coordonare sau dacă activitățile de motricitate fină provoacă o frustrare intensă.
În asemenea cazuri, obiectivul evaluării nu este schimbarea mâinii dominante. Specialistul încearcă să stabilească dacă există o dificultate motorie, de coordonare, de vedere sau o altă cauză care interferează cu scrisul.
Pentru un copil care este în mod natural stângaci, cea mai potrivită abordare este respectarea preferinței sale. Nu există un beneficiu medical în a-l obliga să scrie cu mâna dreaptă.
Părinții și profesorii ar trebui să urmărească mai degrabă calitatea mișcărilor, confortul copilului, poziția la masă și progresul abilităților de scriere. Un copil poate învăța să scrie foarte bine cu mâna stângă atunci când primește îndrumare adaptată și suficient timp pentru exersare.
În loc să fie întrebat de ce nu folosește dreapta, copilul poate fi ajutat să descopere poziția în care scrie cel mai ușor. O astfel de atitudine reduce presiunea și îi permite să își dezvolte firesc coordonarea.
Stângăcia nu trebuie corectată. Ceea ce poate fi corectat este modul de lucru atunci când poziția mâinii, a corpului sau a foii îi provoacă disconfort. În rest, folosirea mâinii stângi este o particularitate normală, iar rolul adulților este să îi ofere copilului condițiile necesare pentru a-și dezvolta abilitățile fără constrângeri inutile.