Teodosie ii afuriseste pe fumatori: „Fumatul este mare pacat, mai mare ca betia. Cine fumeaza, nu tine nicio zi de post”
IPS Teodosie al Constantei anunta, in postul Pastelui, ca fumatul este un pacat „mai mare ca betia”. „Astfel incat, cine fumeaza, nu tine nicio zi de post. Sa ia aminte cei care au acest narav: din seara asta sa-l lase”, a spus Teodosie intr-o slujba la biserica.
”Si ce insemneaza postul? Luati aminte: unii acopera niste pacate care spun ca sunt relative. Ca n-ar avea importanta. Parintele Cleopa foarte frumos observa si zice ca fumatul, desi nu e mancare, dar e mare pacat. Mai mare ca betia. Pentru ca este impotriva firii. Astfel incat, cine fumeaza, nu tine nicio zi de post. Sa ia aminte cei care au acest narav: din seara asta sa-l lase. Si nu va amagiti zicand ‘mai rarim’. Dintr-o data!”, a spus Teodosie.
Postul unit cu rugaciunea reprezinta cel mai puternic „scut” impotriva raului cu multe chipuri prezent in lume, din care discernamantul si bunul-simt au fost progresiv si progresist evacuate, afirma si purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, Vasile Banescu. „Inseamna si lupta cu pofta de vizibilitate, stergerea sinelui exacerbat”, adauga Banescu.
„Pe calea autentica a postului ne angajam abia atunci cand facem efortul de a ne abtine de la comiterea raului de orice fel in relatia cu ceilalti. In perioada cand postim incercam sa privilegiem binele concret pe care il putem face altora, iertand, ajutand, daruind, mangaind. Postul nu inseamna morocaneala si mustrare moralizatoare a altora, inclusiv de la altar, ci sobrietate, reflexivitate si echilibru in toate. Inseamna si lupta cu pofta de vizibilitate, stergerea sinelui exacerbat, iesirea din temnita rece a egoismului si intampinarea calda a aproapelui nostru, inclusiv a celui impovarat de patimi…”, spune Banescu, intr-o declaratie acordata presei la inceperea Postului Pastelui.
El adauga ca postul nu inseamna doar abtinerea de la anumite alimente, ci si de la „devorarea” celorlalti prin barfa, de la „rastignirea” lor cotidiana prin tradari, minciuna sau, duminical, prin „predici savonarolic moralizatoare”, decisive in perioada postului fiind blandetea si faptele bune fata de ceilalti.
„Postind, ne refacem profund relatia personala cu ceilalti si nu le mai trecem cu vederea suferinta de multe feluri, inclusiv pe aceea provocata de patimile pe care ne grabim uneori sa li le incriminam chiar public. Exista inclusiv un post al cuvintelor, al ochilor, al urechilor. Exista si un post mediatic, care include dificila incercare de iesire din adictia fata de contemplarea propriei imagini reverberate in spatiul public si fata de tehnologia care ne artificializeaza viata. Postul este si o forma de lupta spirituala cu diavolul, care nu rateaza ocazia de a ne ispiti si asedia mai intens chiar in perioada in care ne straduim sa devenim mai buni, incercand sa ne determine capitularea si sa ne impinga pe ‘calea cea larga’ a comoditatilor si a inertiilor noastre cotidiene. Postul unit cu rugaciunea este cel mai puternic scut impotriva raului cu multe chipuri prezent in lumea noastra din care discernamantul si bunul-simt au fost progresiv si progresist evacuate. Prin post le putem redobandi”, subliniaza Vasile Banescu.
