Rusia si China isi construiesc armate nu pentru a descuraja, ci pentru a ataca: „Adversarii Americii se pregatesc de razboi” – analiza

Recenta alocutiune din Biroul Oval a presedintelui Statelor Unite, Joe Biden, a marcat un moment de cotitura in competitia dintre America si aliatii sai, pe de o parte, si axa dictaturilor care se coaguleaza in jurul Rusiei, Chinei, Iranului si Coreei de Nord, pe de alta parte, relateaza Politico.

Discursul a catalogat razboiul din Ucraina si razboiul din Orientul Mijlociu ca fiind doua teatre ale aceluiasi conflict.

In acelasi timp, Taiwanul pare probabil sa apara ca o a treia zona de conflict in urmatorii cativa ani. Beijingul si-a sporit masiv armata – Marina Armatei Populare de Eliberare este deja mai numeroasa decat Marina SUA, in timp ce fortele sale terestre si fortele nucleare cresc rapid.

Intre timp, indiferent cat va dura razboiul din Ucraina, Rusia este ocupata cu extinderea productiei de blindate si alte tipuri de armament. Moscova a aratat ca intelege ce inseamna masa si, dupa un an si jumatate, armata rusa este capabila sa lupte si sa recruteze in acelasi timp, cu obiectivul de a-si extinde efectivele la 1,5 milioane de oameni.

Rețelele feroviare italiene au fost vizate de un „act grav de sabotaj” odată cu începutul Jocurilor Olimpice de iarnă

Generalul rus împușcat la Moscova, conștient după o intervenție chirurgicală, potrivit presei ruse

Simplu spus, adversarii Americii se pregatesc de razboi. Si totusi, la Washington, dezbaterile privind securitatea nationala incep rareori cu recunoasterea faptului ca Rusia si China isi construiesc armate nu pentru a descuraja, ci pentru a ataca. Acesta ar trebui sa fie acum punctul de plecare al oricarei discutii privind cheltuielile de aparare ale SUA si ale aliatilor.

SUA trebuie sa inceapa sa se intrebe daca modelul sau de forta exclusiv voluntara poate genera capacitatile militare de care are nevoie – mai ales cand vine vorba de rezervele antrenate.

Dar aceasta nu este doar o problema a SUA – modelul fortei profesioniste de tip „doar voluntari” a devenit dominant in tot Occidentul. Avand in vedere noile realitati din Europa si Asia, este timpul ca acest model sa fie regandit. Pur si simplu, numarul actual de barbati si femei in uniforma nu este suficient. Armatele, marinele si fortele aeriene ale Occidentului sunt pur si simplu prea mici pentru a raspunde atat in Atlantic, cat si in Pacific – cele doua teatre interconectate care vor defini rezultatul oricarui conflict global.

Descurajarea in Europa si Asia necesita stationare permanenta – nu prezenta prin rotatie, care a fost o masura provizorie. Daca NATO vrea sa supravietuiasca ca alianta viabila, apararea teritoriala colectiva in Europa trebuie sa fie noul obiectiv.

In plus, in Asia, garantiile bilaterale de securitate trebuie sa fie sustinute de o desfasurare a trupelor SUA si ale aliatilor.

Pe masura ce se intra intr-o perioada de instabilitate prelungita, mentinerea acestor doua echilibre regionale va face diferenta intre pace si un conflict mai amplu, care s-ar putea transforma intr-o conflagratie globala.

SUA trebuie sa treaca dincolo de actualele declaratii despre „apararea ordinii bazate pe reguli” si sa transmita publicului care este adevarata miza. Trebuie sa inceteze sa mai vorbeasca despre „competitia marilor puteri” si sa se intrebe, in schimb, cum ar arata „castigarea” acestui conflict intre democratii si dictaturi.

De asemenea, SUA trebuie sa readuca prioritatile de securitate nationala in procesul de luare a deciziilor in materie de politica economica. SUA nu pot fi dependente de adversar pentru procurarea resurselor necesare pentru a sustine societatea si economia, si apoi sa se astepte sa invinga in cazul in care acel adversar alege sa intre in razboi. Reasezarea lanturilor de aprovizionare critice si crearea de stocuri in sistemul de aprovizionare nu mai este o chestiune de rediscutare a globalizarii. Este o prioritate vitala de securitate nationala atat pentru SUA, cat si pentru aliatii sai.

In cazul in care SUA vor fi fortate sa intre intr-un razboi, nu va fi timp pentru a compensa deficientele sau pentru a stoca arme si munitii. Lectiile care trebuie invatate din Ucraina, si acum din Israel, sunt ca SUA si aliatii sai trebuie sa regandeasca modul in care sunt construite armatele lor, astfel incat sa poata pune in teren o forta puternica, dotata cu armele necesare.