Strategia lui Vladimir Putin. Rusia vorbește în șoaptă despre pace, însă bombardamentele spun o altă poveste

Adaugă ca sursă preferată pe Google

Nu este de mirare că o nouă notă de furie s-a strecurat în retorica oficială rusă, de la replicile promovate de instituțiile de presă de stat până la declarațiile făcute de Kremlin.

Speranțele legate de semnarea unui acord privind deschiderea Strâmtorii Ormuz scad după ce Donald Trump a cerut despăgubiri Iranului

Acordul nuclear dintre SUA și Arabia Saudită poate schimba echilibrul de putere în Orientul Mijlociu

Însă, în timp ce președintele Vladimir Putin își intensifică bombardamentele asupra Ucrainei, încep să apară mesaje contradictorii despre strategia de război a Rusiei, scrie istoricul Mark Galeotti, într-o analiză pentru The Times. Există în continuare indicii că Moscova ar putea fi dispusă să discute pacea, însă în propriile sale condiții.

Putin a menționat, luna trecută, că Kievul a propus un moratoriu reciproc asupra atacurilor cu rază lungă de acțiune și, deși l-a respins, unii comentatori guvernamentali, care îl atacă de obicei pe președintele Volodimir Zelenski cu fiecare ocazie, au fost, în schimb, neobișnuit de echilibrați cu privire la această ultimă inițiativă, relatând-o factual, fără exagerări editoriale.

Luna trecută, Putin l-a numit, pentru prima dată după ani de zile, pe președintele ucrainean „domnul Zelenski”, în loc de „acest individ”, „uzurpatorul” sau alți termeni similari, denigratori.

Mai important, la Moscova au existat sugestii discrete că ar putea fi momentul ca națiuni precum China sau chiar Brazilia să intervină ca mediatori și să inițieze noi discuții de pace cu Kievul, mai ales acum, când orice speranță a unui acord condus de Trump a fost abandonată în Rusia.

Deși nu există nicio dovadă că un astfel de proces de pace este în curs de desfășurare, faptul că aceste propuneri sunt aduse în discuție reprezintă un indiciu.

Bombardamentele se intensifică, iar victimele civile sunt tot mai numeroase

În spațiul public, însă, Moscova nu își atenuează poziția. Săptămâna trecută, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a încălcat un tabu de lungă durată, numind așa-numita „operațiune militară specială” un război. Totodată, presa rusă relatează pe larg și, în mod neașteptat, despre atacurile aeriene de mare amploare lansate de Ucraina, precum și despre victimele civile.

Oferă Kremlinul oamenilor faptele războiului pentru a justifica necesitatea unei mobilizări în masă? Sau pentru a alimenta și mai mult sentimentul antiucrainean? Rămâne de văzut. Atacurile aeriene ale Rusiei, care continuă să vizeze predominant infrastructura și instalațiile industriale, reprezintă cel mai evident semn al intențiilor Kremlinului.

Duminica trecută, de exemplu, cinci fabrici din Kiev au fost lovite, inclusiv două care produc drone și una care produce componente pentru rachete. Marți noaptea, potrivit rușilor, a fost lovită o altă fabrică ce produce piese pentru racheta de croazieră Flamingo a Ucrainei, care are o rază de acțiune de până la 3.000 de kilometri.

În contextul acestor bombardamente, s-a înregistrat o creștere a numărului de victime civile. O medie de 170 de persoane au fost ucise sau rănite în fiecare zi din luna iulie, până în prezent, „depășind rata înregistrată anul trecut”, potrivit oficialilor ONU pentru drepturile omului din Ucraina.

Deși Kievul a susținut că Rusia vizează în mod deliberat civilii, oficialii serviciilor secrete occidentale nu sunt convinși. O sursă din Ministerul Apărării britanic a declarat: „Dacă ar fi căutat cu adevărat să maximizeze pierderile civile, ne-am fi așteptat la cifre mult mai mari.”

Totuși, această situație s-ar putea schimba. În prezent, lipsa sistemelor Patriot în Ucraina, capabile să intercepteze rachetele balistice de mare viteză ale Rusiei, a expus țara unor vulnerabilități majore. Promisiunea neașteptată a președintelui Donald Trump de a permite Kievului să obțină licența și să producă rachete Patriot a fost bine primită, însă dezvoltarea unei capacități interne de producție ar necesita cel puțin doi ani pentru a deveni operațională.

Moscova ar putea decide să renunțe la strategia de a viza în principal siturile industriale, fără a ține cont de pericolul pentru civilii aflați în apropiere, și să se concentreze, în schimb, pe provocarea unei suferințe și mai mari populației ucrainene.

Unii ultranaționaliști din Rusia au cerut deja intensificarea atacurilor cu drone asupra blocurilor de locuințe, precum și lovituri cu rachete asupra stațiilor de epurare a apelor uzate, substațiilor electrice și podurilor, pentru ca, după cum a spus unul dintre ei, „ceea ce fac Crimeei să pară banal”.

Opțiunile de escaladare ale Kremlinului și riscurile pe care le implică

Moscova a încercat să înfrângă voința ucrainenilor de a rezista și în trecut, nu în ultimul rând prin campania din iarna trecută împotriva infrastructurii energetice. Nu există niciun motiv să credem că acest lucru ar avea acum mai mult succes, aspect pe care chiar și unii experți ruși în apărare sunt dispuși să îl recunoască în privat.

Problema lui Putin este că, deși dispune și de alte opțiuni de escaladare, toate implică riscuri considerabile. Cea mai dramatică, dar și cea mai puțin probabilă, ar fi utilizarea unei arme nucleare tactice, posibil printr-o detonare demonstrativă pe mare, cu scopul de a șoca Kievul și susținătorii săi occidentali și de a-i determina să solicite încheierea păcii.

Un astfel de gest ar putea însă, la fel de bine, să mobilizeze NATO și, cu siguranță, ar înstrăina China și India, pe al căror sprijin se bazează Putin, transformând această opțiune într-o ultimă soluție, dacă va fi luată vreodată în calcul.

Putin ar putea intensifica și campania de sabotaj împotriva fabricilor din Europa care produc armament pentru Ucraina, precum și împotriva rutelor rutiere și feroviare utilizate pentru transportul acestuia.

Totuși, un astfel de scenariu ar provoca, inevitabil, furia Europei, chiar într-un moment în care unele state încep să pună sub semnul întrebării amploarea sprijinului acordat Kievului. De exemplu, Italia, Spania și Portugalia s-au opus asumării unor angajamente obligatorii pentru anul 2027. În același timp, o poziție mai agresivă a Rusiei le-ar putea pune la încercare determinarea și ar putea declanșa o campanie sub acoperire comparabilă împotriva Moscovei.

Pe plan intern, Vladimir Putin ar putea răspunde solicitărilor venite din partea unor generali și ar putea ordona o nouă mobilizare, chemând, potențial, sute de mii de rezerviști. Generarea unui asemenea număr de trupe noi, chiar dacă slab instruite și nemulțumite, ar avea un impact semnificativ asupra unui război în care ambele tabere întâmpină dificultăți în completarea efectivelor.

Totuși, o asemenea măsură ar fi extrem de nepopulară și profund perturbatoare pentru societatea rusă. Ultima încercare de acest fel, din toamna anului 2022, a provocat un exod masiv al populației din Rusia. Riscul de a alimenta și mai mult nemulțumirea unei populații deja afectate de război și de costurile acestuia reprezintă, în mod evident, o presiune semnificativă asupra lui Putin.

Presiuni interne și perspectiva unei păci încă îndepărtate

Într-adevăr, există deja o presiune tot mai mare din partea elitei ruse pentru încetarea războiului sau, cel puțin, pentru înghețarea conflictului. German Gref, șeful celei mai mari bănci din Rusia, a declarat recent: „Nu cred că există o singură persoană care să nu fie preocupată de altceva decât de o încetare rapidă a ostilităților.” În mod realist, decizia îi aparține lui Vladimir Putin.

Atât timp cât liderul rus este hotărât să cucerească partea rămasă din regiunea Donbas înainte de a accepta negocieri, nu există o bază reală pentru pace, deoarece Zelenski și poporul ucrainean nu sunt dispuși să renunțe pur și simplu la teritoriu.

Semnalele venite din Rusia pot părea confuze, însă, dacă ne raportăm la evenimentele din ultimele săptămâni, se conturează imaginea unei strategii clasice de „escaladare pentru dezescaladare”: intensificarea presiunii, în special prin atacuri aeriene, în speranța că Kievul va accepta pacea în termenii Kremlinului.

În cele din urmă, de ambele părți ale frontului se conturează tot mai puternic convingerea că războiul nu mai poate continua, în forma sa actuală, pentru foarte mult timp. Pentru Vladimir Putin, „asediul Crimeei cu drone”, desfășurat de Ucraina, riscă să conducă la pierderea celei mai importante cuceriri teritoriale a Rusiei. În același timp, economia rusă nu se confruntă cu un colaps, ci cu o degradare constantă, accentuată de presiunea atacurilor și de costurile tot mai ridicate ale războiului.

Ucraina se bazează tot mai mult pe recrutarea forțată pentru a-și completa armata, în timp ce fostul comandant Valeri Zalujnîi, în prezent ambasador în Marea Britanie, a avertizat că există „îndoieli legitime cu privire la faptul dacă nivelul actual de sprijin occidental poate fi menținut pe termen nelimitat”.

Probabil că războiul ar fi devenit, în orice caz, tot mai dur înainte de a se încheia. Având în vedere că atât Kievul, cât și Moscova încearcă să se epuizeze reciproc, este posibil ca, în lipsa unei lovituri decisive din partea vreuneia dintre tabere, să se creeze condițiile pentru declanșarea unui proces de negociere. Deocamdată însă, toate indiciile arată că urmează o vară periculoasă și violentă, concluzionează Mark Galeotti în analiza sa.