The Economist pune punctul pe i: „Vladimir Putin este un imperialist, insa Chinei nu ii pasa. China a a facut pace cu imperialismul rusesc”
Influenta publicatie britanica The Economist scoate in evidenta faptul ca Rusia lui Putin are un comportament imperialist, insa China, care si-a facut un port-drapel din lupta impotriva imperialismului, nu are nimic impotriva, refuzand sa condamne invazia rusilor in Ucraina.
Pentru revolutionarii ferventi care conduceau China in 1968, invazia sovietica in Cehoslovacia a fost o crima monstruoasa, dar nu o surpriza. Urmarind de la Beijing, presedintele Mao Zedong si consilierii sai au avut o confirmare a unei suspiciuni de lunga durata: ca Uniunea Sovietica era acum condusa de „imperialisti socialisti”, la fel ca si capitalistii care conduceau America, prima superputere imperialista. Intr-adevar, adjunctul lui Mao, Zhou Enlai, i-a acuzat pe liderii sovietici de complicitate activa cu America, implicand un plan de impartire a lumii in doua sfere de influenta, una condusa de Moscova si cealalta de Washington. Invazia a fost o dovada a acestui pact, a acuzat Zhou: Sefii sovietici au indraznit sa trimita tancurile pe strazile pietruite din Praga, deoarece stiau ca America nu va interveni.
Indignarea chineza nu reprezenta nicio simpatie pentru reformele liberale ale Primaverii de la Praga care au declansat invazia, cu atat mai putin pentru Alexander Dubcek, arestat si dus la Moscova. In schimb, oficialii maoisti au descris lupta cu invadatorii ca pe o lupta revolutionara, opunand masele cehoslovace eroice ocupantilor sovietici „fascisti”. Mai tarziu, acestia s-au aratat indignati atunci cand jargonul diplomatiei comuniste a fost folosit pentru a justifica invazia. Intorcandu-le liderilor sovietici frazele sforaitoare, ziarul Cotidianul Poporului din Beijing a cerut sa stie: „Ati trimis sute de mii de soldati sa ocupe intreaga Cehoslovacie. Despre ce ‘integritate teritoriala’ este vorba?”.
La o jumatate de secol de la acele dusmanii din epoca Mao, care in cele din urma au degenerat intr-un scurt razboi de frontiera sino-sovietic, ordinea mondiala este intoarsa cu susul in jos. Liderul Chinei, presedintele Xi Jinping, este cel mai bun prieten declarat si sufletul pereche ideologic al presedintelui Rusiei, Vladimir Putin. Putin, care a ordonat o invazie neprovocata a Ucrainei la 24 februarie, nu si-a ascuns obiectivele de razboi. El doreste sa transforme aceasta tara vecina de 44 de milioane de locuitori intr-un satelit neutru si demilitarizat. In cuvintele directe ale cancelarului german, Olaf Scholz: „Putin vrea sa creeze un imperiu rusesc”.
Xi si guvernul sau mentin o postura de pseudo-neutralitate fata de conflictul din Ucraina, dar nimeni nu se indoieste de aplecarea pro-rusa a Chinei.
Abordarea Chinei combina apelurile pioase la pace cu reciclarea neobosita a argumentelor rusesti pentru invazie, inclusiv afirmatia ca America este de vina, pentru ca a primit fostii sateliti sovietici in alianta NATO dupa incheierea Razboiului Rece. Ministrul chinez de externe, Wang Yi, a cerut guvernelor occidentale sa abordeze „cererile legitime de securitate” ale Rusiei si sa accepte un dialog care sa plaseze Rusia pe picior de egalitate cu cei 27 de membri ai Uniunii Europene. De data aceasta, este randul diplomatilor chinezi sa rosteasca fraze goale despre respectul lor pentru „suveranitatea si integritatea teritoriala a tuturor tarilor”, chiar in timp ce prietenii lor rusi se pregatesc sa dezmembreze Ucraina, reluand propaganda sovietica in timp ce tancurile erau in Praga.
Oficialii chinezi vorbesc despre dorinta legitima a Rusiei de a vedea „un mecanism european de securitate echilibrat, eficient si durabil”. Aceasta se bazeaza pe o declaratie comuna convenita de Xi si Putin cu cateva ore inainte de deschiderea Jocurilor Olimpice de iarna de la Beijing, la 4 februarie, in care China a sustinut propunerile rusesti pentru „garantii de securitate pe termen lung, obligatorii din punct de vedere juridic, in Europa”. In limbaj simplu, Rusia cere un drept de veto asupra acordurilor si aliantelor de securitate europene. Un cercetator chinez din Beijing explica ce crede guvernul sau: ca politicile europene de securitate nu ar trebui sa vizeze Rusia si nici sa ignore dorintele Rusiei si ca acestea ar trebui sa fie decise doar de europeni – adica America ar trebui sa plece.
Alte guverne inteleg care este miza. La 28 februarie, ministrul de externe din Singapore, Vivian Balakrishnan, a explicat de ce tara sa este pregatita sa impuna sanctiuni Rusiei, desi, in mod traditional, cauta legaturi de prietenie cu toate marile puteri. „Aceasta este o problema existentiala pentru noi. Ucraina este mult mai mica decat Rusia, dar este mult mai mare decat Singapore”, a declarat el in parlament, adaugand ca: „O ordine mondiala bazata pe ‘cine e mai puternic are dreptate’… ar fi profund nefavorabila pentru securitatea si supravietuirea statelor mici”.
O lume condusa de tari mari este pe placul multor nationalisti chinezi, care au umplut retelele de socializare cu laude la adresa lui Putin. Notiunea ca NATO este un pact de aparare colectiva care s-a extins ca raspuns la cererea fostelor tari din fostul bloc comunist care se tem de intimidarea rusa este aproape necunoscuta in China.
In schimb, alianta atlantica este vazuta ca un instrument al agresiunii americane care este „in cautarea perpetua a unui inamic”, pentru a cita un eseu chinezesc despre Ucraina distribuit pe scara larga in ultimele zile. NATO este cel mai bine cunoscut ca fiind vehiculul folosit de America si aliati pentru a interveni in razboaiele civile din Iugoslavia in numele prevenirii epurarii etnice: o misiune numita de China amestec ilegal.
Apoi, NATO a bombardat ambasada chineza din Belgrad in timpul razboiului din Kosovo, in mai 1999, un eveniment pe care guvernul chinez refuza sa accepte ca a fost un accident. Data bombardarii ambasadei este amintita de numele unui important program de inarmare chinezesc, „Proiectul 995”. In ziua in care Rusia a invadat Ucraina, ministrul adjunct de externe al Chinei, Hua Chunying, a acuzat Occidentul de o lunga istorie de calcare in picioare a suveranitatii chineze, declarand reporterilor ca „NATO are inca o datorie de sange fata de poporul chinez”.
Este posibil sa nu se stie niciodata cat de mult stia Xi in avans despre planurile lui Putin. Dar diplomatii chinezi au parut surprinsi de invazia Rusiei. Acestia erau „vizibil agitati” atunci cand au fost abordati de omologii occidentali la Beijing si la Natiunile Unite din New York, in timp ce tancurile intrau in Ucraina.
Razboiul ar putea inca sa degenereze in violente care sa faca costisitoare din punct de vedere politic pozitia pro-rusa a Chinei. Dar la Beijing, voci cinice sustin ca China ar putea avea de castigat de pe urma agresiunii lui Putin, daca aceasta forteaza America sa acorde mai multa atentie Europei si mai putina atentie Indo-Pacificului. China doreste o sfera de influenta in Asia in care mandatul sau sa nu fie contestat de America. Prin urmare, a facut pace cu imperialismul rusesc.
